Beatrice.

Everything happens for a reason!

2012-01-28T21:07:00.002+02:00

Adesea in viata intalnim momente cand trebuie sa decidem ceva crucial, cand lucrurile nu au decurs tocmai lin si ne aflam intr-un impas din care trebuie sa iesim repede. O veche zicala spune ca "Noaptea e un sfetnic bun.", si in general asa e, dar nu intotdeauna dispunem de o noapte pentru a ne sfatui cu ea.
Credinta intr-o forta superioara care ne poate influenta viata duce treptat la reducerea controlului pe care credem ca il avem asupra propriei vieti, si implicit a responsabilitatilor. Astfel, obisnuiti cu gandul ca -Dumnezeu are grija de noi-, in loc sa ne gandim la viitor si a incerca sa-l planificam pe cat posibil, ne lasam "in voia Domnului" si nu ne facem griji pentru ziua de poimaine. In general aceasta abordare nu aduce nici o dauna serioasa, dar atunci cand ne aflam intr-un moment de criza s-ar putea ca voia noastra sa fie mai presus de voia Bunului Dumnezeu.

Daca nu suntem obisnuiti sa gandim pe cont propriu, atunci cand chiar trebuie sa o facem exista o mare probabilitate sa o facem defectuos. Astfel, cand va trebui sa luam o decizie intr-un timp scurt, si nu avem cum sa ne rugam sau sa ii cerem noptii sfaturi, trebuie sa alegem noi, conform propriei gandiri. Dar daca aceasta nu e antrenata, face acelasi lucru ca si piciorul unui om care a stat 3 luni in pat fara sa se miste : se atrofiaza si cedeaza a ne servi.

Ati putea spune ca a te gandi la Dumnezeu e tot gandire. Sunt usor sceptica la aceasta idee, pentru ca in orice idee ce presupune transcendenta, se afla mai multa visare decat ratiune. Si poetul gandeste, dar totusi sentimentul e cel coplesitor. Gandirea cu privire la Dumnezeu e abstracta, la fel ca si matematica analitica, diferenta fiind ca a doua e derivata din logica si ii urmeaza riguros regulile. Dar la fel cum matematica analitica nu ne va ajuta decat daca ajungem la nivelul la care munca noastra o cere, si acea munca nu e deloc comuna sau triviala, asa si gandirea religioasa nu ne va ajuta decat daca ajungem preoti, vanzatori sau avocati.

Exista desigur persoane care pot lua decizii foarte bune si lucide in momente de stres, si chiar persoane care functioneaza mai eficient in perioade de stres sau haos. Dar ei sunt doar exceptia, nu norma. In general e mai bine sa avem un plan pe care il putem deraia cate putin de fiecare data cand nu decurge dupa cum dorim.

Un alt motiv pentru care e mai bine sa avem un plan pe care sa-l adaptam pe parcurs, decat sa ne lasam surprinsi de un anumit moment si sa fim nevoiti sa decidem pe loc, e faptul ca daca acel moment are incarcatura emotionala, sau daca e in orice fel stresant, creierul ne va fi inundat de hormoni, si judecata serios afectata. Exista persoane care sub influenta anumitor substante sunt mai eficiente decat in lipsa lor, dar din nou, aceasta nu e norma, ci exceptia de la ea.

Sa luam exemplul unei persoane bolnave, care este pe moarte si are dureri insuportabile. Exista posibilitatea ca persoanei sa-i fie administrata o doza letala de morfina, scapand de durere si avand o moarte usoara, si cea ca persoanei sa-i fie administrate medicamente care sa reduca durerea si sa o tina in viata pana cand trupul ii va ceda definitiv. Persoana avand dureri prea mari, nu poate decide intre cele 2, asa ca apropiatii ei trebuie sa ia aceasta decizie. Daca ar gandi rational si logic, fiind impacati cu ideea ca persoana va muri la un moment dat, si intelegand ca o moarte lenta si extrem de dureroasa nu are nici un rost, ar alege sa ii fie administrata doza de morfina. Apropiatii bolnavului stiau din timp ca acest moment va veni, l-au acceptat si au avut timp sa decida ce sa faca cand momentul va veni, stiind ca e inevitabil. Au ales si in favoarea bolnavului, care nu va suferi, si in favoarea lor care nu il vor vedea in dureri, si nu vor suferi vanzandu-l asa. Si-au asumat raspunderea pentru acest eveniment,moartea sa, dar au castigat si ei si bolnavul.

Daca in schimb persoanele nu ar fi obisnuite sa gandeasca lucrurile, nu s-ar fi impacat cu gandul mortii celui apropiat, si nu ar fi luat o decizie, in momentul in care vor trebui sa o faca vor ezita. Orice moment in care ei nu decid, e un moment in care bolnavul sufera si isi continua agonia. Decizand sa nu ii fie administrata doza, ar fugi de responsabilitatea de a decide moartea lui si curmarea durerii, dar l-ar obliga sa suporte dureri extrem de mari, ei sa sufere extrem de mult vazandu-l asa, si mai mult, isi vor fi asumat raspunderea, desi foarte probabil nu tocmai cosntient, pentru durerile pe care bolnavul le indura.

Evident ca acest exemplu e unul extrem, si ca majoritatea oamenilor nu se vor gasi niciodata intr-o asemenea situatie, dar mai mult ca sigur ca se vor gasi in situatii mai triviale, fara prea multa importanta momentana, in care vor decide intr-un fel sau altul. Iar daca in general fac decizii negandite, la un moment dat acestea se vor acumula si atunci individul va pierde orice control asupra evenimentelor, pe cand daca face alegeri bazate pe logica si ratiune, efectele vor fi oarecum previzibile si, in general, controlabile.

Daca nu ajungem chiar la fericire, cel putin undeva pe aproape...

Falsitatea perfecta !!!

2012-01-28T21:01:00.001+02:00

Mi-e teama ca... nimeni nu vede ce-i in sufletul meu. Toti la fel, pacaliti de zambetu-mi fals! Doamne, ce falsitate splendida... Bravo, Betty! Bine jucat ! Ba chiar, m-am subestimat. Nu credeam vreodata c-o sa joc atat de bine rolul ales stangaci intr-o lume ce a fost intemeiata de un creator mai indoielnic decat oricine, atunci. Teatrul perfect intr-o lume incredibil de imperfecta. Nu intelegeti, nu-i asa? Da. Sufletul unui copil revoltat asupra a tot ce-a trait! Eu, copilul din mine ! Doar noi 2. Simplu, nu? De ce simt ca tu, cel ce citesti acum, nu intelegi ?

As vrea ca macar pentru o amarata de clipa sa priviti totul prin ochii mei ! Sa vedeti si voi intunericul zilei, negrul ochilor mei ! Sa vedeti prin ochii mei o stea cazand, si nu cu ai vostri ! Si sa plangeti cu ochii mei, nu cu ochii vostri goi ! Doamne, cat m-am saturat... Sa tin in mine, sa tip in mine, sa plang singura! Sa ma trezesc intr-un colt jegos de camera, manjind peretii cu urme de lacrimi reci . De-ati stii voi ce-i in sufletul meu! De-ati trai voi ce traiesc eu...
E ok. Sunt ok. : ) Asta-i vorba mea, mai nou. Si NIMENI nu s-a oprit asupra mea, spunandu-mi ~Nu, nu esti!~ . NIMENI nu mi-a ascultat sunetul lacrimilor ce-mi curgeau in interior. Toti au vazut fata-mi uscata si-au trecut mai departe. M-am saturat sa fiu, sa exist. Pur si simplu nu mai vreau, nu mai pot...

Daca stau mai bine si ma gandesc... O sa ma caut , incercand sa ma gasesc, doar in natura.. Ea e singura ce tace si ma iubeste, caci ea e cu mine oriunde.. Asa cum se spune : "Ce nu pot crea, nu pot intelege!" . Dar nici n-am nevoie s-o inteleg. N-o sa ma complic , m-am saturat de teorii si conceptii inutile ! Nu pot intelege intru-totul natura, caci nu eu am creat-o. O pot insa intelege destul de bine incat sa fiu fericita in ea. Si ei nu ii pasa de mine, ea doar exista. Nu am un scop sau un motiv, si asta face totul mai placut si mai interesant de explorat, caci asa viata e pur si simplu arta. Cum Oscar Wilde, primul om modern spunea : "Arta e inutila." Dar asta nu o face mai putin frumoasa, nu-i asa?

Si daca tot am ajuns la arta... Cred ca si plansul e o arta , pana la urma! Dar stau si ma intreb... oare e o slabiciune, sau un curaj ? Unii n-au curajul sa planga! Sunt prea slabi sa recunoasca ca-i doare. - O idee. Altii sunt prea slabi sa recunoasca ca, doar in ei, e puterea de a merge mai departe, asa ca plang, incercand sa se exteriorizeze. Deci pana la urma.. e un curaj, sau un fapt al lasitatii, aceasca arta?

Si uite unde am ajuns.. Dar revenind, n-am nevoie de voi. Lasa-ti-ma! O sa... ma sting de una singura! Doar, lasati-ma... Lasati-ma, lasati-ma...

Eu ,abselta si pierduta

2012-01-27T14:10:00.002+02:00

Sunt momente cand nu pot fi calmata. Pentru ca refuz sa imi administrez calmul din interior, iar din exterior e imposbil sa-mi vina, data fiind situatia de la care s-a plecat.

Lumea se strange gata sa se prabuseasca pe mine, dar in acelasi timp se indeparteaza de mine in infinit. Sau poate peretii trupului stau sa colapseze peste suflet, iar acesta se micsoreaza pana la infinit pentru a se proteja prin disparitie. Adesea ma intreb daca eu-ul acela mic si plapand, dar totusi atat de rezistent la intemperii nu e pe punctul de a ceda. Ma intreb daca nu ii e cumva frig, daca nu a obosit sa astepte in ploaie venirea acelui suflet care sa-l stranga la piept, sa-l ia in brate si sa-l incalzeasca. In aceste momente caldura atat de necesara lui e atat de usor de administrat, insa atat de greu de procurat. Fiindca el se raceste cand vede antagonismul dintre idealurile, dorintele si aspiratiile sale, si evenimentele exterioare.

Si parca totul se raceste, parca iar greseste, parca iar a gresit crezand ca e bine asa cum face, cand el nu a stiut niciodata ce e binele si raul ci doar suferinta si placerea, doar lucruri dincolo de bine si de rau. Iar doare! Iar nu pot opri gandurile, si iar am avut o oscilatie! De la maxim ( fericire debordanta) pana la minim (singuratate si suferinta). Si acum iar ma simt singura, asteptand acele brate sa ma incalzeasca, acele buze sa ma arda si acel trup sa pluteasca langa al meu! Am nevoie de suflete cu ale caror maini sa-mi impart destinul. Am nevoie de copilul din tine, de zambetul tau de baietelul inocent dar ranit......

Inca astept ce am asteptat mereu! Si in aceste momente imi dau seama ca nimeni nu intelege nimic din lumea asta, nimeni nu o vede cum e cu adevarat, caci nimeni nu intelege ...nu.. Starea mea depresiva are scurte pauze de un optimism care ma surprinde pana si pe mine. E bine ca inca ma mai pot surprinde, si schitez necontrolata un zambet de fiecare data cand imi surprind izbucnirea de optimism, plina de o naivitate copilareasca, de care nu ma mai credeam de mult a da dovada.

Dincolo de bine ,dincoace de rau !

2012-01-26T17:31:00.004+02:00

Am ales sa raman pentru ca oricum nu puteam pleca. Sau nici nu vroiam. Sau amandoua.
Dincolo de toata hotararea si nehotararea mea, dincoace de orice urma de inversunare…
Stiu ca orice as face, m-as intoarce cu ochii inchisi inapoi. Sunt intre bine si rau: dincolo de bine, dincoace de rau. Prinsa intr-o nebunie din care refuz sa ies. Nebunie care ma face fericita… Si asta e tot ce conteaza.
Sunt linistita si impacata cu mine. Nu vreau mai mult decat am, pentru ca am mai mult decat si-ar dori altii… mult mai mult Si mi-e bine asa. Nu ma implineste in felul in care am visat, poate ca putina afectiune in plus e tot ce imi lipseste. Dar mi-e bine, momentan mi-e bine. Timpul e cel care va decide oricum…
Pentru ca eu asta sunt, pentru ca ma cunosc si pentru ca stiu ca…

Si-atunci… ce rost ar avea sa incerc sa mai plec?

Femeia e curva, iar barbatul e Don Juan.

2012-01-26T15:31:00.004+02:00

Nu-mi mai refuz niciodata placerile si preferintele personale.
Nu mai fac compromisuri, de nicio natura care sa ma priveze de ceva, orice.
Sunt rea, respingatoare, inaccesibila si ciudata. Fac ce am chef si ce am pofta atunci cand vreau si numai atunci. Si astea prin prisma faptului ca sunt femeie, deosebita de celelalte, intr-adevar, dar tot femeie.
Si desi fac ce vreau eu, sunt momente in care trebuie sa imi stabilesc niste limite clare, generale sau particulare, pentru a nu fi categorisita ca mai sus.
Am invatat sa ma joc cu mintea lor, a celorlalti, fie femei fie barbati; Merg pana in panzele albe daca eu vreau si cred ca e ok. Insa am limitele mele umane, feminine mai mult… stiu cand trebuie sa inaintez si cand sa ma retrag, stiu sa ma abtin daca e musai sa fac asta. Stiu sa zambesc desi am sufletul tandari, sau suparari care ma apasa; am invatat sa rad atunci cand imi vine sa plang si sa privesc viata din alt unghi, necunoscut celor din jurul meu care ma urmaresc uimiti si nu pricep nimic. Le zambesc dulce si tamp, ii fac sa inteleaga ca numai eu, din emisfera mea pot vedea lucrurile asa.
Nu inteleg cum la 18 de ani iti poti refuza anumite dorinte din principiu, sau “din dragoste” ( nu cu Mircea Radu, de data asta).
Am crezut mult timp ca asa ne e dat, motivul abtinerilor si al respingerilor mele fiind “din dragoste”.
Mai tarziu am aflat ca era doar o prostie… Totusi, cine-mi mai aduce mie inapoi acesti 18 ani frumosi pe care ii am?
Cand fac toate nebuniile pe care le am in cap, daca nu acum, cand buletinul imi zambeste inca?!?
Si totusi, ca femeie e mult mai greu sa duci o viata mai “libertina” (sa-i spunem) fara a fi catalogata drept curva.
O femeie care duce o viata dupa pofta inimii, care schimba barbatii dupa cum are ea chef, fara sa se gandeasca prea mult la ce va spune lumea, la principii, la ce va fi… si care-si traieste si pretuieste clipa mai mult decat orice, este de cele mai multe ori considerata o femeie usoara. De-aia trebuie sa aiba intotdeauna grija si sa fie putiiiin mai cerebrala in alegerile pe care le face.
De-aia trebuie sa fie mai secretoasa, mai misterioasa si mai greu de atins. Asta e motivul pentru care sunt una in societate, doamna in tinuta office care da mana barbateste cu domnul de dincolo de birou, copila razgaiata acasa si femeia ta nebuna cand suntem numai noi 2.
Femeia pe care numai tu o stii cu toate mastile de zi cu zi, dar si fara, cum se trezeste dimineata in bratele tale. O tipa mai putin normala, cu un alt stil de a gandi si de a percepe lucrurile nu are alta sansa sa scape de intrarea in categoria femeilor usoare, decat daca invata sa traiasca asa, sa fie o femeie in general, in lume… si alta, cu totul alta intre 4 ochi, cei mai iubiti de pe pamant
Insa la barbati treburile stau total altfel. Cu cat mai multe femei, cu atat mai bine si mai apreciati!!! Cu cat mai multe reguli ale societatii incalcate, cu atat mai ravniti!!! Barbatii care sunt vesnic insotiti de femei, mereu altele si altele… sunt cei denumiti Don Juan.
Tu, barbatule trecut de 20 de ani, de ce te-ai calca pe mana? Pentru ca nu ai curajul sa fii independent si sa-ti traiesti viata dupa pofta inimii?
Ce motive ai avea, la varsta asta… cum si de ce sa continui o legatura cu cineva, incarcata de minciuni si de dorinte ascunse, de visuri in alte paturi… cand te atrage nebuneste altcineva?
Tu esti femeie si ai vrea, dar societatea tot incearca sa te cenzureze si uneori si reuseste… insa Tu esti barbat si poti, alege-o pe cea mai cea si fa-o a ta, nu sta legat de maini si de picioare, pentru nimic in lume.
Nu fi bleg, vremurile astea nu se mai intorc.
Tu poti,ea nu!!!
De-aia in cazul asta femeia e curva, iar barbatul e Don Juan. Corect sau nedrept, asta e societatea in care traim. Si in ea sunt si exceptiile de la reguli.
Asta e inca un motiv pentru care, din punctul meu de vedere… femeile NU sunt egale cu barbatii; n-au fost si nu vor fi niciodata.

Fii langa mine!

2012-01-24T20:11:00.002+02:00

Nu ma judeca,nu ma invinovati. Am dreptul sa fiu asa,chiar daca nu vreau,chiar daca totul e involuntar de multe ori,dar am dreptul !

Nu-ti place ? Prea rece,prea indiferenta,prea rea ? Obisnuieste-te,e pe un timp,cred eu.

Tot ce-ti cer eu e sa fii langa mine.
Mangaie-ma,dezmiarda-ma,alinta-ma cu saruturi,imbratisari,fa-ma fericita,Iubeste-ma.

Stiu,chiar stiu ca uneori e greu cu mine,uneori sunt prea sensibila,alteori prea nepasatoare,ai rabdare,daca o sa fii langa mine in tot acest timp vei primi tot ce-i mai bun din mine.Am un caracter complicat,dar si darul de a te face cel mai fericit,e nevoie de rabdare,e nevoie de iubire,iar daca nu poti iubi,invata-te macar sa nu ma ranesti.Fii langa mine.

Save us

2012-01-24T19:43:00.002+02:00

Si eram obisnuita sa mi se risipeasca sperantele si eu de fiecare data sa ma invinovatesc pentru ca ar fi trebuit sa pun punctul de la bun inceput.
Si cine imi poate promite ca de data asta nu va fi la fel?...nimeni.Chiar nu stiu ce ma face sa cred ca totul va fi exact la fel si ca povestea asta parca nu are sfarsit.
Parca m-as afla intru-un film,gen: romance,drama,horror.Mi-e frica.mi-e frica sa nu dau gres.Nu vreau sa se repete.Si mi-e frica .. Acum ma intelegi de ce nu-mi mai fac sperante?traiesc pur si simplu cu ziua de azi,mi-e prea frica sa fac planuri privitoare la noi pentru maine.
E un nou inceput,care mai mult sau mai putin imi da fiori.Vreau sa fie totul altfel. Vreau sa fim fericiti. M-am saturat de butonul care deja e rosu,care a fost de prea multe ori apasat,asa din nimic,sau poate din plictiseala,butonul ”exit”.Hai sa incercam ceva nou,butonul ”save us” ne da mai multe sanse.
Sunt satula sa tac,pune-mi vorbe in gura.
Sunt satula sa-mi fie frica,pune-mi sperante in inima.

Invata-ma

2012-01-23T16:42:00.001+02:00

Invata-ma…
Invata-ma sa ma bucur din nou de lucrurile marunte ale vietii,
invata sa ma intelegi, sa-mi fii prieten inainte de orice.
Invata-ma sa am rabdare, sa nu mai cer totul sau nimic.
Invata-ma sa fiu puternica si curajoasa, dar cand ma afund in bratele tale, asa cum n-am mai facut-o niciodata pana acum, sa uit de tot si toate si sa traiesc doar pentru mine, pentru tine si pentru noi…
Invata-ma sa ma simt protejata langa tine, sa fii oaza mea de liniste, unde nimic rau din lumea asta nu ma poate atinge.
Invata-ma sa am iar incredere in oameni, sa am incredere deplina in tine.
Invata-ma sa ma regasesc in privirea ta, sa fii intrebarea si raspunsul meu.
Invata-ma sa nu ma mai tem de inceputuri cu gandul la trecuturi.
Invata-ma sa ma daruiesc asa cum am facut-o doar prima data, invata-ma sa fiu a ta, trup si suflet…
Invata sa ma iubesti asa cum sunt, sa ma lasi sa ma cuibaresc in sufletul tau…
Invata-ma cand ma uit pierduta si plina de neintelesuri la tine sa-mi amintesc ca barbatii sunt de pe Marte si femeie de pe Venus .
Invata-ma sa invat sa te iubesc.
Invata-ma sa-ti fac loc in viata mea, in planurile mele, in visele mele.
Invata-ma sa merg la bratul tau, sa-ti fiu prietena si iubita, femeie si copil. Invata-ma jocul asta nebun si frumos in 2. L-am uitat.
Invata-ma s-adorm si sa ma trezesc zambind…
Si-ti jur pe ce am mai scump ca vei fi cel mai fericit… si cel mai iubit dintre pamanteni.

Alb-Negru. Gen Eu-TU

2012-01-15T15:04:00.002+02:00

2012-01-01T19:10:00.002+02:00

2012-01-01T18:20:00.000+02:00

Esti un las! Trebuia sa fii aici,sa ma inveti sa lupt! Trebuia sa fi mereu cu un pas in dreapta mea, sa-mi dai armele la mana,pentru a ma scuti de secunda fatala dinaintea impasului. Trebuia sa-mi stergi lacrimile si sa-mi ridici privirea,asa cum ai facut in tot acest timp,inainte sa te schimbi. Trebuia sa ma strangi puternic in brate, zicandu-mi "Trecem noi si peste asta! Te iubesc!" , iar eu sa te privesc cu lacrimi in ochi si sa-i multumesc lui Dumnezeu ca te-am intalnit.
Dar revin la realitate, si observ ca defapt ea e cu mult mai diferita. Tu nu esti aici,iar eu lupt singura. Risc sa iau milioane de gloante pana sa-mi incarc armele, iar lacrimile mele apar de nicaieri,cand ma astept mai putin. Acum nu sunt sigura ca voi mai trece peste asta, caci ma pot iubi milioane de persoane... dar nici acele milioane nu-ti pot recompensa lipsa.
Dar astea-s lucruri pe care nu le vei sti probabil niciodata. Pentru ca de azi inainte, o sa-mi iau scut anti-glont,dragul meu ! Mi-am incarcat foarte multe arme, si le am in fata mea,nu in dreapta mea, pentru a le avea la indemana cand cineva incearca sa ma doboare. Acum ma trezesc si-mi fac singura de mancare,imi fac o cafea tare ca sa-mi amintesc ca durerea VINDECA, si trebuie s-o suport, apoi imi iau geanta si dispar. Fiecare clipa imi aduce aminte de tine, recunosc. E greu,e foarte greu sa stiu ca s-a terminat de-a binelea. Tu erai tot ce aveam mai scump... Dar in acelasi timp,tu mi-ai distrus interiorul,l-ai cladit iarasi din piatra tot tu, ca sa fi sigur ca nimeni nu-l va mai putea imblanzi si topi, si-apoi ai disparut, fericit ca in sfarsit voi fi a ta pe veci. Dar tin sa-ti zic,dragul meu, ca acum am fost singura la McDonald's si mi-am luat jucarie cu Baby Strumf, si acum imi sterg singura lacrimile cu sutele de servetele pregatite in buzunarul meu drept. Saptamana viitoare voi merge sa vad Strumfii 3D, fara tine! Si sigur voi plange,dar imi voi ridica singura privirea, si voi zambi amar,stiind ca pe tine nu te doare deloc si ca NU-TI PASA! De aceea,te voi ruga sa uiti c-am insistat atat de mult sa-ti arat ca te iubesc. Te rog sa-ti amintesti doar c-am fost acolo cand nimeni nu era,si c-am impartit bune si rele,si atat.
Iar aici,te las doar cu tine. Am ajuns acolo unde drumul reprezinta un pericol , si ma retrag. O sa aleg alta cale,pentru a-mi urma linistita viitorul. Iar tu... Pe tine te iubesc. :)
Te iubesc asa cum n-o sa mai iubesc pe nimeni vreodata,tocmai de aceea te-am scos din viata mea. Ca sa te vad fericit.
Noapte buna, strumfix.

2011-12-31T17:08:00.000+02:00

La multi ani !

2011-12-29T19:06:00.002+02:00

2011-12-28T19:22:00.001+02:00

Proconsul - Despre Tine

2011-12-28T18:43:00.001+02:00

Cate stele vor muri fara sa simt
Cata vreme va mai fi pana am sa te ating
Si cate strigate de dor se vor pierde in vant
Cate zile voi trai doar cu tine in gand...

2011-12-28T18:15:00.000+02:00

vrei sa inotam impreuna?

2011-12-27T17:00:00.001+02:00

2011-12-26T16:09:00.003+02:00

Este ciudat cum putini nervi te pot face sa spui anumite lucruri pe care nu ai dori sa le spui niciodata in viata ta, asta este dovada ca nu ne putem controla nici pe noi insine, iar daca nici macar atat nu reusim sa facem, eu ma intreb, cum putem controla sau conduce pe altii daca nici pe noi nu reusim sa ne stapanim ?

Trist, chiar foarte trist dar si foarte adevarat, iar adevarul doare foarte tare dar trebuie spus si credeti-ma ca este genul de durere la care anesteziile, scuzele si nimic din ce s-a incercat pana acum nu o poate face sa inceteze.

Ma simt ca si cand as fi pe patul de spital, in sala de operatii dar sunt singura, nu este nimeni care sa ma opereze, nimeni care sa ma anestezieze pentru a nu mai simti acea durere si nimeni care sa te poata convinge ca totul va fi bine.

Imi pare rau...

2011-12-21T19:15:00.000+02:00

As pleca..departe..sa scap de lumea asta..sa-mi creez o lumea a mea, unde pot sa o iau de la capat, sa nu ma cunoasca nimeni, sa incep alta viata.
As vrea o lume mai buna,nu plina de ura,sa comunicam mai mult..sa fie ALTFEL.
As vrea sa evadez pentru muult timp. Dar nu stiu unde. Si cu cine.
As vrea...multe..dar nimic nu poate deveni realitate. Nici cea mai mica dorinta. In lumea asta nimic nu e posibil..dar in lumea mea imaginara as putea sa fiu printesa din castel, Scufita din poveste, unul dintre cei 3 purcelusi sau orice personaj as vrea sa inventez.PENTRU CA AR FI LUMEA MEA, si poate intr-o zi a noastra.
Ma simt ciudat si postarea asta nu are nici un sens..dar totusi...

2011-12-11T11:19:00.002+02:00

Nu sunt singura.
Nu am nimic de pierdut.
Deja am pierdut tot ceea ce conta.
Inconjurata de multime,incerc sa imi fac loc in lumea..viselor.
Ma doare capul de atatea dezamagiri,dureri,de atatea amagiri,atatea sperante alungate.
Incerc sa ma privesc.
Incerc sa imi dau seama de ce simt.
Ura ma apasa,dragostea ma ridica in vazduh.
Inchid ochii,un zambet simt cum se strecoara pe chipul meu umezit de atatea lacrimi.
Vad atatea lucruri frumoase,dar ii deschid intr-un final si imi dau seama ca m-am amagit din nou.
O lacrima curge usor,prelingandu-se pe obraz.
O aud lovind pamantul.
Pamantul asta uscat de atata ura.Ura ce imi apasa mintea.Mintea ce a incetat sa ma judece de cand ai fugit de tine.
Tu,inger fara aripi.Mi-ai spus ca ai renuntat la aripi pentru mine,iar eu am fugit de tine.Imi pare rau ...
Nu te mai intoarce.
Nu mai vreau sa ma stii.
Nu vreau ...
Nu mi-ai indeplinit misiunea.
M-ai lasat singura in lume,singura fara ajutor,singura fara sprijin.
As vrea sa stiu ca iti e bine…
As vrea sa stiu totul despre tine.
Dar e prea tarziu pentru mine.
Prea tarziu pentru a alerga spre tine.
Ai plecat o data din bratele mele.
Nu imi voi mai putea sprijini capul pe pieptul tau,nu voi mai putea respira in ritmul inimii tale.Nu voi mai putea face nimic pentru tine.

Timpul ma apasa,la fel si lacrimile mele,simt totul greu.
Vreau sa urlu,sa plang in hohote.
Dar durerea e prea mare,e sfasietoare.
Norii ma inconjoara,incearca sa imi spele gandurile prin ploaia lor,prin picaturile lor de apa pura si cristalina.
Dar fiecare picatura ce ma atinge ma face sa ma simt mai rau.
Picioarele imi cedeaza.
Cad in genunchi implorand iertare.
Implorand la ceva mai bun.
Dar stiu ca greselile mele sunt prea mari pentru a putea fi iertate.
Ma intind pe pamantul rece si umed.
Sarut locurile unde odata mi-ai fost alaturi.
Dar nu mai simt nimic in afara de praf si noroi.
Vei merge mai departe iar de mine vei uita.
Privesc lumea,incerc sa vad ceva neatins de rautate…

Dar chiar si insasi bunatatea este patata.
Asta e viata mea.
Stau cu ochii inchisi incercand sa te vad.
Nu te mai vad.
Nu imi mai pot aminti chipul tau.
M-ai lasat in frigul durerilor.
Chiar am meritat asta?
Regret tot,regret tot ce ma facut sa ma gandesc la tine,iar acum imi regret viata.
Sunt doar o visatoare care tanjeste decat la vise de neinfaptuit.
Cer prea mult de la lume,de la mine,de la tine?
Uneori ma simt un personaj din povesti.
Dar acum simt cu povestea vietii mele ia sfarsit,un final sfasietor,pentru fiecare cititor..

Dragostea mea va fi alaturi de tine cat inca simt ca sunt vie..

...

2011-12-11T11:05:00.002+02:00

Anul asta am facut multe lucruri: am iubit, am urat, am aruncat, am luat inapoi, am plans, am ras, am fost indiferenta, am luptat, am cedat.
Dar abia acum am realizat ca totul a fost in zadar.
Am incercat sa fiu fericita pentru tine, sa ma bucur ca esti fericit fara mine.
Nu am asteptat nimic, nu am asteptat sa vina totul de la sine; pentru ce am vrut, am luptat.
Dar pacat ca nu am fost in stare sa imi dau seama ca lupt pentru ceva ce nu exista.
Am fost optimista tot timpul, imi spuneam ca voi reusi, pentru ca la sfarsit sa cad de sus de tot.
Si a durut.
Si inca doare.
Si va mai durea mult timp.

Vezi si tu?Unii omoara iubirea..si tu ai omorat-o..
Iubesti o zi..si o eternitate te chinui sa uiti.
De ce sa uiti?
De ce nu ramane al tau?
De ce n-ai ramas al meu?
Omoara clipa asta.
Sterge-o!
Ingroap-o adanc!Adanc de tot!
Sa nu-mi mai pot aminti de ea niciodata.
Iar eu ii voi pune lacat.
Sa n-ai acces niciodata la ea.
Iar cifrul il voi imprima in inima mea.
Uita-ma.Daca n-ai sa ma iubesti,pleaca!
Pleaca!Inainte sa fie prea tarziu.
Inainte sa nu te mai las eu sa pleci.
Am crezut ca e ceva frumos,unic si REAL!
Dar tot ce-a fost..n-a existat.
A fost ceva ce n-a fost defapt.De ce nu mi-ai spus de la inceput?

Lucruri simple...

2011-11-22T21:30:00.004+02:00

Stau si ma gandesc..
Uneori ma pierd in lucruri simple:culori,imagini,viziuni,fum,dezamagiri.Pot insemna ceva aceste lucruri?!Sau sunt doar memorii de mult pierdute in subconstientul meu?Sentimentul cumplit de neliniste se zbate in tenta de a gasi un raspuns care sa ajute in dezvoltarea lui... a mea.
Sunt diferite lucruri pe care nu le inteleg:lumi,cuvinte,sentimente,dezamagiri...De ce e atat de greu de crezut ca un simplu joc..sau un amanunt poate ajunge la tragedie sau poate dezvolta ceva frumos?
Ganduri,sentimente reprezentate prin imagini?Oare ce reprezinta?Sentimente,vorbe,vise,sau increderea in mine,in noi...

Detalii,amanunte...

2011-11-09T14:49:00.001+02:00

Sunt sigura pe mine. Cateodata. Alteori ma zbat in nesiguranta. Poate veti zice ca-i normal, dar nu imi place. E “ceva” in sentimentul acela care iti ofera putere.

Power is the greatest aphrodisiac, nu-i asa?

Sa controlezi o situatie. Sa controlezi o relatie. Sa fii tu cel care suna atunci cand vrea, cel care da cu flit atunci cand ai fost prea depasit de o situatie si te-ai implicat mai mult decat iti doresti. Sa fii tu cel care alinta atunci cand doreste sa alinte si cel care trimite acasa fara resentimente atunci cand s-a plictisit. Sa decizi… iar celalalt sa se supuna.

Eu oricum sunt o contradictie vie; spuneti-i bipolaritate daca vreti. Insa si atunci cand urasc si atunci cand iubesc, o fac cu patima. Aceeasi minte care astazi te contempla si te ridica in slavi maine te poate tranti in noroi si te poate abandona fara sa se uite inapoi. Aceleasi maini care acum te mangaie te pot lovi in secunda urmatoare. Acum ma pisicesc si ma alint langa tine, insa imediat dupa pot sa ma razvratesc si sa ma enervezi. Gura care spune “du-te-n pizda ma-tii” poate spune “te iubesc” la aceeasi intensitate.

Ard mocnit si uneori ma dezlantui. Ma razbun si mi-e teama pentru ca, in sinea mea, sunt fragila. Am nevoie de tine, am nevoie de protectie, am nevoie sa ma simt iubita daca asta simti. Nu mereu, nu vreau sa fiu sufocata. Vreau sa cred ca sa nu ma mai dezlantui.

Fericirea mea inseamna si fericirea altora. Ofere-mi un moment de fericire sincer si adevarat si iti voi da in schimb cerul. Asa sunt eu, darnica. Iubesc. Dau tot. Si nu ma intorc sa fug de prea multa iubire!

Cadere libera.

2011-11-09T14:31:00.002+02:00

Cand ma inalti, sunt asa de suuuus!
Privesc de undeva de pe un nor toata omenirea si am senzatia ca nimic nu ma poate dobori, ca nimic rau nu poate ajunge pana la mine.
Cand insa imi dai drumul de acolo, caderea e a naibii de dureroasa.
Vad pamantul cum se apropie, este inevitabil.
In tot timpul asta am invatat cum sa cad ca sa nu imi rup gatul, insa fiecare cazatura este crunta in felul ei.
Am invatat sa ma regenerez.
Ma uimesc singura uneori cu cata usurinta ma adun, ma scutur si merg mai departe.

Sunt pasarea ta Phoenix, ma inalt mai sus de fiecare data.
Fiecare aripa pe care mi-o frangi nemilos, dupa ce imi spui ca pot sa zbor ,nu ma invata decat ca sunt umana, ca iubesc si ca am suflet.
Nu-l meriti, dar nici nu vrei sa mi-l dai inapoi.
Asa ca nu am de ales decat sa merg inainte dupa fiecare cazatura… mai am doar de invatat cum sa-mi dozez sentimentele si sa nu mai fiu afectata de fiecare tampenie – fie pe care o faci tu, fie provocata de mine.
Dar…

Sunt A TA!

Da, da, da, de un milion de ori da: SUNT A TA!!
Atunci, acum, mereu!

Terapie prin lacrimi

2011-11-09T14:12:00.000+02:00

Sunt o plangacioasa notorie, prea sensibila poate… pentru vremurile pe care le traim.
E singura mea sansa de a ma descarca, de a scoate din mine rautatea, ura si nedreptatea.
Plang de tristete, de fericire… de dor. Imi crapa sufletul de dor…
Mai nou plang in fiecare zi, sau de 2 ori pe zi… depinde cate sedinte de terapie necesita starea mea.
Plang dimineata pentru ca ma trezesc trista si pentru ca simt ca nu mai gasesc puterile sa incep o noua zi.
Plang seara cand adorm singura si am senzatia ca nimanui nu-i pasa, ca nu contez pentru nimeni, nici macar pentru acel om caruia i-am dat sufletul meu.
Lacrimile mele sunt dulci, au iz de iubire si sunt cu gandul la tine…
Dar sunt triste. Si sunt in zadar.

Iubitule,cata lume e intre noi...

2011-11-09T14:09:00.002+02:00

Iubitule, uneori e-atata lume intre noi…
Esti tu oare?
Esti tu oare barbatul care ma va lua in brate cand imi va fi greu?
Esti tu cel care va fi langa mine cand oamenii dragi vor pleca?
Vrei sa fii al meu asa cum eu vreau sa fiu a ta?
Tu esti barbatul care ma va tine de mana cand iti voi aduce pe lume copilul?
Esti tu omul cu care vreau sa beau cafeaua in fiecare dimineata?
Oare in bratele tale voi gasi linistea si puterea de a depasi orice esec, orice tristete?
Cu tine imi voi face casa si masa si viata asa cum le vreau eu?
Sunt eu oare femeia “pentru tine”, sunt capabila sa te sprijin si sa iti fiu alaturi cu atatea probleme cate ai?
Cu atatea intrebari fara raspuns pe care ti le pui?
Iti sunt eu iubita si omul de care ai atata nevoie langa tine?
O sa fim vreodata numai noi 2 si restul lumii? Fara nimeni intre noi…
Iubesc, am curaj si mi-e teama…

2011-11-08T20:23:00.000+02:00

Nu imi schimb comportamentul in functie de ce cred ca simti tu pentru mine, ci in functie de ce stiu ca simt eu pentru tine.

2011-11-08T20:21:00.001+02:00

Sunt perfect constienta ca sunt foarte vulnerabila in fata ta. In orice moment, daca vrei, poti sa-mi faci rau, pentru ca esti slabiciunea mea in momentul de fata. Recunosc, accept si spun : e bine si asa rau!

Deci...

2011-11-08T19:34:00.002+02:00

Ai doua obsesii mari si pe amandoua le cunosc. Una iti face rau, te consuma si ma identific cu ea. A doua nu mai conteaza.

Absolvire nedorita.

2011-10-26T17:56:00.003+03:00

Pasesc in camera rece si simt priviri cum ma acuza.
Le simt judecata, le simt ura, imi vad condamnarea.
As putea sa zic si eu ceva, nu? Am la dispozitie 15 minute sa imi prezint declaratia, sa determin sa mi se ierte vina, sa mi se atenueze pedeapsa sau sa o inrautatesc. „orice cuvant va fi folosit...”.
Ma asez pe piatra rece. Pana aici a fost. Ma gandesc ca ori aici se termina tot... ori aici incepe tot.
Ma intrebati daca sunt inocenta?
Mai conteaza?
Inocenta din punctul cui de vedere?
Al meu? Al tau? Al lor? Al realitatii?
Fiecare are realitatea lui, obiectivitatea si subiectivitatea lui.
Da, pana si obiectivitatea e subiectiva...
Un fior imi zice ca as vrea sa lupt, dar nu am pentru ce, nu am impotriva cui.
Imi strang usor picioarele la piept... cum ma declar?
Vinovata.
Ma uit la cei ce ma acuza: da, sunt vinovata.
Ceea ce spuneti voi ca am facut e acolo... e trecut, e in memoria voastra, nu mai poate fi schimbat.
Sa imi cer iertare?
La ce va ajuta?
Sa va spun ca imi pare rau?
Cine o sa ma creada?
Asa ca ia-ma.
Fa-mi ce vrei.
Nu am nimic, asa ca nu imi poti lua nimic.
Poti sa imi spui sa iti platesc, daca nu ma am decat pe mine ce sa iti dau?
Pe mine?
Si eu la ce o sa iti fiu buna?
Daca am declaratia pregatita?
Da.
Declaratia mea e: „Nu mai am nimic de zis. Va rog, luati ce hotarare vi se va parea corecta”
Daca am emotii?
Nu... nimic nu poate fi mai rau, nimic nu poate fi mai bine.
Asa arata un om fara speranta, dar care nu are nimic de pierdut... nimic de castigat... pierdut ,dar nu rusinat.
Acestui om nu ii mai e frica de nimic.
Acum se ridica toti in picioare.
Acum se da sentinta. De acum voi fi...
Cum? Libera? De ce? Pentru ce? Cine? Chiar eu?
Sigur e numele meu pe foaia aia?
Eu m-am pregatit sa ma pierd, m-am obijnuit cu ideea mea... m-am impacat cu ea... dar libera? Ce sa fac cu libertatea mea? Ce sa fac cu vina mea?
Nu o vreau!!!
Luati-o de la mine.
Nu vreau nici sperante nici investitii.
Nu vreau iertare, nu vreau absolvire.
Nu accept. Ma declar: vinovata.
De ce mi-ati luat vina cand eu ma impacam asa de bine cu ea?

Uite-ma inca zambesc desi nu-i zambetul meu
Cati spini infipti in suflet am stiut doar eu si Dumezeu
Uite cum innebunesc, vorbesc singur in oglinda
Las sa curga lacrimi pe o iubire ce n-o sa se stinga
Stai departe, iti vreau binele, sa nu te intorci vreodata
Ma cunosc...pot sa te ranesc inc-odata
Inc-data imi amintesc cum in ultima clipa
Am ales sa ies din viata ta sa poti fi fericita
Sufletul meu in cautarea ta incepe sa rataceasca
Inima mea rece nu credea c-o sa iubeasca
Iubirea zboara intamplator prin lume sub soare
Legata strans de piciorul unei pasari calatoare

ref: Mi morena
I saw you dancing in the rain
Holy water
Shining like a silver flame
Come like a ghost
I will watch you dance alone
Mi morena
You're the light within my soul

As vrea sa pot te simt din nou aproape, din nou esti departe
As vrea sa pot sa promit ca iubirea noastra inca arde
Inca din prima secunda cand te-am vazut aveam sageti in piept
Eu am ales sa plec dar inima mea m-a obligat sa astept
Aveam caractere...imbibate-n orgoliu
De asta acum momentelor de vis le purtam doliu
Dansez cu pozele vechi, cad pe ganduri in fotoliu
Ca mi-am regasit mandria intr-un alcoolic notoriu
Prin tine iubesc deci nu incerca sa ma judeci
Ca ai uitat sa ma inveti cum sa fiu tare daca pleci
Iubirea pleaca, raman doar visele ce dor
Legata de piciorul unui porumbel calator

Mi morena
I saw you dancing in the rain
Holy water
Shining like a silver flame
Come like a ghost
I will watch you dance alone
Mi morena
You're the light within my soul

Te vad prea des in fata mea, te vad in prea multe femei
As vrea...macar o data sa te vezi prin ochii mei
Asa...ai putea sa vezi ce cacaturi m-apasa
Si da ! Mai am acelasi vis, dar oare iti mai pasa ?
Oare iti mai pasa ? Oare iti mai amintesti ?
De noi, chiar daca stiu intre timp stiu ca traiesti alte povesti
Nu ma regasesc, ma pedepsesc ca nu-ti iertam nimic
Incep sa inebunesc cand vad ca azi ma vezi doar un amic
Iubirea noastra-i adormita dar as vrea sa stiu ca...
Acolo unde esti, cu cine esti, esti chiar fericita
Dragostea rataceste peste tot nemuritoare
Atarnata de piciorul unei pasari calatoare

ref:Mi morena
I saw you dancing in the rain
Holy water
Shining like a silver flame
Come like a ghost
I will watch you dance alone
Mi morena
You're the light withïn my soul

Nedumerire

2011-10-26T17:53:00.000+03:00

Pana la urma care e dragoste... ¿?

Aceea care iti ia luciditatea, si gusturile, si toanele, cea care se pierde in cealalta persoana, cea care te face sa gresesti, sa treci peste limitele scrise pe hartie... cea care te schimba in asa fel incat vrei sa ii semeni tot mai mult... cea care te lasa fara ratiune, fara sentiment stapanit, parca doar o dorinta de a fi acolo, de a fi cu...? cea care te rupe de realitate, de calendar, de oglinzi, de teorii? O avalansa, un torent... emotii, frica sa nu se termine, sa nu plece...

Sau...

Aceea in care esti tu si el, sau ea, doua personalitati ce se apreciaza, se implinesc, se plac... cu responsabilitate, cu hobby-uri, cu libertate, cu lucruri in comun, cu vise, cu calcule, maturitate, decizii, ratiune, sentimente constiente, cu: „trebuie”... ? Fara gelozie, fara posesie, fara nebunie... cu liniste, siguranta, luciditate, consecventa si statornicie...

Eu ma pierd in prima, desi sunt constienta ca... desi stiu ca intr-o zi o sa o aleg pe a doua...

Mai trece-o noapte...

2011-10-26T16:50:00.002+03:00

Si inc-o zi dupa...

Da, cam asa stau lucrurile. Probabil o sa va mire ora la care am scris, asa ca ar fi cazul sa argumentez: pur si simplu nu pot sa dorm. Stau culcata, cu ochii atintiti pe tavanul intunecat, pe un singur punct...incerc sa ma las prada somnului, dar nu reusesc. Astept un vis sa imi penetreze creierul activist, insa nimic. Ce pot sa fac? Scriu...mai arunc o privire pe fereastra, observ licarirea palida a felinarului din vecinatate si aud niste pisici care, prin urletul lor sinistru(seamana cu un plans de copil care iti da fiori), sparg linistea absoluta din cartier. Luminile sunt stinse, oamenii dorm, numai eu si felinarul stam de veghe.

Reflectez...reflectez adanc la propria-mi fiinta, la degradarea ei, la tot ce tine de „schimbare”. Gasesc a fi inutile niste simple cuvinte...mazgalesc ceva pe o foaie, dar consider ca e fara sens. E tarziu, trecut de ora 1, si nu pot dormi...Ce-mi ramane de facut? Sa ma gandesc la anii care au trecut pe langa mine pur si simplu, in bataie de joc? Si s-au dus...Poate prea repede pentru unii, și prea tarziu pentru altii....... Si ce conteaza? As fi vrut sa pot pune „pauza” in anumite momente, sa traiesc anumite clipe la infinit...Dar nu pot. As vrea sa derulez totul inapoi, sa repar greselile care le-am facut, care, desi nu au lasat urme vizibile, ele exista, si as vrea sa le repar. Dar timpul imi este dusman, nicidecum aliat in aceasta batalie cu viata. Si pana la urma, e inutil sa opun rezistenta, caci tot viata va birui.

Ce s-ar intampla daca....? Nu, nu exista vreun raspuns la astfel de intrebari.

...

E destul de tarziu, ar fi cazul sa ma rup din aceasta frantura de realitate si sa-mi petrec urmatoarele ore intr-un cadru nou, guvernat de subconstient.

Pentru ce sa mai astept un vis? Deja il traiesc...si inca nu pot sa imi dau seama daca intradevar e vis sau e cosmar. Tot ce vreau este sa ma trezesc...insa nu pot.

...

Incerc sa capturez un alt vis, pe o alta foaie...E tot ce pot sa fac.

...

2011-10-03T18:50:00.000+03:00

Mi-e frica ca nu stiu sa iubesc....Uneori ma gandesc ca iubirea mea este otravitoare, parca sufoca, aduce intuneric in viata celorlalti..

Povestea fluturelui

2011-09-29T17:47:00.001+03:00

Intr-o zi intr-un cocon a aparut o mica gaura; un om, care trecea din intamplare prin preajma, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forta sa iasa prin aceasta gaura mica.
Dupa multe incercari se parea ca fluturele a abandonat, si gaura ramasese la fel de mica. Parea ca fluturele a facut tot ce putea si nu mai era in stare de nimic altceva. Atunci omul a decis sa ajute fluturele: a luat un cutit si a deschis coconul. Fluturele a iesit imediat. Insa corpul fluturelui era slab si anemic; aripile sale erau putin dezvoltate si aproape ca nu se miscau.

Omul a continuat sa observe crezand ca dintr-un moment in altul aripile fluturelui se vor deschide si vor putea suporta greutatea fluturelui pentru ca acesta sa poata zbura.
Acest lucru nu s-a intamplat! Fluturele si-a trait restul vietii tarandu-se pe pamant cu corpul sau slab si cu aripile chircite.
Nu a putut zbura NICIODATA!

Ceea ce omul, prin gestul sau de bunatate si prin intentia sa de a ajuta, nu a inteles, este ca trecerea prin gaura stramta a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele sa trimita lichidul din corpul sau catre aripile sale pentru a putea zbura. Era chinul prin care viata il punea sa treaca pentru a putea creste si pentru a se dezvolta. Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie in viata.

Daca ni s-ar permite sa ne traim viata fara a intalni obstacole, am fi limitati.
Nu am putea fi atat de puternici cum suntem.
Nu am putea zbura NICIODATA!
Am cerut putere…
Si viata mi-a dat dificultati pentru a ma face puternic.
Am cerut intelepciune…
Si viata mi-a dat probleme ca sa le rezolv.
Am cerut prosperitate…
Si viata mi-a dat un creier si muschi pentru a munci.
Am cerut sa pot sa zbor…
Si viata mi-a dat obstacole de a le depasi.
Am cerut iubire..
Si viata mi-a dat oameni pe care sa ii ajut in problemele lor.
Am cerut favoruri…
Si viata mi-a dat potential.
Nu am primit nimic din ce am cerut…
Dar am primit tot ce aveam nevoie.

Traieste-ti viata fara frica, ataca toate obstacolele si demonstreaza ca le poti suporta!

In delir

2011-09-24T10:07:00.002+03:00

Momente lungi in care ma multumesc doar sa te admir, fara sa-ti vorbesc, fara sa-ti soptesc, fara sa te deranjez din ce faci.
Momente in care ma umplu de o caldura neinteleasa si in care ma simt bine.
Simt ca locul meu e acolo. Atunci imi las cuvintele sa se opreasca la marginea buzelor si gandurile in negrul ochilor. Iubeste-mi tacerea!

Visele au inceput iar sa capete culori si nuante.
Gri-ul e din ce in ce mai estompat, doar cate o umbra razleata amintind de vechile abisuri.
Visez viitor, prezent si trecut, caci acum asta e ordinea vietii mele.
Cele nesigure in urma, cele stiute in prezent, cele certe in viitor. Apara-mi visarea!

Aud vibrand vocea ta in toate zgomotele lumii, si ma pierd in ecoul ei.
Te iubesc.
Pentru ca in ochii tai mari se oglindeste linistea si frumusetea unor paduri indepartate .
Pentru mine orizontul are chipul tau, conturul tau … iar vantul iti poarta parfumul pana departe.. Tu ! Tu m-ai readus la viata si mi-ai dat puteresa sa vorbesc, sa tip, sa traiesc.

Tu mi-ai redat tot. Acum imi vad temerile si zambesc amar, stiind ca in mine e puterea de a le depasi. Cand imi amintesc clipele petrecute impreuna imi vine sa mor de dorul lor. Mai vreau, le vreau iar si iar, de milioane de ori, la nesfarsit. Nu ma satur de ele.

Privirea ta pierduta intr-a mea vede tot, calmul ce nu mi-l permisesem niciodata, siguranta ce nu mi s-a fagaduit decat la moarte. Mana mea iti dezmierda lin parul , in timp ce ochii clipeau alene, savurand clipele petrecute in bratele tale.

Capul meu aluneca usor spre pieptul tau.
O imbratisare stransa, menita sa te faca al meu pentru totdeauna.
Nu poate. Deja a facut asta, cu mult timp in urma, cand mana mea in cadere a fost prinsa de a ta, si am ramas asa pentru eternitate.

Is it pain or it’s love?

2011-09-23T22:52:00.002+03:00

Care este diferenta intre dragoste si obsesie?
Amandoua m-au facut sa stau treaza nopti intregi, amandoua m-au facut sa devin o victima a propriei imaginatii,a propriei inimi.
M-am scufundat in amandoua cu capul inainte,in nisipuri miscatoare..
Dragostea e ca ploaia, se transforma in gheata sau dispare. Acum o vezi,acum nu o mai gasesti,indiferent cat de mult o cauti.
Obsesia,in schimb, este reala,doare, o simti ca o piatra in pantof, ca un spin de trandafir in deget. Nu dispare intr-o clipa.

Obsesia are un gust familiar. E ceva ce parca stii de o viata. Se instaleaza si sta la panda,ramane cu tine. E o emotie care ar trebui legata si aruncata la gunoi, inlocuita cu ganduri serioase,mai putin dureroase,mai pure..

...dar e periculos si sa iubesti,pentru ca in timp iubirea devine ca un drog.
La inceput ai senzatia de euforie,de abandon total.
Apoi, a doua zi, vrei mai mult, inca nu e un viciu,dar iti place senzatia si iti inchipui ca o poti tine sub control.
Mai tarziu ,Intri in sevraj cu certitudine.

....si, la fel ca obsesia, si dragostea este ca o fiara,care sta toata viata la panda si te ucide atunci cand iubesti mai tare....

Septembrie.

2011-09-10T22:48:00.004+03:00

Toamna este cel mai profund anotimp... Eu il aseman cu dragostea. De ce? Pentru ca este exact ca ea. Uneori incepe caldut, dulce, terminandu-se printre rafale de frig... Alteori vine cu o briza puternica, continuand printre frig si ploi, dar totusi atat de dulce... Ce prevesteste distrugerea interiorului tau, condamnandu-l spre degerare. Degerarea uneori poate fii preluata de frigul subtil... Si te minti zicand "N-o sa vina. Nu acum..." Iar cand te astepti mai putin, te trezesti singur. De ce?! Fiindca nu ai vrut sa fii raţional, ai preferat sa imbratisezi vara pentru totdeauna... Toamna vine printre multe ploi... Dar totusi e colorata. Te pierzi in profunzimea sa infinita, te regasesti printre ceata densa in care te-ai pierdut ultima data, in care ai pierdut tot ce aveai. Te-ai departat din ce in ce mai mult, nestiind unde mergi, si cine te asteapta acolo, sau daca e macar cineva.

Mergi orbit cautand orizontul,soarele, o alee fara umiditate, doar frunze uscate si frumos pictate-n culorile amagitoare ale anotimpului. Inchizi ochii, briza te va aduce de unde ai inceput. Doar ca uneori briza nu mai vine, si tu te afunzi tot mai tare în sentimente coplesitoare, in melancolia vantului ce-ti poarta pletele intr-un vals mirific..
Dar , sa nu uitam ca exista si cazuri cand toamna (dragostea) , incepe perfect de frumos. Si sa nu uitam ca fericirea se aseamana in foarte multe privinte cu perfectiunea : nu e de durata, si tocmai asta o face placuta, se gaseste numai in detalii, si nu in ultimul rand se gaseste in forme cat mai simple. Fericirea, ca si perfectiunea, nu exista decat in simplitate. Aceasta continua la fel de minunat cum a inceput, daruind doar soare si caldura.

Zambim multumiti de iratiunea faptului, si ne lasam purtati de clipa. Clipa ce dureaza mult timp de la inceputul lui Septembrie, inainte. :)
Toamna sufletului, asadar, nu este estimata in timpul omenesc. Ea se masoara doar in timpul inimii, si acesta se poate opri oricat de mult vrea. Sunt sigura ca oricine isi doreste cel putin o toamna sufletească cu preludiu, sau chiar nesfarsita. De ce nu vara? Pentru ca razele arzatoare ale soarelui vor topi incetul cu incetul fiecare fir ce leaga simplitatea de fericire, o vor transforma intr-o pierzanie complicată.

...It'll be winter into my soul, if you'd ever go... Stay with me.Love you.

Sentiment?Oare?

2011-09-04T22:48:00.004+03:00

Iubirea.. oare e doar un sentiment?
E ceva complex, nu poate fi definita exact, se poate vorbi doar de anumite aspecte..ce simti cand iubesti?
Cumva ca te pierzi in tot ceea ce inseamna persoana iubita,ca toata lumea se invarte in jurul ei,ca esti mai puternic decat crezi si poti darui ce ai mai bun ca cel de langa tine sa simta ca exista cineva care vrea sa ii faca viata in cele mai necunoscute culori,sa ii daruiasca fericirea intr-un mod unic si cel mai simplu gest sa fie cel mai frumos cadou..dar iubirea doare..e greu de gasit, greu de implinit..e usor sa iubesti, dar e mai greu sa faci pe cineva sa te iubeasca.

Toti incearca sa fie perfecti intr-o oarecare masura..caci traim intr-o lume plastica in care suntem niste papusi ce se pot rupe in bucatele in fiecare clipa, atele de care atarnam sunt cele mai mari sanse care ne apar in cale iar daca nu stim sa profitam de ele la timp se rup una cate una..si te afunzi intr-o negura fara sfarsit din care numai tu poti iesi.. caci exista mereu o raza de lumina oricat ar fi de mica..nu trebuie sa o cauti..caci ea te cauta pe tine.. trebuie sa stii sa o descoperi.(probabil)

Ochii..ce ascund ei de fapt?ascund bucurii, tristeti, emotii, sentimente intense.. sunt ochi ce spun adevarul..sunt ochi ce mint.. altii te privesc mai departe decat crezi,iti patrund in suflet.. nu trebuie sa crezi in ei.. caci sunt inselatori, ascund multe, stiu multe si vad mai multe.. caci privirea merge dincolo de realitate. Viata e un vis din care unii se trezesc mai devreme ,altii mai tarziu..fiecare isi traieste visul,isi implineste un vis sau se lupta intre vis si realitate...

Iubirea.....?
O sa incerc sa iti spun cum e iubirea ...ca un foc de artificii.E atat de bine sa fii centrul universului cuiva....sa-l iubesti si sa te iubeasca din tot sufletul si cu toata fiinta ....atunci cand doar iti amintesti sarutul lui sa simti fluturasi in stomac si un fior ce-ti strabate tot corpul.

Sa zambesti doar cand te gandesti la el.....sa te imbolnavesti daca v-ati certat si apoi sa fii in rai cand vine la tine si va impacati.....sa-ti tresara inima cand vezi pe cineva si ti se pare ca e el....dar nu e....sa simti ca nu ai aer daca nu e langa tine....sa fiti o singura fiinta atunci cand sunteti impreuna...Sa ti se rupa sufletul cand el nu zambeste .....sa adormi cu el in gand si sa te trezesti zambind pentru ca tot el e prima persoana la care te gandesti chiar dinainte de a deschide ochii....

Ai spus ca iubirea e un lung sir de suferinte...si ai dreptate...pentru ca atunci cand il pierzi pe cel iubit o parte din sufletul tau moare pentru totdeauna si orice ai face nu poti schimba asta.....insa pentru fericirea pe care o simti pret de cateva clipe poti sa mori cu totul fara sa regreti nici o secunda....

Cata fericire primesti si oferi....pregateste-te insa sa ai parte de mult mai multa suferinta...sa te doara un simplu gest pe care inainte nici nu l-ai fi observat....un cuvant sa fie ca un pumnal prin inima..sa ai parte de nopti nedormite si priviri pierdute cand cel iubit e departe....totusi, chiar daca e departe....si nu-l vezi zile...chiar saptamani...tot il iubesti cu aceeasi intensitate...sau poate chiar mai mult pe zi ce trece....incepi sa devii melancolic...te regasesti in cantece......esti inconjurat de oameni carora le zambesti fals pt ca de fapt chiar si printre ei esti la fel de singur.....nimic nu are sens fara el...

De fapt cand iubesti e ca si cand esti pe masa de operatie...in moarte clinica....iar medicii incearca sa te aduca inapoi....si pendulezi intre lumina si intuneric....si chiar cand crezi ca te-ai stins definitiv te readuc la viata.....Am i right? stiu ca am...

Pana aici da.
Dar totusi cum poate fi ,iubirea,doar un sentiment ,trecator as putea spune? Cum poti uita toate clipele imortalizate cu saruturi?De ce ramane mereu un gust amar? si de ce nu exista iubire vesnica?

question

2011-07-14T22:08:00.000+03:00

Nu pot intelege ideea asta de a disparea pentru totdeauna.Ideea ca trupul tau se transforma in nimic altceva decat praf.
Cum sa nu mai vezi zambetele care o viata intreaga ti-au incalzit inima?
Cum sa nu mai vezi ochii fara de care nu puteai trai?
Cum sa nu mai simti aerul cald de vara?
Sa nu mai auzi cantecul de neuitat al pasarilor?
Sa nu mai vezi tu floarea ce crezi ca si-a deschis petalele doar pentru a te vedea pe tine zambind?Doar pentru ca tu esti singurul de la care vrea sa auda cuvinte de admiratie?
Sa nu-ti mai vezi catelul dand din coada nevinovat, de fiecare data cand te vede din nou acasa?
Sa nu mai poti sterge lacrimile de pe obrazul celuilalt ,uitandu-te in ochii lui spunand increzator :'O sa fie bine..'
Cum se pot termina toate intr-o clipa?
Si cum e ultima secunda?Ultimul moment in care sufletul tau realizeaza ca nu mai apartine acestei lumi?
Cum se simte el atunci?Cum poate el intelege tristetea din ochii celorlalti?Cum vede el negrul ce-l inconjoara atunci cand paraseste trupul?
Cat de tare sufera atunci?
Cum poate el sa plece atat de repede?De ce nu mai cere o secunda?

De ce?..
De ce acum?..de ce vreodata?.

iulie..zbucium

2011-07-14T21:59:00.002+03:00

Ma doare capul. In dreapta.

Ar putea fi la fel de bine o pedeapsa pentru faptul ca incerc sa alerg pe un camp salbatic si sa culeg un manunchi de cuvinte alese, care mai de care. Dar nu m-am hotarat daca alesele de azi sunt rosii, ori albe.

Ce alegi azi nu poate fi ce ai ales ieri, nu-i asa?

Zilele sunt o repetitie tare diferita a aceluiasi moment.

Te-ai gandit vreodata la viata ta?

Te-ai gandit ce ai putea avea de facut dimineata, cand te trezesti?

Te-ai intrebat care e rostul pentru care te trezesti, pentru care respiri?

Te-ai intrebat de ce corpul, spre exemplu, are nevoie de respiratie pentru a putea supravietui? De ce n-am putea exista si fara sa respiram? Fara ca inima sa ni se zbata în piepturi?

Dreptul la timp-Nichita Stanescu

2011-07-10T00:13:00.002+03:00

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad inainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

Azi.Maine.Mereu

2011-05-28T23:20:00.001+03:00

Lasa-ma... ... sa urlu ... sa zac intr-un colt. Nu te uita la mine si concentreaza-te asupra cafelei reci de pe masa. ... sa plang pana ochii mei sunt atat de umflati incat nu mai pot sa ii tin deschisi si adorm ghemuita intr-un colt al patului. Tu continua sa te uiti la tabloul de deasupra mea si la dezordinea care a ramas in urma. ... dezbracata pe podea. E racoare si imi place si nu conteaza ca o sa racesc sau ca tremur atat de tare incat nu mai pot sa respir. Nu te deranja sa te ridici sa ma acoperi, nu-i nevoie. ... sa fiu furioasa, sa lovesc peretii, sa ma ranesc, sa simt si sa ma plimb prin camera mica asemeni unui leu in cusca. Tu ramai in coltul tau si fa ce faci mai bine: ia-ti capul in maini, acopera-ti urechile, leagana-te si ignora-ma. ... sa iti reprosez tot ce e rau in viata mea, si sa te invinovatesc pentru simplul fapt ca de la un timp nu mai are nici o directie. O viata pe care uneori nu vreau sa o mai traiesc, dar totusi o fac numai ca sa iti fac in ciuda si sa iti arat ca pot sa ma descurc. Stai si priveste prin mine de parca as fi o fantoma. Desi nu vrei s-o accepti stii foarte bine ca am dreptate. ... sa visez vise colorate, pline de viata si de lucruri copilaresti si imposibile. Tu ramai in lumea ta alba si goala, ramai cu aspiratiile si cu lucrurile tale serioase si realizabile. ... sa respir. Nu imi mai zambi, nu imi mai vorbi, nu ma mai suna, nu imi mai scrie, mai bine nu ma mai baga in seama, uita ca exist, sterge-ma din viata ta... stiu ca de fapt asta iti doresti. ... sa imi traiesc viata, nu ma sufoca si nu-mi pune bete in roate. Nu incerca sa ma schimbi doar pentru ca tu cauti perfectiunea. Perfectiunea nu exista decat in mintea ta. Tu esti perfect si eu sunt doar o jucarie stricata cu care te-ai jucat odata, de care te-ai plictisit si pe care ai abandonat-o intr-un colt al camerei. ... sa fiu curioasa si nu ma acuza pentru simplul fapt ca vreau sa stiu. Pana la urma e dreptul meu si nu imi pasa ca tu preferi sa nu iti complici viata cu lucruri marunte care nu te afecteaza direct. Ramai in ignoranta ta si lasa-ma sa-mi aflu limitele. ... sa fiu copil, sa imi construiesc castele din praf de stele, sa ma tin de mana cu visele, sa rad la soare si sa ma iau la intrecere cu vantul. Pentru mine nu conteaza ca o sa cresc, nu conteaza ca o sa imi naruiesc castelul construit cu atata grija, nu conteaza ca visele or sa ramana vise, nu conteaza ca soarele o sa apuna si nici ca vantul nu o sa mai bata intr-o zi. ... sa ma joc cu culorile verii si sa incerc sa desenez ceva frumos. Nu o sa fie mai frumos ca tine, sau mai frumos ca zambetul pe care mi-l arunci cand imi mai spui vreo rautate, dar macar o sa incerc. Si tu o sa razi de desenul meu copilaresc si mai mult ca sigur o sa il transformi intr-un ghemotoc de hartie si o sa il arunci in primul cos ce-ti va iesi in cale. ... sa merg pe drumul meu chiar daca este cel gresit si plin de gropi. Tu ramai pe al tau, cel pe care-l consideri corect. Urmeaza-ti rutina si nu iti asuma nici un risc. De ce sa gresesti cand poti sa faci totul impecabil? Eu o sa imi dau seama la un moment dat ca am ales gresit si o sa ma intorc, mai obosita, dar mai inteleapta. ... sa alerg dupa vise desarte, dupa iluzii. Sunt ale mele si chiar daca nu o sa gasesc nimic, sau daca voi fi dezamagita de ce voi gasi, tu o sa ai un motiv in plus sa ma certi si sa imi spui: “Stiam eu!”. Tu ramai cu concretul si cu lucrurile tale palpabile. ... sa mananc toate prostiile: McDonalds, KFC, bomboane, ciocolata.. toate amestecate sau pe rand. Stiu ca nu sunt bune pentru mine, dar o viata am si am de gand sa o traiesc si sa “o mananc” cum vreau. Asta macar e un lucru pe care il facem amandoi si il facem bine, ne otravim cu tot felul de prostii. … sa beau cand simt nevoia sa beau. Sa beau cand sunt fericita, sa beau cand imi vine sa plang si stiu ca nu am voie sa o fac, sa ma fac praf cand totul merge prost si vreau sa uit. Stai si priveste-ma, acuza-ma, supara-te pe mine, dar niciodata sa nu te gandesti sa iti fie mila de mine. N-am nevoie de mila ta. … sa rad. Sa rad de mine, de tine, cu tine, sa rad de si la oamenii de pe strada. Sa le arat un copil fericit care imprastie fericire si zambete peste tot in jurul lui, un copil care vrea sa ii faca fericiti pe cei de langa el si mai ales pe tine. Dar stai ca m-a luat valul... tie nu iti place sa razi, si nu iti place cand rad. Pentru tine ar fi mult mai bine daca am fi toti morocanosi si cu colturile gurilor lasate. Asa ar fi ideal, da. ... sa simt tot ce se poate simti: durere, iubire, ura, fericire, frica... tot. Lasa-ma sa trec prin toate starile astea si in loc sa ramai indiferent iubeste-ma pentru ca de asta am nevoie, nu de dispret si de ignoranta, lucruri pe care tu mi le oferi zilnic. ... sa cad si sa ma lovesc. Stiu ca oricat mi-as dori eu tu nu vrei nici sa ma prinzi, nici sa ma tii in brate si nici sa imi spui ceva care m-ar face sa ma simt mai bine. Dar asta e... o sa cad, da... si o sa ma ridic asa cum am facut de nenumarate ori pana acum. Nu am nevoie de ajutor, nici de la tine si nici de la altii. ... sa cant chiar daca ma apuca noaptea tarziu pe la 2. O fac pentru tine, pentru ca sunt fericita si pentru ca imi place sa te tin in brate si sa iti soptesc la ureche un cantec care o sa te adoarma. Si eu o sa raman treaza toata noaptea si o sa ma uit la tine pentru ca imi place sa te vad cum dormi. Pentru tine stiu ca asta e inca o prostie de-a mea, dar m-am obisnuit deja si acum nu mai doare. Din contra, ma face sa zambesc cand ma gandesc. ... sa-mi dorm somnul intinsa pe pat sau facuta covrig, cu un urs in brate sau cu perna uda pe care o tin asa de strans in pumni incat ai impresia ca mi s-a oprit circulatia. Lasa-ma sa am somnul linistit si in loc sa ma impingi in perete pentru ca ti-e cald sau ca nu ai loc de mine, mai bine deschide-mi pumnii, ia-mi perna din brate si pune-te tu in locul ei. ... sa te lovesc atunci cand sunt prea nervoasa si cand tu esti mult prea nepasator ca sa vezi ca eu de fapt incerc sa iti explic ceva. Ia-mi incheieturile in manile tale si tine-ma la distanta chiar daca tot ce vrei sa faci in momentul ala e sa ma dai afara, sa inchizi usa si sa nu mai auzi de mine niciodata. … sa te las sa pleci. Da-mi puterea sa suport lucrul asta, sa am vointa si forta sa trec peste acest nou gol din viata mea. ... sa iti arat ca sunt altfel si ca nu sunt ce ai crezut ca sunt, sa iti arat ca imaginea aia stearsa si lipsita de simtire are de fapt o forma si nu e superficiala. Lasa-ma sa-ti arat ca eu sunt eu, si nu suma persoanelor din jurul meu, ca eu sunt eu si nu prietenii sau familia mea sau oamenii de la munca sau mai stiu eu cine. Lasa-ma sa iti arat ca eu nu sunt nici ei, nici tu, dar ca impreuna am putea fi noi. ... sa incerc sa iti cer iertare pentru lucruri de care sunt vinovata si pentru lucruri pe care nu le-am facut, dar de care ma crezi vinovata. Poate asa o sa iti dai seama ca imi pasa si ca vreau sa reusim ceva. Poate asa o sa te mai inmoi si tu si o sa vezi ca nu e asa greu sa mai lasi de la tine si sa intelegi ca nu totul e asa cum crezi tu. ... sa ma bucur de mesajul pe care mi l-ai trimis la 2 dimineata. Nu strica totul cu o vorba rautacioasa aruncata total aiurea, doar pentru ca stii ca o sa ma doara si pentru ca tie iti place sa faci asta. ... sa te aud. Cateodata e singurul lucru pe care vreau sa il fac. Sa stau cu tine la telefon si sa te aud cum respiri chiar daca nu zici nimic, sa te aud cum zambesti ca un baietel care stie ca a facut o prostie si sa te aud cum ma intrebi ce fac dupa 5 minute de stat fara o vorba. ... sa uit de tot ce a fost si de tot ce ar fi putut sa fie, daca am fi fost mai intelegatori, sa ma desprind de lumea pe care am avut-o sau pe care am fi putut sa o avem, sa plec si sa te las undeva in urma uitat de lume si singur asa cum vrei sa fi. De ce sa te astept cand tu nu vrei sa ma intelegi, si de ce sa te inteleg cand tu nu ai puterea sa te intelegi pe tine insuti si nu vrei sa accepti ceva ce te-ar putea schimba ? ... sa te privesc si sa incerc sa ma conving ca tu nu esti bun pentru mine. Sa ma uit la tine si sa iti vad toate defectele si nici unul din lucrurile bune care stiu ca dorm in tine si asteapta sa fie trezite. Lasa-ma sa te privesc si ajuta-ma sa urasc ceea ce vad. ... sa nu imi pese de ignoranta ta. Daca tu poti s-o faci de ce nu as putea si eu? Nu-i greu, dar n-am vointa necesara. Nu vreau sa te dispretuiesc, nu vreau sa te urasc pentru ce esti sau pentru ce cred eu ca esti si mai ales, nu vreau sa te urasc pentru ce nu esti, sau pentru ca nu esti asa cum vreau eu sa fi. ... sa te ajut pentru ca stiu ca pot s-o fac daca imi dai voie. Pot sa te tin de mana si sa fiu cu tine si pot sa merg langa tine si sa le arat celorlalti ca nu esti singur, ca ma ai pe mine. Dar tu nu vrei asta. Tu vrei sa traiesti si sa mori in singuratatea ta, cu lumea ta si cu tot ce iti place tie. Nu ma accepti, e mult mai amuzant sa ma respingi. ... sa cred ca poate intr-o zi o sa te schimbi si ca poate o sa fie bine. Lasa-ma sa cred asta chiar daca e doar o iluzie, ti-am spus si mai devreme ca nu ma deranjeaza sa alerg dupa ele. In schimb, hai cearta-ma, si spune-mi ca nu-i bine ce fac si ca o sa ma ranesti. Nici de asta nu-mi pasa. ... sa te sarut in fiecare zi si sa iti multumesc ca ai aparut in viata mea. Intr-o zi s-ar putea sa iti dau ultimul sarut, si o sa fie cel mai dulce si in acelasi timp cel mai dureros. Dar pana atunci lasa-ma s-o fac in fiecare zi, pentru ca in momentul ala viata mea chiar are un sens si tu esti praful meu de stele, visul meu, soarele meu, vantul care ma poarta departe si noaptea calda in care stau la tine in brate. ... sa exist in lumea mea imperfecta si plina de goluri, cu visele mele neimplinite si cu sperantele mele desarte. Lasa-ma sa imi traiesc viata mea de om naiv care crede ca poate sa aiba tot daca spune un simplu “Te rog..”, viata mea plina de stele, lumina, culoare, oameni buni si rai, succese si neimpliniri, furie, sentimente amestecate si facute ghem in stomac, viata mea plina de tine. Macar e plina de ceva, chiar daca acel ceva e suma unor lucruri care prin definitie se resping. ... sa te iubesc.

2011-05-21T23:31:00.001+03:00

imi vine sa strig sa spun cu voce tare E PREA MULT...prea multa inghesuiala,prea multa fuga inutila,prea multe eforturi prea multa singuratate prea multa indiferenta prea multa slabiciune ..prea mult pt mine. intre o amorteala fizica si un discomfort general,intre gandurile triste si ochii incetosati ,se leaga o forma de deprimare..care stiu de unde provine defapt..mi-e inima sfasiata,iar vantul sufla printre crapaturi.mi-e sufletul pustiu si simt cum ploaia cade, distrugand si ultimul coltisor. imi sunt noptile zile si zilele singure si numar fiecare stea,fiecare clipa. am ochii un ocean de lacrimi,iar pe obraji imi curg imense fluvii. am visele identice iar visul imi e ruga .am sperantele obosite ..am avut vise..dar mai presus de toate am sentimente si imi apartin.am in minte ochii tai, imi suna in creier vocea ta..dar cel mai dureros e ca nu am inima ta..totul e intro liniste apasatoare. vise ce sau cufundat in abisuri.deschizand ochii am dat de singuratate si de golul din suflet. oricat as incera sa ma ascund de singuratate...tristete..ea tot ma gaseste.face parte din mine.poate ar trebui sa traiesc cu ea asa cum este...e o durere teribila ..mai ales acum..urasc starea asta ma sfasie pe dinauntru. azi durerea e de nesuportat ...pana si ingerul meu pazitor sta si priveste neputincios

Sa zbor cu tine e tot ce mi-as dori...

2011-04-13T21:47:00.002+03:00

As vrea ca din sira spinarii sa imi creasca o pereche de aripi ..... din lacrimi, zambete si curcubee... iar intr-o seara de toamna tarzie... sa pot sa imi iau zborul ..vreau sa zbor cu tine si sa ajung la iubirea infinita si nemuritoare... sa zbor si sa ating albastrul cerului... sa ating soarele inghitit de mare .. si nisipul ud... sa ating nemurirea.. cat as vrea sa zbor.... as vrea sa zbor pana cand voi simti ca vei fi mereu al meu... as vrea sa zbor pana cand lumina ma va dobori... as vrea sa zbor pana cand intre tine si mine nu va mai exista nicio granita.. ruptura.. confuzie... as vrea sa zbor pana cand albastrul.. rosul si galbenul mi se vor imprima in aripi... ... as vrea sa zbor pana cand soarele si luna vor fi un singur trup si un singur suflet... pana cand voi cunoste viata si moartea in acelasi timp... as vrea sa zbor pana cand te voi descoperi intru totul... as vrea sa zbor pana cand voi afla de ce exista lumina si intuneric... viata si moarte... de ce exista suflet si trup...si de ce ele fac parte din oameni... de ce pot fi trista si fericita..

2011-04-13T21:37:00.001+03:00

Te iubesc cu lacrimi si suspine,zambete si surasuri,adieri si dimineti..Te-am iubit in trecut,prezentul te iubeste,si viitorul e iubire.Poate,acum,in randurile astea,te iubesc prea mult.Pai,te iubesc si de rezerva,si pentru vremuri grele,si pentru euforie.Te iubesc printre lacrimi dulci,cuvinte amare..Te iubesc in esenta,cu subanteles,dar totusi,evident:X

Pentru tine

2011-04-10T16:34:00.002+03:00

Cel mai infiorator gand ar fi sa ma trezesc intr-o dimineata singura de tine. Unicul motiv al vietii mele esti tu; iar daca totul ar pieri si n-ai ramane decat tu, eu as continua sa exist, iar daca totul ar ramane si tu ai fi pierit, universul s-ar transforma intr-o uriasa lume straina mie si s-ar parea ca nu mai fac parte dintr-insa. Nu cred ca mai exista nimic dupa dragoste. Dupa dragostea mea... ce-si gaseste sensul in darurire si uitare de sine, si amesteca trupurile pana la ADN. Cred in iubirea deplina, intr-o relatie in care cei doi devin un singur suflet. Stiu ca exista si n-am gasit-o doar in gratia personajelor de roman ci si in viata mea. Atunci cand nu mai speram si nu mai asteptam nimic, mi s-a intamplat sa-mi fie data dragostea aceea inalta, in care nu ceri, nu astepti nimic. In care m-am simtit invinsa si invingatoare, deopotriva, din prima secunda a dragostei mele. Fiindca iubirea intreaga se asaza, mereu mai presus de ambitii, dincolo de pretentii. Am primit o inima cand a mea nu mai functiona. E o minune. Timpul are un alt ritm, se unduie nu in mersul secundelor, ci in jocul de priviri si zambete, in inlantuirea de dans a atingerii sufletelor noastre din priviri. M-am indragostit de un barbat frumos .Tu m-ai nascut si m-ai crescut sa fiu doar a ta . M-ai descoperit altfel decat ma cunosteam eu insami si m-ai facut cadou chiar mie, sa ma iubesc mai mult pentru ca ma iubesti tu. Esti iubitul care ma traieste dinainte de a ma avea, care da inainte de a cere, care iubeste cu indurare sau patima, cand bland, cand salbatic, care cuprinde, mangaie, sopteste, care se joaca cu simturile, seduce cu vorbe si gesturi, care cheama cu mestesug, continuand ademenirea extazului pana la istovire. Chiar daca nu sunt eu cea care primeste ultima imbratisare seara, surasul meu zboara la tine inainte de a adormi. Chiar daca zilele alearga nemiloase fara sa te vad, gandul la tine imi da straluciri verzi in ochi si unduire calda in glas. Chiar daca nu ai cum sa-mi vezi izbanzile, pasesc cu grija si cu folos, asa incat sa fiu sigura ca ai fi mandru de mine. Si chiar daca nu te gasesc langa mine cand plang, ma agat de nebunia clipei revederii...

1 februarie.

2011-02-01T15:44:00.005+02:00

As vrea sa scriu acum tot ce simt, dar sentimentele de iubire, ura, tristete, bucurie sau razbunare nu se pot scrie pe o coala de hartie. Ele se pot arata sau simti. Cu greu va reusi cineva sa le insire pe o foaie de caiet. In sufletul meu e o mare neliniste. Cateodata simt cum speranta este coplesita de diferite sentimente, cum in adancul inimii mele se mai inchide cate o camaruta pastrand in ea amaraciunea unei zile uitate. Daca as putea sa-mi stapanesc furia pe care o am atunci cand inima imi este dezamagita… Dezamagirea-i cand tot ce simti e un regret amarnic si chinuitor. Dezamagirea-i cand esti las,si plangi si te ascunzi de ce ti-e teama sperand ca o sa dispara. Dezamagita sunt cand simt ca nu mai am un rost in viata,cand nimeni nu mi-l mai ofera.Atunci ma simt dispretuita,si nu pot sa ma descarc,cand nimanui nu-i pasa si ma ascund intre cuvinte roase si tocite de timp,aceleasi cuvinte in care strig dupa ajutor,in care ma afund din ce in ce mai mult si simt ca se risipeste orice sens al vietii. Dezamagirea-i cand as vrea sa lupt,sa am curaj,sa am un scop pentru care sa lupt,si realizez ca nu am. Dezamagirea- i cand nu ma asculta nimeni,cand nimic nu mi se pare in regula ; cand nu am motive sa ma ridic,cand doar cad si nu mai privesc in sus. O usoara si fina depresie imi da tarcoale. Si nu,nu mint. Pentru ca simt asta. Pentru ca ma simt doborata,si nu mai am cu ce sa dreg adevarul crud,nu mai am minciuni cu care sa ascund singuratatea care ma doboara si ma face si mai inofensibila. Mintea isi smulge firele de par din cap si se loveste de peretii capului meu. Nu mai stie ce sa imi spuna. Nu mai aud vocea din interior,vocea ratiunii,doar sufar. Si este o suferinta cruda,care te sufoca treptat ,asteptand parca sa imi iau singura sperantele,sa ma vada tarandu-ma la picioarele ei ,implorand-o sa ma crute,sa imi ofere macar cateva amintiri placute,macar cativa prieteni,macar un singur rost al vietii mele insipide . Vreau sa existe cineva care sa ma ridice de jos,sa-mi spuna ca totul va fi bine,dar nu este nimeni. Nimeni,nimic,niciodata… Cuvinte prea mari ca sa le indes intr-o pagina prea murdara ca sa fie citita si inteleasa. Nu ma astept sa ma inteleaga cineva,nu ma astept sa ma inteleg eu. Nu ma astept la nimic. Nu cred ca merita sa mai continui ceva care ar putea dura la nesfarsit : eu scriind ale mele dureri si temeri,chinuindu-mi sentimentele sa moara de tot,curmand fiecare speranta a ratiunii mele,terminand oricare urma de bucurie. Doar agonie e acum,doar agonie o sa fie. Aici inchei.Imi sterg lacrimile,inchid ochii si visez la fericire.Caci inca mai pot visa… "Poate intr-o alta viata vom scrie alte pagini Fara sentimente,balade poate n-o sa mai fim straini Nu m-am schimbat de atunci, am dezgropat destul trecutul M-am trezit prea mult cu perna-n brate crezand ca esti tu Dar tu nu era plecai spre o viata noua.. Am pe obraz raze de soare dar in sufletul meu ploua Nu mai am puterea de atunci , atunci luptam-n doi N-am nevoie de tine, dar am nevoie de noi Singur alerg prin ploi, ispitit ca de un pacat Si te-as cauta dac-as afla pe ce drum ai plecat La revedere draga mea, la despartiri zambesc oricum Fara tine nu mor dar nici nu traiesc Poate intr-o alta viata Ne vom aminti Poate intr-o alta viata vom mai fii copii Se spune ca iubesti o data in viata, o singura iubire Atunci cum se face ca suferim la orice despartire Ne simtim mai neatenti , mai nervosi, mai multe slabiciuni Mai singuri pe plaiuri mai vulnerabili la minciuni s-au schimbat prea multe-n viata mea va spun intr-una Da parca pleaca nori cand apari se calmeaza furtuna Inima mea a luat-o razna striga sperand sa auzi Si chiar nu inseamna ca nu plang daca n-am obrajii uzi Alergam doar dupa bani vedeam asa un viitor Acum am portofelul mai plin putin dar patul gol Amintirea ta mi-e dusmanul cel mai de temut Si cand dragostea vorbeste parca tot pamantu-i mut Poate intr-o alta viata Ne vom aminti Poate intr-o alta viata vom mai fii copii Ciudat inca-ti simt absenta pare aberant Da stai de prea mult timp in inima mea fara flotant Doamne fa-o fericita ca-i un inger pe pamant Mai bine orbesc decat sa o mai vad vreodata plangand Sper sa ajunga ce-si dorea sa invete sa lupte pentru vise pline Sa invete ca fericirea ei e departe de mine Sa invete sa aleaga cand are de ales sa nu mearga pe drumul pe care a mai mers Sa ajunga sa gaseasca sprijin iubind un pervers Si ce mai conteaza acum care a gresit mai des Care a iubit mai intens care pe care n-a inteles Si ce mai conteaza acum.... Da undeva candva ne vom revedea si atunci pasarile vor canta Poate intr-o alta viata Ne vom aminti Poate intr-o alta viata vom mai fii copii" Vescan feat Ligia Moldovan Poate intr o alta viata

Vezi mai multe video din muzica

iubire=disperare

2011-01-26T18:48:00.002+02:00

…Fiind departe, descopar ca te iubesc mai mult decat as fi crezut vreodata.. E ca un vant care se ridica si dispare, care crezi ca e numai o adiere jucausa .. Te iubesc, inima a inimii mele, liniste unica in tot ce e agitatie, te iubesc pe tine. Iubirea e o floare al carui parfum te imbata, te face sa fii fericita si sa uiti toate peripetiile din trecut, iar fericirea e doar un amestec de iluzii,sperante,incredere in oameni si in tine insuti,apoi de dragoste si prietenie.. ”Da TE IUBESC…" Am scris iubire?..Iarta..citeste disperare. Am scris iubire?..Iarta ..citeste speranta.. Viata ne-a adunat in jurul ei pentru a fi partasi atat la fericire, cat si la durere.Sa fim totusi buni si sinceri si toate vor veni de la sine, pentru ca sufletul e sacru si viata inseamna vis, iar visul doar speranta. Incearca si gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine.. In jurul meu incep sa se prabuseasca incetul cu incetul ultimele fortarete ale sperantei. Afirmam ca suntem oameni?.. Suntem doar niste roboti programati sa urmam intru-totul comenzile destinului.Ce-o hotari el! Fiecare paseste pe aceste trepte ale vietii:fericire,tristete,moarte, simte si sufera pentru el insusi si pentru ceilalti. Toate aceste trepte constituie un carusel urias, infricosator, de fapt..totu-i un joc... dar doar odata avem dreptul sa jucam si noi….

Vis pierdut

2011-01-26T18:41:00.002+02:00

Lacrimile curg si inunda trupul obosit. Ating mana stanga si se varsa in pumn. Am plans azi si voi plange si maine. Cand privesti obiectiv totul e simplu atunci cand se sfarseste, imi intind lacrimile pe o coala si distrug cerneala. Sperantele sunt cele care mor, azi ele au murit primele, au murit inaintea iubirii pe care nu vrem sa o acceptam sau ... Speranta s-a sinucis cand a vazut ca am lasat-o singura uitata de timp intr-o cutie albastra,s-a aruncat intr-o liniste absurda, acea liniste care acum imi curge prin vene.

Tu esti copacul, eu sunt frunza. Tu esti iubirea, eu sunt gelozia, tu-nisipul, eu-marea, tu-cerul, eu-luna, dar niciodata nu vom fi aceeasi. Pentru ca suntem diferiti, pentru ca nu ne mai acceptam decat la general, pentru ca eu sunt cu tine, dar nu langa tine.

Doua frunze, doi ochi, doua buze- nu suntem noi. Cu obrajii scaldati in lacrimi imi trimit gandurile catre tine, se intorc mai amagite decat au plecat.

Un vis pierdut, dar unde l-ai pierdut?

De azi nu mai gandesc..

2011-01-25T18:44:00.003+02:00

Nu te gandi la un elefant roz. Poti? Daca nu, citeste mai departe. Mintea ne zboara adeseori la ganduri mai mult sau mai putin placute. Adeseori ne lasam prada unor rationamente care ne dauneaza. Povestea drobului ce urma sa cada pare a descrie tragicul vietii noastre. Ne pierdem in nimicuri, in proiectii, ganduri legate de viitor, ne balacim in trecut, refuzand sa il lasam sa moara. Analizam si reanalizam acele momente in care am simtit durere sau evadam in evenimente fericite, dar decedate de fiecare data cand prezentul nu ne mai este culcus cald. In aceasta cursa intre trecut si viitor, uitam sa ne oprim, sa ne tragem rasulfarea si sa pretuim momentul prezent. Multi spun ca motto-ul lor in viata este sa traiasca clipa si tocmai aceia uita sa traiasca. Avizi dupa senzational, dupa emotii puternice, ei uita ca sensul vietii este mult mai simplu, dar ca l-au uitat intr-o gara ascunsa prin care trenul lor nu va mai trece prea curand sau poate niciodata. Uita sa traiasca, pentru ca nu stiu ce inseamna a trai. Ok, esti pe punctul de a lua o decizie. E ceva important si esti sigura ca iti va influenta viitorul. Eziti, te pierzi in amanunte si te gandesti la ce s-ar putea intampla mai rau. Drobul acela nu va cadea decat daca il vei impinge tu prin gandurile tale. Poate ca trezesti mereu la viata trecutul, iar acesta se rascoleste, se razbuna, nu iti da pace. Te pedepseste pentru ca uiti sa traiesti aici si acum. Si daca tu nu traiesti, atunci cine o va face in locul tau? Acorda-ti un minut pe zi pentru a nu te mai gandi la absolut nimic. Crezi ca poti? Inchide ochii si evadeaza din gandire. E un exercitiu extrem de eficient pentru a arunca la gunoi acele mici ganduri sacaitoare care se agata de tine. De azi nu mai gandesc, am zis. Gandurile imi apartin si de ce le-as permite sa se intoarca impotriva mea? De ce mi-as lasa propria minte sa ma zguduie cand pot sa separ graul de neghina, pastrand doar acele ganduri care ma ajuta sa ma impac cu trecutul, sa imi cladesc viitorul, traind clipa in toata splendoarea ei? Sa fii prezent in fiecare moment al vietii tale e cu adevarat dificil, dar numai astfel vom putea afirma vreodata ca am trait. De ce sa imi pierd timpul analizand si reanalizand? Chiar si expresia “a pierde timpul” are ceva tragic in ea. Nu zic sa ne eliberam de ratiune, ci sa o folosim numai in acord cu dorintele, visele, aspiratiile noastre. Daca simti ca esti prinsa de un moment din trecut, analizeaza. Ai dreptul de a iti afla greaseala si ai responsabilitatea de a nu o mai repeta. Odata ce ai aflat motivul pentru care ai avut acel moment de cumpana, lasa-l sa se odihneasca in pace. El nu va reaparea decat daca tu vei perserva in greseala. Poate traiesti mereu in viitor. Te simti intemnitata in prezent si crezi ca maretia dorintelor tale te poate elibera. Nimic din ceea ce iti imaginezi nu se va intampla, daca nu iti asterni patul inca de pe acum, din prezent. Esti prezent/a in timp ce imi citesti randurile? Ai trait vreun sentiment citind articolul? Au avut cuvintele mele vreo rezonanta? Daca am reusit sa iti rapesc cateva clipe intregi, atunci considera-le castigate. Poate ai vizualizat inca de la inceput elefantelul acela. Nu ai putut sa iti stapanesti gandurile, desi iti doreai si poate ca nu e prima data. Acesta era talcul, acelei propozitii aparent fara noima. Ai grija ca orice actiune se poate transforma in deprindere, iar deprinderile dau seama de tine ca persoana. Si inclinatia de a intelege “da” acolo unde ti se spune “nu” este o problema...

De la trecut,la viitor.

2011-01-25T18:34:00.003+02:00

Vreau sa vorbesc despre viata, despre ce reprezinta si despre ceea ce este ea defapt. Dar cu ce sa incep, cum sa o definesc? Singurul lucru care-l stiu cu siguranta e ca se scurge. Se scurge in neant…spre moarte. Daca te intreb: “Ti-e frica de viitor?” imi vei raspunde mirat ca “nu”, dar daca o sa te intreb “Ti-e frica de moarte”…privirea ta o sa ramana blocata,iar vocea ta tremuranda va sopti..:”Da”. De ce? ma intreb deseori, de ce oamenilor le este teama de moarte, de ce nu constientizeaza ca este unica certitudine a viitorului nostru? Omul…o fiinta atat de lasa…de neinteles.. Ce pacat ca si eu sunt om…ce pacat ca nu am avut nimic de spus atunci cand m-am nascut om. Viata este doar momentul in care lumina a fost pentru prima data absorbita de trupul si privirea noasra, este doar acel moment suprem in care inghitim pentru intaia oara aer. Din momentul acela toti avem un viitor: moartea, fie ca vrem sau nu, fie ca ne temem sau nu. Cu timpul mai dobandim ceva la fel de cert ca viitorul: trecutul. Din pacate chiar daca el,odata cu viata, se scurge si ramane in urma nostra, multi il neaga, multi isi neaga trecutul…le este tema sa recunosca faptul ca, intr-un moment erau altfel. Fara trecut nu existi, deoarece el tine incuiate cu cheia cerului cele mai dulci fructe ale vietii: Amintirile. Chiar daca in ele sunt inglobate in iubiri apuse, rani neinchise, suferinte amare, chiar daca regretam secvente ale acestora, chiar daca ne incendiem sufletul cu lacrimi cand ne intoarcem in camera amintirilor, nu avem cum si nici de ce sa le Negam. Sunt in urma noastra dar vor face vesnic parte din prezentul si viitorul nostru..

2011-01-23T02:14:00.003+02:00

Ce vreau acum? Ce mi-as dori? Nu stiu ... poate un pic de lumina... poate un pic de caldura ... poate macar un hohot de plans sau de ras ... sau poate doar acest nimic in care ma afund ... Gandurile- mi pluteasc aiurea, fara tinta, fara a mai incerca sa desluseasca ceva... am strans in mine atata tristete incat bucuria ma sperie...mi-e sufletul un ghemotoc de neputinta, neputinta de a spune ceva...de a face ceva ... as vrea doar sa ma ascund undeva, undeva unde sa pot sa tip si sa plang, sa-mi vars toata durerea care ma macina, fara ca cineva sa ma poata vedea, fara ca cineva sa ma poata auzi, fara ca cineva sa poata macar banui...sa fiu doar eu ...eu...

2010-11-05T17:21:00.001+02:00

....azi ma simt obosita. Fizic si psihic.....E asa greu sa ma mentin dreapta la fiecare vant....Si sunt cam multe in ultima perioada :( Nu sunt nici pretentioasa!! Vreau solutii magice pentru toate problemele .... Vreau ca razele soarelui sa ma incalzesca mereu, sa ma simt mereu protejata in bratele lui.... Vreau ca buzele lui sa nu se mai dezlipeasca vreodata de ale mele... Vreau sa adorm imediat ce inchid ochii....si vreau numai vise frumoase......

definitie.

2010-10-27T16:52:00.001+03:00

"Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.” (Marile speranţe) Charles Dickens

A scurt-circuita...Almanahee....

2010-10-24T20:07:00.003+03:00

Cine ne spune cand se sfarseste totul? Soarta? Noi? Dragostea prea multa? Frica de a pierde pe cineva? Sau toate acestea formeaza un conglomerat care bubuie odata cu primul oftat? Odata cu primul zambet trist? Odata cu prima lacrima? Sincer, sunt de acord cu toate astea. Desigur, intr-o relatie totul depinde de increderea bazata unul in celalalalt. Dar daca unul dintre cei implicati incepe sa piarda increderea, cum poti sa repari asa ceva? Simplu, NU POTI!! Si nu poti nu din cauza ca iti pare rau si juri ca nu mai faci asta. Nu poti din cauza ca atunci cand iti pierzi increderea in celalalt, toate lucrurile puse in ordine se rostogolesc si angreneaza in calea lor si altceva decat tineri de mana, imbratisari, si priviri pline de pasiune. Angreneaza teama, durere, suferinte, uneori chiar ura. E grea gandirea unui suferind in dragoste. Greu sa patrunzi in ceea ce gandeste el. Greu, dar nu imposibil. Ma gandesc ca Raiul din Biblie nu e nimic altceva decat relatia de dragoste. Totul e bine oranduit, ai garantia zilei de maine alaturi de persoana draga. Pentru ca Adam si Eva au format primul cuplu. In Bibilie nu se spune nimic despre relatia dintre ei? Gresit! Raiul e relatia lor. Si vine si ziua cand Eva pacatuieste. ( se putea foarte bine ca Adam sa fie cel ce gresea. Dar asa scrie in textul antic, deci sa nu ne amestecam in treburile Domnului) Si atunci cand ea greseste, greseste deoarece isi pierde increderea in celalalt. Are incredere in sarpe, ceea ce e echivalent cu izgonirea lor din Rai. Relatia lor se destrama. Desigur, poti continua relatia, dar vei fi mereu apasat de greutatea greselii. Se poate trai, dar e foarte greu. Nu suferi tu neaprat, cel ce a gresit. Sufera celalalt de langa tine. Pentru ca el simte ca nu mai poate avea incredere totala in tine. Si atunci se inchide in el. Nu comunica. E ganditor. Se gandeste cum sa faca sa scape de povara asta. Cum sa aiba incredere in cel de langa el din nou. Si nu gaseste raspuns. Sufera. Si din cauza asta are idei nebunesti. Intervine gelozia. Lucrul ala care roade relatia, o scurt-circuiteaza.Se pierde esenta ei. Intra in Iad chiar. Si il trage si pe celalalt dupa el. Si iadul asta este o mare de jigniri, cuvinte dispretuitoare, raceala. Sunt doi straini legati unul de celalalt doar prin simplul fapt ca au o relatie. Dar ce relatie e asta? Ce mai inseamna ea? Nimic. Si totusi, totul. Pentru ca iti amintesti mereu de cum era inainte. Si vrei sa dai timpul inapoi, sa schimbi totul, sa ramana perfect. Dar nu se poate. Si mai e doar o singura cale. Sa renunti la tot. Sa pleci tacut, sa induri singur, fara sa pomenesti nimanui de tot ce s-a intamplat. Sa fii singur, sa incerci sa te bucuri de un rasarit pe plaja. Sa asculti o melodie buna, dar sa ramai cu gustul amar ca nu poti sa o imparti cu nimeni. Sa privesti bratarile ce v-au legat, pozele ce v-au imortalizat, parfumul ce v-a adus impreuna. Si sa termini tot. Sa nu va pierdeti increderea. Pentru ca fara ea, sunteti niste oameni morti, fara orizonturi, fara dorinte, fara aspiratii. Sunteti goi. Ne nastem goi, traim ca sa ne umplem si apoi, cand suntem in pragul iubirii, murim goi, dar in suflet. Purtam pacatul de a suferi. Ceea ce e dureros. Si trist. Si inspaimantator.

Ce avem noi,nu are nimeni.

2010-10-22T17:29:00.004+03:00

Avem caractere puternice si amandoi vrem sa fim castigatori..

cred ca de aceea si rezistam impreuna...

pentru ca intre noi scanteia e mereu aprinsa...

ori ca ne omoram ori ca ne imbratisam...

ori ca urlam ori ca ne sarutam...

si nu putem trai cu persoane diferite....

caci numai noi ne suportam exact asa cum suntem cu adevarat..

Cat de mult poti iubi? gandeste Betty,ca nu esti planta!:(

2010-10-22T17:21:00.004+03:00

Ai putea sa fi alaturi de persoana ce o iubesti indiferent de situatie? Iubirea nu inseamna doar dulcegarii sau zahar...inseamna si acritura sau sare de lamaie...fiecare om iubeste in felul lui...privesc lumea...sunt fericita cand vad doi oameni indragostiti...mici sau mari ...nu conteaza...imi ofera un sentiment placut...de liniste:) si ma gandesc la cei singuri...la cei ce cersesc iubire....la cei ce se ineaca in alcool pentru ca au pierdut ce aveau mai bun...ma gandesc la persoanele,pe care nici macar nu le inteleg,care gresesc fata de cei care le sunt alaturi,stiind ca acestia ii iubesc?doar pentru ca stiu ca vor inchide ochii si ierta?Totusi?Pana cand? doar pentru ca sti ca persoana de langa tine te iubeste absolut? nu,din prostie se greseste, si pe urma se lupta sa recastigi ce ai avut o data,dar,rar exista iubiri de genu asta. Dar tot raul spre bine, gandeste-te ce esti cand esti alaturi de el, si apoi intr-o zi...plimba-te singura pe strada si gandeste-te...valorezi la fel? pentru o anumita persoana reprezinti toata lumea...iar pentru toata lumea...esti doar o persoana... Nu uita...nu da cu piciorul unei iubiri..pentru ca intr-o zi vei tanji dupa ea....si n-o vei mai putea avea...si o sa te zgarii pe ochi ca ti-ai pierdut lumea.... Pana si eu am invatat sa iubesc...absolut...mai presus de toate....pentru ca tu reprezinti lumea mea. Voi ramane a ta....te iubesc....

Iarta-ma...

2010-10-22T16:09:00.006+03:00

Te iubesc. Nu ma mai vad fara tine. Ma uit la tine si ma vad facand asta toata viata mea. Cum am reusit sa te am? Ce am facut ca sa te merit? Esti totul pentru mine. Repet: Te iubesc! Te iubesc enorm. Nu te-am mai vazut de cateva ore.....si deja mi-e dor de tine...mi-e dor de zambetul tau...si de ala dragut...si de ala ciudat/:) ....mi-e dor sa te iau in brate...cum te tineam acum ceva timp....de fapt tu pe mine...mi-e dor de tine...pentru tine respir, tu imi dai sens pe lumea asta, pe tine te vreau si pentru tine dau totul...

Ma innebunesti! Stiai? Ma omori cu parfumul ala, ma ucide sarutul tau, si ma innebunesti cand ma imbratisezi si-mi zici ca ma iubesti....Mi-e dor de tine...

Vreau sa...sa stam impreuna secunde,minute,zile,saptamani,luni,ani...si pana la urma toata viata si inca una...sa-i dai spaga lu' D-zeu sa opreasca timpul pentru noi, atunci cand ma ti in brate...sa traim o eternitate...si nici atunci sa nu lasam timpul sa treaca...

...TE IUBESC!Sa nu uiti asta... Chiar daca gresesc,nu o fac cu intentie.Iarta-ma.

Lucruri pe care le urasc fetele!!!

2010-10-20T20:36:00.003+03:00

Daca toti baietii care citesc asta spera sa afle unele lucruri despre ce vor fetele, ei bine trebuie sa va anunt ca nu tot ce scriu aici se aplica tuturor fetelor. Fiecare fata este unica si speciala, de unde si diferenta de gusturi si de mod de gandire. Asadar, mergand pe ideea "baietii sunt de pe Marte iar fetele sunt de pe Venus", textul este o incercare de a aduce laolalta cateva lucruri pe care fetele le urasc. Primul si cel mai important lucru care trebuie avut in vedere este ca nici unei fete nu-i place sa fie ignorata. Daca ai de gand sa-ti petreci toata viata cu o fata (cred ca e mai bine sa scriu femeie.. cine stie ce iese?) trebuie sa stapanesti la perfectie arta de a o face sa se simta speciala si importanta. Nu neaparat sa lasi tot si sa fugi la ea.. dar, e bine sa ii spui ca imediat cum termini cu ce ai de facut vei fi al ei.. Oricum, asta nu justifica timpul in care ai putea fi cu ea, pierdut fiind pentru ca ai fost la o bere cu baietii. De unde si alt lucru foarte important pe care fetele il urasc la baieti: prietenii. Motivul pentru care majoritatea fetelor au ceva cu prietenii lui este acela ca unii jigoloi tind sa se comporte ca niste idioti veritabili atunci cand sunt in gasca (mai mult de 1). Iar apoi mai sunt si orele nesfarsite de fumat, baut sau jucat cine stie ce joc "de societate" (tarlem, poker). Fetele nu se supara ca o faci.. ci doar ca o faci cu prietenii tai.. si nu cu ele. La fel de important ca respectul de sine, respectul fata de baieti, este respectul fata de fete. Fetelor nu le place sa fie tratate cu lipsa de respect, indiferent daca este relativ la familia lor, slujba lor, simtul lor estetic sau hobby-urile lor. Nici unei fete nu ii place sa fie ridiculizata cu privire la munca ei, cariera sau talentul in a se machia. Fetelor le plac baietii care stiu sa le respecte. Merg pe ideea "daca nu ma poate respecta, atunci nu ma poate iubi". Alt lucru pe care fetele il urasc este sa fie inselate.. in orice fel. Nu le place deloc cand sunt mintite. Nu prea conteaza ca vi cu o scuza de genul "Te-am mintit pentru ca nu voiam sa te pierd" sau "Te-am mintit pentru ca nu voiam sa te ranesc". Ai mintit, sigur ai necazuri... mari. Fetele nu pot sa sufere atunci cat partenerul lor flirteaza cu alte fete. Chiar si atunci cand flirtul se petrece fara stirea lor. Mai devreme sau mai tarziu ele vor afla. Fetele urasc atunci cand partenerul lor incearca sa se scuze spunand "Doar stateam de vorba..". Ele stiu exact atunci cand "stai de vorba" cu scopuri ulterioare. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care fetele le urasc este sa fie comparate cu alte fete. Detesta asta, mai ales daca in discutie ii tii partea celeilalte. Asa ca.. daca te mananca sa faci asta vreodata, pregateste-te pentru un atac vehement, sau mai rau, tacere totala. Iar in caz ca o compari cu fosta ta prietena, esti mort. Fetele au tot dreptul sa le urasca pe foste.

Durere.

2010-10-19T19:07:00.002+03:00

Cum doare durerea? Cata durere poate suporta cineva? Cum tipa primitivul din tine atunci cand te doare? Si cand te trezesti din anestezie, ai fi preferat sa nu fii sub efectul ei inainte, pentru ca acum mori de durere? Preferai sa fi constientizat cat de mult doare inainte sa doresti moarte simturilor tale?

Ma doare .. atat de tare, incat nu pot respira. Imi plange maduva spinarii si asta ma face sa nu pot sta in picioare. Veninul mi-a paralizat si respiratia, mi-a oprit inima de la a mai vibra. Gandul la tine ma face sa plang, dar gandul la durerea mea ma face sa ucid. Tip, dar nu auzi. Inghit, dar nu simti. Te privesc, dar nu te intorci.

Cum doare durerea? Si cat mai trebuie sa fiu paralizata? Trebuie sa-mi revin, pentru a uita sa mai iubesc .

Se cauta teoretician al iubirii.

2010-10-01T20:04:00.001+03:00

Soarta iti aseaza multi oameni in cale de-a lungul timpului, oameni pe care ii trieaza la fel de usor cum ii aduce. Teoria e simpla: daca omul e facut sa-ti fie alaturi, va suporta alaturi de tine orice moment dificil prin care treci si iti va insenina ziua cand il vei vedea. Daca nu apartine lumii tale, va disparea la fel de usor cum a venit.

Dar cum te comporti atunci cand nu intuiesti daca el apartine lumii tale, daca se poate modela personalitatii tale, cu toate defectele pe care aceasta le implica si pe care el ar fi nevoit sa le suporte?

De ce cand cunosti o persoana de gen opus te schimbi instantaneu si, in momentele petrecute cu acea persoana, devii ceea ce nu esti? Simtim nevoia sa ascundem anumite fatete ale noastre, temandu-ne ca am putea fi respinsi si ne cream un altfel de portret in fata respectivului. Putini sunt cei care se destainuie in intregime oamenilor nou cunoscuti, pentru ca psihologic, nu pot accepta sa isi ofere sufletul la pretul pe care il ofera strainul. Dar asta e o alta dezbatere..

Ce ma intereseaza pe mine e legat de iubire. Iubirea e o teorema sau o axioma? Teorema se demonstreaza, axioma este un adevar fundamental admis fara demonstratie. Iubim. Dar nu este suficient niciodata pentru om. Trebuie sa-si sondeze toate straturile emotionale in cautarea dovezii. Oare de ce o iubesc? Cand am inceput? Nu mi-am dat seama de la inceput, dar pe ea o vreau. Iti permiti ca in putinul timp pe care il ai de petrecut in aceasta viata sa iti demonstrezi tie de ce o iubesti?

Si daca nu o iubesti, oare nu ar trebui sa-i spui? De ce sa o minti? Nu ai tu dreptul asta, nimeni nu are dreptul sa insele, pentru ca, la urma urmei faptul ca nu esti sigur de sentimentele tale, dar totusi le afirmi, inseamna tradare. Una miseleasca. La sfarsitul relatiei, ar trebui sa lupti pentru ea daca intr-adevar o iubesti. Nu o lasa prada indoielii, nu ii permite sa se chinuie si sa se intrebe daca a cedat prea repede cand te-a cunoscut si ca poate ar fi trebuit sa astepte o marturisire sincera.

Pierdem mult timp in cautarea momentelor pretioase ale vietii. De ce sa nu ne purtam nebuneste macar pentru cateva clipe? Iti aduce o bucurie interioara atat de puternica. Fura-i cuiva un sarut. Nu te va respinge, pentru ca nu va avea cand sa reactioneze. Dar trebuie sa fii constient ca nici nu te va accepta (cel putin nu imediat) si probabil risti sa ii pierzi prietenia. Sau, cine stie.. poate se va gandi cat insemni pentru el/ea si te va saruta inapoi. Fa eforturi sa-ti realizezi visele, pentru ca iti va da energie sau sentimentul ca esti in stare sa obtii orice.

Nu e o gandire idealista ce descriu eu. E un mod de a te binedispune in momente cand esti plin de negativism. Teorema iubirii presupune sa gasesti cai de demonstrare a definitiei. Si nebunia e o conditie primordiala a iubirii! Dar fii atent: sa nu ii promiti ei/lui niciodata ce nu ii poti da. Fii sincer de la inceput, pentru ca finalul doare ca naiba. Ustura si te face sa agonizezi.

Se cauta teoretician al iubirii. Iubirea e teorema sau axioma? Ce parere aveti?

Solutii.

2010-09-26T19:27:00.001+03:00

Nu intotdeauna suntem capabili sa gasim solutii pentru chiar orice in viata. Dar asta nu inseamna ca nu le putem cauta. Cel putin asta ne va tine ocupati o perioada, pana ajungem sa realizam ca alta problema devine primordiala. Si-atunci, nu numai ca renuntam in a mai lupta pentru cauza anterioara, ci uitam definitiv de ea. Se spune ca atunci cand uiti de ce ai fost ranit, inseamna ca te-ai vindecat.

Doar ca… de viata nu ne vindeca nimeni.

Si chiar sunt racita...

2010-09-25T13:30:00.005+03:00

Eu privesc raceala ca pe un fel de barbat, ma simt ca si cum m-as fi casatorit. Sau nu, gresit spus, eu sunt canapeaua pe care un barbat sta si se uita le meciurile de fotbal (si ma refer strict la relatia dintre mine si raceala).

Adica stii cum e, se instaleaza raceala comod in corpul meu, se cuibareste as putea zice direct pe caile mele sinuisoidale respiratorii si in gat si da drumul la tv. Intai incepe usor ca nah, se canta imnul si nu e prea mare palpitatie si doar iti simti nasul infundat pt ca si-a desfacut berea si doar soarbe o gura din ea sa vada daca e destul de rece . Apoi se infofoleste mai bine in canapea de incepi sa simti ca te inteapa ceva in gat si nu iti dai seama ce. Si cand ti-e lumea mai draga incepe sa manance seminte si sa ‘stuche’ in caile tale respiratorii numai coji si sa te faca sa ai parte de niste chestii foarte fluide.

Da, sunt constienta ca e un post scarbos pt unii, dar eu chiar asa privesc problema. E o gandire mult mai practica sincer, ca pana am sa ajung eu la medicina si am sa inteleg ce se intampla cu adevarat cand sunt racita, mai sunt 2 ani jumate .

Iar apoi incepe meciu….pai cand vede' raceala ca da Banel autogol... te ia o tuse, de nu vezi bine in jurul tau, si numai te trezesti cu o mazga din aia urata in gat , iar dupa ce se mai calmeaza o ia pe raceala cu o durere de cap de nu se vede ca traise emotii prea puternice la autogol si atunci sa vezi tu cum te inrosesti tot la fata si incepi sa ai o febra , iar daca ai o raceala din aia mai sensibila te mai ia si cu frisoane de la faptul ca sa apucat de plans dupa autogol.

Si tu ca o canapea-nevasta ce esti trebuie sa te duci sa tipi la el sa dea sonorul mai incet, sa nu mai dea seminte pe jos, sa nu mai bea zeci de litri de bere si la final, daca nu intelege cu paracetamol sinus si biseptol, da-i una peste cap cu un augumentiv forte.

Si acum, ca am impartasit sentimentele de azi, ma dus sa mananc niste ciocolata. Poate imi trece.

No kissing

2010-09-13T22:17:00.004+03:00

Am o problema cu oamenii care una doua sar sa te pupe, nu inteleg de ce trebuie sa ma pup asa degeaba…

Ajung azi la scoala, ca lunea… dupa vacanta… hop sar doua colege..."amice"mai bine zis sa ma pupe,amice care nu cred ca au suspinat in fiecare zi in care am lipsit de dorul meu… dar veneau hotarate sa ma pupe… le-am taiat elanul intr-un mod nu tocmai dragut… mi-au spus ca ” asa e frumos”… eu le-am intrebat cum este sincer, sa le pup ca asa este frumos… sau sa fac ce simt…

Pe acelasi model, cand ma vad pe cine stie unde cu cate un/o cunoscut/a… hop sa ma pupe, frate nu se poate decat un salut si intrebarile de rutina “ce faci” , “ce ai mai facut”… nuuu clar nu se poate, tre sa ma ia la pupat… eh si daca mai e si vreo duduie data cu o tona de ruj… sunt “extrem de incantata”.

Acelasi lucru se intampla si prin locurile pe unde ies in timpul liber… “vaiii ce faci… vino sa te pup”… dar DE CE?!? De ce nu putem sta de vorba, impartasii intamplari… de ce trebuie sa fim falsi?

Eu inteleg pupatul ca pe un semn de afectiune SINCERA, pup un om fie pentru al felicita pentru ceva, fie imi este drag omul ala nu l-am mai vazut de mult si chiar mi-a fost dor de el… nu asa hai sa ne pupam ca ne-am vazut…

Nu inseamna ca daca nu pup un om de cate ori il vad nu imi este drag… dar parca imi suna a ipocrizie pupatul asta asa degeaba…

Nu o data s-a intamplat sa le spun unor oameni ca nu vreau sa fiu pupata, sau sa ii intreb de ce ne pupam… o voi face si de acum inainte… poate voi fi considerata nebuna, salbatica, antisociala… dar nu inteleg de ce trebuie sa ma pup cu toata lumea.

Asa ca… nu ma mai pupati, daca vreau vin eu sa va pup.

P.s. Sunt pupacioasa,dar numai cu cine merita...nu's chiar asa de "incuiata"(cuvantul magic de azi,venit din beregata iubiloiului meu:)) cel de ieri a fost "obsedata" nu va ganditi la prostiiii maaa.Obsedata in alt sens,idei fixe despre anumite intamplari,sa le zic asa.Cred ca o sa prepar cate un post zilnic,pe tema asta.

Good night !

60 de lucruri despre mine

2010-08-23T10:32:00.008+03:00

1. Sunt zodia Capricorn.

2. Ma enervez, explodez, ma calmez - ciclu incheiat (mai putin atunci cand tin in mine) 3. Nu imi plac oamenii plini de sine.

4. Imi plac foarte mult cainii.

5. Pana acum vreo 3 ani, n-am purtat fusta decat la serbarile de sfarsit de an scolar si-n diverse alte ocazii cand citeam in ochii alor mei ca altfel raman acasa.

6. Nu port materiale sintetice direct pe piele. Nu port dres. Niciodata. De nici un fel. Nu, nici macar in iarna cea mai iarna.

7. Imi place sa conduc, da, stiu ca femeile sunt praf si pulbere la volan.

8. Dau in mansalier bine.Zau.Chiar si in pomi.

9. N-am o imagine a mea peste 1-2-5-10-20 de ani.

10. Cred ca in unele chestii trebuie sa crezi ca sa le vezi, nu invers.

12. Nu-mi place sa depind de nimeni. 1 an juma' ....

13. Sunt timida.

14. Am rareori initiativa de a ma apropia de oameni pentru ca mi-e ca o sa ma simt respinsa in vreun fel.

15. Nu am nuante de toleranta. Sunt foarte toleranta cu cine-mi e in gratii, dar cand mi se pune pata, ma enerveaza si cand respira bietul om.

16. In rest, sunt intoleranta. Bau!

17. Caut logica in orice.

18. N-am rabdare.

19. Ma simt nefiresc imbracata elegant.

20. As vrea sa dispara toate insectele, in afara de gargarite si fluturii de zi. Albinele sa ramana undeva departe, ca vreau miere.

21. Imi place sa merg pe jos,chiar daca zic de la primu'colt ca numai pot.

22. Nu suport frisca vegetala, ouale, parizerul si fasolea.

23. Imi place sa (stiu sa) repar chestii.

24. Sunt rea de caldura.

25. Ma atasez foarte usor de lucruri.

26. Viata mea e foarte complicata fix inainte s-adorm si imediat inainte sa ma trezesc.

27. Mi-am dorit aproape toata viata sa am ochii albastrii.

28. Par foarte inocenta celor care nu ma stiu bine, probabil pentru ca sunt timida si am si mutra de nevinovata.

29. Nu inteleg de ce nu e toata lumea ca mine, ne-ar fi mult mai usor tuturor :)

30. Sunt incapatanata.

31. Am nevoie sa inteleg anumite chestii.

32. Sunt momente cand stau foarte prost cu dictia.

33. Daca beau cafea,ma apuca tremuratu'.

34. De multe ori spun nu la ce mi se ofera si da la ce mi se refuza.

35. Imi place sa cant si imi pare rau ca n-am voce mai buna.

36. N-are nici un sens sa mi se comunice numele cuiva cand facem cunostinta, il uit pana apuc sa ma dau incantata.

37. Ma omoara psihic trezitul devreme.

38. Scriu cu stiloul.

39. Nu-mi place sa fiu vulnerabila.

40 . ma enervez repede si nu mai discut (ca sa ma calmez) sau plec in mijlocul discutiei

41. Uneori nu stiu ce vreau, dar intotdeauna stiu foarte bine ce nu vreau.

42. In general port inelele pe ce degete apuc.

43. Am o intuitie despre care uneori cred ca-i sora cu paranoia. Si tocmai cand ma conving ca de data asta am exagerat, se dovedeste ca am dreptate.

44. Uneori am orgoliul cat o nuca in perete.

45. Beau foarte multa apa.

46. N-am fost niciodata plecata de-acasa mai mult de-o zi.

47. Iau decizii ori foarte greu, ori foarte usor.

48. Imi place iaurtul,alunele si carnea de porc.

50. Imi plac masinile negre.

51. Nu suport sa imi spuna cineva ce sa fac si cum sa fac.

52. Imi place sa stau muuuuuuult timp cu iubiloiu'meu...

53. Pierd mult timp la Pc, cateodata ma mir si eu de mine.

54. Vreau 2 baieti.Pe unu sa-l cheme Dejan si pe unu cum o vrea Iubiloi.

55. Plang des.

56. Imi place mirosul de menta.

57. Scriu cu stiloul.

58. Il ador pe: Jason Statham

59. Bomboanele Toffifee sunt printre favoritele mele.

60. Visez: aberatii, ma trezesc agitata si cu niscaiva chef de cearta.

Ce faci cand simti un gol in suflet, si nu in stomac?

2010-08-22T17:35:00.004+03:00

Te iubesc. 2 zile...

2010-08-18T14:36:00.001+03:00

Tot ce vreau sa stiu e ca vei fi langa mine… vei fi mereu acolo… vom scapa de lume si ne vom trai dorinta din plin.

Clepsidra va tine timpul in loc pentru ca ii place sa surprinda gesturi dragute intre doi oameni ce se iubesc. Totul va lua o intorsatura radicala ce va duce la fericirea maxima, un apogeu ce poate fi atins doar de noi.

Acum, cerul e pamantul neatins… curand poate fi propriul nostru loc de intalnire. Timpul va deveni un legamant ce va face sa fim uniti pentru multa vreme… foarta multa.

Vezi tu, iubitul meu, indoiala ta e credinta mea ce ma face sa vad dincolo de temeri tot ce ne asteapta.

6 zile.

Love means everything

2010-08-18T14:33:00.001+03:00

Ce inseamna sa iubesti un om? A iubi un om inseamna a accepta oportunitatea de a-l cunoaste cu adevarat si a te bucura de aventura explorarii si descoperirii a ceea ce se afla dincolo de mastile si protectiile pe care si le ridica fiecare fara sa realizeze ca printr-o bariera poate gresi enorm fata de el insusi.. Inseamna a-i contempla cu tandrete cele mai adanci sentimente, fricile , visele si bucuriile, suferintele si aspiratiile. Inseamna a fi capabil sa intelegi ca dincolo de scuturile si mastile sale se afla ascunsa o inima sensibila si singura, care tanjeste dupa o imbratisare calda si un zambet sincer care sa o faca sa se simta acasa. Inseamna a recunoaste plin de compasiune si respect ca dizarmonia si haosul in care uneori traieste sunt produsul propriei ignorante si inconstiente si sa realizezi ca daca uneori cauzeaza durere si suferinta este pentru ca nu a invatat inca sa cultive fericirea si uneori se simte atat de gol si lipsit de sens incat nici macar nu mai are incredere in el insusi. Inseamna a descoperi si a onora adevarata sa identitate, dincolo de aparente si superficialitati si a aprecia in mod sincer propria lui maretie ca expresie unica a Vietii.

A iubi un om inseamna a-i oferi sansa de a fi ascultat cu atentie profunda, interes si respect… a-i accepta viata fara sa incerci sa i-o modifici, ci s-o intelegi. Inseamna a-i oferi un spatiu in care sa se descopere fara frica de a fi chestionat, un spatiu in care sa se simta comfortabil pentru a-si impartasi sentimentele fara sa fie fortat sa spuna lucruri pe care le considera personale. Inseamna a recunoaste si a revela faptul ca are dreptul de a-si alege propria cale, chiar daca e diferita de a ta.

Inseamna a-i permite sa-si descopere propria realitate Interioara… singur in felul sau. Inseamna sa-l apreciezi fara conditii, fara sa-l judeci sau sa-l evaluezi negativ, fara sa-i ceri sa se schimbe pentru a se potrivi idealurilor tale si fara sa te astepti sa actioneze si sa se poarte potrivit standardelor tale. Inseamna sa-l apreciezi pentru ce este, nu pentru ce a-i vrea sa fie. Inseamna sa a-i incredere in abilitatea lui de a invata din propriile greseli si de a se ridica din nou cand cade, mai puternic si mai matur. Inseamna a-i comunica increderea in el ca fiinta umana.

A iubi un om inseamna sa ai curajul sa te expui fara aparare, sa-ti arati realitatea interioara – gol, sincer si transparent. Inseamna sa-ti descoperi propriile sentimente si vulnerabilitati. Inseamna sa-i permiti sa afle persoana care esti cu adevarat, fara sa fabrici o imagine menita sa produca o impresie favorabila. Inseamna sa-ti expui dorintele si nevoile fara sa te astepti ca el(ea) sa ti le indeplineasca.

Inseamna sa-ti exprimi gandurile si ideile fara intentia de a-l convinge ca sunt corecte. Inseamna sa te bucuri de privilegiul de a fi tu insuti fara sa ceri aprobare, astfel descoperind aspecte noi si diferite ale personalitatii tale.

Inseamna sa te bucuri de experienta de a fi impreuna, stiind ca fiecare zi este o aventura nesigura si ca maine este o intrebare fara sfarsit.

Inseamna sa traiesti fiecare clipa ca si cum ar fi ultima pe care o impartasiti unul cu altul si sa faci fiecare intalnire la fel de profunda si intensa ca prima – transformand obisnuitul intr-o creatie noua si miraculoasa.

A iubi un om inseamna sa-ti exprimi spontan iubirea prin gesturi si zambete, mangaieri ferme si delicate, imbratisari pline de viata, saruturi, folosind cuvinte simple si sincere. Inseamna sa-l faci sa stie cat de mult il apreciezi pentru ceea ce este, cat de mult ii apreciezi pentru ceea ce este in interior, inclusiv calitatile care ii sunt necunoscute.

A iubi un om inseamna de asemenea sa fi capabil sa-ti stabilesti propriile limite si sa ti le sustii in mod ferm. Inseamna sa te respecti, sa nu permiti altora sa treaca peste ceea ce consideri drepturile tale personale. Inseamna sa ai atata incredere in tine si in celalalt, incat fara frica de a strica relatia, sa te simti liber sa-ti exprimi supararea fara a-l ofensa, declarand orice te supara sau te intimideaza fara insa a avea intentia de a-i rani sentimentele. Inseamna a-i recunoaste si a-i respecta limitele, a-l aprecia fara a-l idealiza. Inseamna a impartasi si a te bucura de intelegeri si a accepta neintelegerile.

A iubi un om inseamna a trece dincolo de individualitatea lui; inseamna a-l percepe si a-l aprecia ca pe o parte a umanitatii ca intreg, ca pe o expresie a lumii, ca pe o manifestare reala a esentei intangibile numita fiinta umana, din care tu insuti faci parte. Inseamna a recunoste prin el miracolul indescriptibil al naturii umane, care este insasi natura ta, cu toata splendoarea, dar si limitarile sale. Inseamna sa apreciezi fatetele stralucitoare ale umanitatii dar si partile intunecate.

Asadar a iubi o fiinta umana inseamna a te iubi pe tine, a te simti mandru ca esti o nota in simfonia acestei lumi.

Va fi bine indiferent de tot…

Masti in carnavalul vietii...

2010-08-08T10:08:00.002+03:00

Ce ne-am face fara masti? Daca nu le-am purta am fi noi insine, incapabili sa mintim… Suna ciudat, nu? Insa cine stie cum ar fi o lume plina de sinceritate pura? De cand am invatat ca nu sunt singura persoana din lume care se foloseste de aceste masti, am deprins obiceiul sa studiez oamenii. Am studiat oamenii, urmarindu-i, vorbind cu ei, peste tot unde am avut ocazia. Si am inceput sa cred ca in spatele tuturor mastilor, al machiajului, al zambetelor si rasetelor, al indiferentei, ironiei si sarcasmului se afla cu totul si cu totul altceva…

Nu de putine ori am avut surpriza sa constat ca in spatele unei duritati de neclintit se ascunde un suflet de milioane… o persoana buna si foarte sensibila… In spatele unei aparente indiferente exista un om extrem de usor de ranit… ca in spatele unor zambete largi se ascund mii de lacrimi… Oare cati din cei care sunt inconjurati de o multime de oameni, care de obicei sunt cele mai vesele persoane, sufletul petrecerilor… nu sunt de fapt foarte tristi?

De multe ori am judeca gresit anumiti oameni din cauza rolului pe care si-l l-au impus sa il joace pe scena vietii… am pus eticheta de “scorpie” unor suflete mari… si am fost pacalita de niste persoane de un egoism imens si o putere foarte mare de a se folosi de oameni doar fiindca pozau in victimele sortii…

Uneori am indragit extrem de mult masca… refuzand sa cred ca se ascunde altceva in spatele ei… am indragit-o atat de mult incat atunci cand a picat am refuzat sa cred ca ceea ce vedeam (simteam) este adevarat… totusi cand am acceptat ca a fost doar o masca (iar acceptarea a durut)… eu mi-am pictat mai bine masca in culorile sarcasmului si ale indiferentei… nu am ales masca care sa ma flateze in vre-un fel… am ales masca care sa nu permita sa fiu atinsa… sa indeparteze pe oricine incerca sa priveasca dincolo de ea…

Renuntand la masti devenim vulnerabili… mult prea usor de ranit… dar totusi daca nu renuntam la ele din cand in cand cum sa fim apreciati pentru ceea ce suntem de fapt?

Carnavalul din viata, ca orice alt carnaval, la un momentdat ia sfarsit… sau cel putin trebuie sa ia sfarsit vis-a-vis de anumite persoane… doar atunci cand vom renunta la aceste masti colorate (si de multe ori obositoare) vom putea considera ca am facut un pas mare spre fericire… iar daca nu vom renunta… nu vom fi altceva decat niste masti vesele pe niste fete triste in carnavalul vietii.

Privirea-dictionarul sufletului

2010-08-08T10:01:00.001+03:00

O privire, poate face mai mult decat 1000 de cuvinte… de cate ori o privire nu a daramat ceva ce parea de neclintit… sau nu a unit ceea ce parea total nemiscibil?

Ochii nu pot minti… oricat de dur ar juca cineva… privirea il va demasca…

De cate ori nu ne rade fata… iar ochi sunt atat de tristi, de cate ori nu pozam in persoane fericite si impacate cu situatia… iar ochii ne tradeaza, de multe ori dam impresia ca ne bucura un lucru, o persoana, o atingere… iar privirea poate demonstra altceva…

Am auzit spunandu-se “NU VREAU” iar privirea sa spuna vreau, vreau din tot sufletul… Am vazut afisandu-se o indiferenta ucigatoare… dar ochii aceia tristi spuneau altceva…

Pe mine personal cel mai mult ma ating privirile, expresia ochilor, tot ce nu se poate transmite prin cuvinte… fiindca eu cred ca sunt multe vorbe pe care nu le putem rosti iar daca am fi privati de expresivitatea privirii… ar ramane nerostite… sau poate nu ar exista… Cate nu spune privirea unui copilas sau a unui animal… toare cuvintele pe care copilasul le va invata in timp, in primele luni le transmite doar prin priviri… iar animalutele…cata expresivitate au in priviri… cate pot spune doar cu o privire…

O data, ma certam aprig cu o persoana draga sufletului meu… aruncam vorbe greu de suportat, jigneam in mod intentionat, aduceam acuze urate, in ideea de a-l indeparta… iar cel cu care ma certam a avut puterea, in toata aceea ploaie de vorbe grele, sa imi caute privirea, sa se uite adanc in ochi mei… sa imi citeasca in suflet… si sa imi spuna extrem de calm ca nu cred nimic din ceea ce spun, ca sufletul meu vrea altceva… iar privirea spune asta… De atunci am invatat sa nu mai ascult doar vorbele rostite ci sa incerc sa ma uit in “dictionarul” sufletului… si sa cred in ceea ce vad acolo.

Cu sinceritate...

2010-08-03T10:37:00.002+03:00

Sinceritatea, una dintre cele mai mari calitati ale unui om, daca nu cumva cea mai mare… o calitate care ne este data la toti la inceputuri, dar pe care doar uni din noi aleg sa o cultive, altii o lasa asa… sa iasa din cand in cand la iveala, iar din pacate multi o ingroapa cat pot ei de adanc… si incearca sa nu isi mai aminteasca de ea…

Mie personal, imi pare asa simpla viata atunci cand fac uz maxim de sinceritate… nu spun ca mereu este foarte bine, nu… de multe ori am avut de pierdut pe moment din cauza sinceritatii… dar am incercat din rasputeri sa nu renunt nicio clipa la ea.

Mergand “brat la brat” cu sinceritatea, cred ca ne putem privi in oglinda, putem privi in oglinda mai departe de imaginea fizica… ne uitam noi in proprii nostrii ochii… si pentru mine senzatia respectiva este unica, imi da forta sa fiu mereu cat mai sincera… atat cu mine cat si cu cei de langa mine…

Probabil ca este usor pe moment sa creezi situiatii cat mai convenabile, omitand sa spui adevarul… pur si simplu spunand ceea ce vrea sa auda cel de langa tine… pe moment, intr-o situatie de genul asta poti parea zmeu… dar oare atunci cand se va sfarama toata urzeala ta mai poti ridica ochii din pamant? Mai poti avea curajul data viitoare sa ceri sa fi crezut?

Oare nu ar fi mai usor sa se spuna lucrurilor pe nume? Sa nu se mai creeze confuzii, sa nu mai existe tensiuni? Nu doar o singura data am fost confuza din cauza lucrurilor ce au fost omise intentionat, pentru ca cel din fata mea nu a vrut sa fie om ci zmeu, nu o singura data m-am agitat, mi-am facut procese de constiinta, din acelasi motiv… daca voi “zmeilor” ati stii cata neliniste puteti provoca…

Imi doresc sa am parte de cat mai putini “zmei” in preajma mea… cel mai bine suport sinceritatea, accept fara vreun fel de ranchiuna un “am gresit”, “nu vreau” , “nu pot” , decat povesti fantastice, care chiar daca suna bine… nu-s altceva decat MINCIUNI…

Cred ca un lucru sincer ne poate face mai mari decat 100 de minciuni bine spuse… fiindca pana la sfarsit cel ce va ramane nemiscat va fi lucrul sincer…

2010-07-27T12:59:00.003+03:00

Ce sete ucigatoare te stapaneste acum!Imi bei sufletul cu ajutorul unui pai,cate un pic in fiecare zi.Te bucuri de gustul lui,il analizezi,il savurezi.Peretii paiului ma stiu deja.Ma striga dupa un nume pe care n-am reusit niciodata sa-l inteleg,cu toate ca vocile imi zgarie mereu urechile.Ma simt ca intr-un tunel la capatul caruia se afla sfarsitul.Dar sfarsitul acela imi place.Ma inghite,ma topeste,dar imi place!

Ochii tai preiau usor culoarea ochilor mei,verzi,puternici,senini,la fel si parul,buzele,pielea.Pana si celule mele au devenit ale tale acum.Iar sangele,evident,sangele meu rosu-trandafiriu,iti relaxeaza venele.

Ce a mai ramas din el,din sufletul meu,arata ca in vremea unui razboi.Ai uzat partea sudica,l-ai inmuiat de tot cu lacrimile tale.Il agati cu un carlig,de sarma fericirii si-l uiti acolo.

Ha!Sarma fericirii,zic? Nu mai arata demult asa.Doar titlul ii da un strop de culoare.In rest,e cu totul altceva fata de ce a fost candva.

Stii ca, dupa ce imi inghiti sufletul,el incearca sa gaseasca drumul catre sufletul tau.Dar acolo, surpriza! Codul de bare nu functioneaza iar accesul este interzis.

Nu stiu cum,dar am devenit ca plastelina.Sunt totusi, un pic mai speciala.O plastelina ce functioneaza doar in mainile tale.De fapt,e destul de riscant.Esti mai periculos decat orice criminal,pentru ca nimeni,niciodata, nu ma va putea ucide in felul in care o faci tu.

Cateodata imi lipseste ceva si mi se face foame.Dar e o foame care-mi mananca farama aia de suflet care mi-a mai ramas,nu stomacul.Imi lipseste ceva,iar imediat ce reusesc sa inteleg ce este acel ceva,imi dau seama ca nu-l vreau si il resping din ce in ce mai agresiv.

Intr-o scurta revizuire a trailor mele,imi dau seama ca sunt dependenta!Dependenta de ceea ce ma ucide.Am nevoie de un spital,o camera speciala,in care sa-mi tratez dependenta.

Pana atunci,insa, sunt aici!

Gand ambiguu...

2010-07-08T18:06:00.005+03:00

Bine, sa incep. Normal, subiectul care mi`a pus stapanire pe idei este cam ambiguu: problemele in cautarea unui suflet pereche. Pare banal, stiu, dar stai si privesti la propria ta viata si vezi cum ceea ce vorbesc se regaseste in momentele din viata ta. Azi stateam si vorbeam cu cineva…around the world. Cum totul o ia razna. E si vremea ciudata si in concordanta cu multe dintre gandurile noastre, stam si ne gandim ce nu merge bine, de ce nu suntem multumiti, si nemultumirea si regretul ni le ascundem sub masti de siguranta si normalitate, fara remuscari. Ambiguu intr`adevar. Vorbeam despre viata din jurul nostru, in prezent, cazuri complicate…dar care, generalizare, ne dau situatia multora dintre noi.

E trist sa privesti cum un baiat care se schimba complet in bine prin faptul ca iubeste pentru prima oara, se lasa purtat de dorinta de a face dragoste cu prietena lui care inca vrea sa mai copilareasca. Relatia e lunga, dar ceva nu merge bine: lipsa de sex. Si aici intra mai multe posibilitati: el asteapta cu greu inca o perioada lunga de timp, abtinandu`se sa insele (sau sa nu insele), sau se desparte cu regret. Dar chiar daca se despart, se impaca; apar apoi certuri din ce in ce mai grele, care tulbura toata frumusetea sentimentului de iubire. Iar despartiri, impacari…si dureros e ca te chinui sa rezlovi ceva…doare ca te desparti, ramanand in urma doar un mesaj de dragoste, de adio poate: “te voi iubi mereu”…care chinuie si mai mult. Si chiar daca impacarea vine iar, ca o mangaiere, maine ce va fi? Fata – presata de atatea: de dragostea pentru celalalt, de principiu, de teama, de regret, de ganduri…El – nevoit sa indure asteptarea, frica sa nu devina ce a fost candva, sa nu se schimbe in rau. Si totul se repeta.

“Pacat” e singurul cuvant care imi vine in minte cand ma uit in jur si nu numai. Nu pot sa zic ca vorbesc aiurea, ca nu am simtit si eu asa ceva…vorbesc probabil si din perspectiva vietii mele, normal. Dar nimeni nu asculta sfaturi, cat timp iubeste, probabil asa suntem construiti: sa ne chinuim fara sens. Problemele care par niste banalitati, niste “flecareli” as putea spune, sunt de fapt, cele care ne fac nefericiti si rai: neincrederea, sexul, neintelegerea, lipsa de comunicare, frica mai ales. Mai intalnesc persoane dragi care cauta asa intens in jur frumosul, fara sa arate asta, incat il dau la o parte fara sa vrea…si se afunda in partea opusa. M`am convins ca nu e bine sa`ti indrepti visele si dorintele cele mai pure si frumoase spre cei care nu`s in stare sa simta, realistic vorbind. Sau spre cei care stii ca mai mult de suprafata nu trec, spre suflet.

E bine ca atunci cand nu te astepti, apare un suflet ca un copacel care creste langa tine, se impleteste in jurul tau, daca il lasi…cu frunze mari si proaspete si verzi…asta e frumos. Numai sa fii constient…si inconstient. Dar asta mai rar…sa dansezi in iarba prin ploi varatice, cu fluturi in par si umbre de copaci…visand impreuna. Totul sta in cuvantul acesta. Totul e sa dai totul pentru celalalt, fara frica. Totul sta in evadarea din rautate si egoism.

Tot ce am scris pana acum e ceea ce vad in jur, realitatea in care ne invartim haotic cautand sufletul pereche. Cel mai greu e sa stii sa il pastrezi, cand il ai in maini. Pacat. Si ne intrebam: “fericirea pare sa fie acum singuratate…si singuratatea imi omoara lumea…cum ai putut…?? …de fapt te gandesti numai la tine…”

MAXIM am zis.

2010-06-24T13:10:00.004+03:00

ma trezesc dimineata si am un chef din acela sa scriu mult mult si sa insir idei de tot felul fara nicio logica fara coerenta de a pune semne de punctuatie si ortografie incep sa spun cat de mult te iubesc si cat de mult insemni pentru mine ascultand acordurile de la bye bye beautiful chiar daca nu au nicio legatura cu ceea ce vreau sa spun de fapt de fapt ma gandesc in mod obsedant la tine ma gandesc cat de mult te ador ma gandesc ca nu o sa iti dau drumul vreodata te iubesc eu sunt tu tu esti eu si tot ce voi face vreodata va fi pentru tine si iti voi fi alaturi si o sa vina zile in care dimineata primul lucru pe care voi vrea sa il fac este sa iti privesc chipul si nu o sa existe zi in care sa nu te fac sa ma iubesti sa iti dovedesc ca te ador sa te mangai sa te sarut si daca o fi sa ne certam o sa imi cer scuze de mii de ori pentru ca nu sunt perfecta si destul de buna pentru tine dar totusi ne iubim si imi dau seama ca atunci cand esti indragostit incepi sa scrii fraze lungi nesfarsite din graba si din dorinta de a spune cat mai multe nu mai ai timp sa pui punct trebuie sa continui sa scrii si sa scrii sa alergi mai departe de mintea si de inima ta si fraza nu vrea sa se opreasca si uite vezi dragostea nu are punctuatie si trebuie sa imi cer scuze pentru ca nu ti am zis cat te iubesc azi cand implinim 4 luni te iubesc

Your story

2010-06-17T19:45:00.004+03:00

Cine ne creeaza noua povestea?Cine ne arunca pe scena asteptand sa ne spunem replicile?

Cine altcineva decat..noi?

Noi suntem cei care devenim personaje principale,pe scena noastra,cu scenariul nostru.

Noi ne scriem replicile si tot noi le si interpretam.

Si chiar noi suntem cei care ne scriem sfarsitul capitolelor.Noi suntem cei care cu un stilou vechi punem punct etapelor din viata noastra.

Si da!Noi suntem cei care facem ca unele capitole sa se incheie sangeros,sfasietor,lasand sa curga lacrimi pe obrazul nostru sau pe obrazul celorlalte personaje din opera noastra.

Numai cand iti dai seama ca esti aproape de marele si eternul sfarsit,iti dai seama unde ai ajuns si incerci sa-l faci sa nu mai apara niciodata.

Incerci sa amani si vrei neaparat sa-ti joci piesa din nou.

Dar piesa asta a ta este cea mai originala opera de teatru..opera ce se joaca numai o singura data.Opera ce este scrisa pe un nor.Un nor ce candva va fi noul tau camin.

Incearca sa-ti scrii opera asta cat mai frumos.

Si nu critica felul in care ceilalti isi gandesc povestea.

Nu poti fi critic decat abia dupa ce ai ajuns la sfarsitul operei tale.

Si..incearca sa-ti joci personajul inainte sa se lase cortina..

Risc.

2010-06-17T19:17:00.002+03:00

Este important sa fii ceea ce esti,nu sa pari ceea ce nu esti.Dar cel mai important este sa nu-ti fie rusine cu tine.Te poti schimba daca ceva este in neregula,dar te schimbi pentru tine nu pentru altii!Tu de ce crezi ca cei care spun ce gandesc si fac ce vor sunt mai placuti in societate?Ei se simt bine in pielea lor.Ei nu vor altceva.Ei traiesc ce au.

Daca n-ai incredere in tine,nu ajungi nicaieri.Mergi fara un scop anume.Cauti,gasesti..dar ti-e frica.Si atunci ce rezolvi?Ce-ar fi viata fara risc?Riscul face parte din viata si ar trebui sa faca parte si din vocabularul tau.Risca pentru ce iti doresti,spune ce gandesti si fa ce simti.

Pentru ca oricat de buni ii vezi pe ceilalti,tu esti cel mai bun!

Stop it!

2010-06-17T19:10:00.003+03:00

Timpul fura eternitatea. Fura tot! Fura secunda..fura viata! De ce nu-l aresteaza nimeni? M-am saturat sa tot treaca timpul pe langa mine si eu nici macar sa nu-l simt. Vezi ca trec orele..zilele..Azi e joi de exemplu.S-a dus si saptamana asta. Totusi timpul este foarte inselator. De cate ori ai lasat lucrurile spunand:'Lasa ca am timp!' si apoi ti-ai dat seama ca nu mai ai nimic? Totusi am invatat sa ne luptam cu timpul. Si ne luptam in fiecare zi. El moare. In fiecare zi moare. Si e mort pentru totdeauna. Tot ce-a fost ieri este pierdut pentru totdeauna. Asa ca traieste azi! Traieste ce ai! Traieste ce vezi! Nu te mai gandi la viitor, ca asa nu mai traiesti nimic..nici prezentul si nici viitorul. Timpul este prea lent pentru cei care asteapta.. prea iute pentru cei care se tem.. prea lung pentru cei care se plang.. prea scurt pentru cei care sarbatoresc.. dar pentru cei care iubesc..timpul este o eternitate!

Maybe.

2010-06-12T14:13:00.002+03:00

Si cand credeam ca m-am gasit,ma pierd din nou.

Ma amestec in tot ce-a fost si ce va fi.

Poate ca trebuie sa stiu mai intai ce doare ca sa pot incepe sa tratez.

Poate ca vreau sa stiu prea multe lucruri care nici macar nu-mi folosesc.

Uneori chiar cred ca totul este exact asa cum il vad.Dar daca ma mut langa el,daca-l studiez,daca ajung sa-l inteleg,poate fi cu totul altceva decat ceea ce credeam la inceput.

Poate ca-mi lipseste atat de tare ceva,incat incerc sa-l inlocuiesc,fara sa stiu ca oricat as vrea,acel ceva nu poate fi inlocuit.Ca bucatica lipsa,este mult mai mare,mai colorata si mai plina decat cea pe care am gasit-o.Ca nu au aceiasi tesatura.

Poate ca sufletul meu are prea multe de spus.Si poate nu foloseste acelasi limbaj.

Poate sunt prea multe de spus si prea putine intelese.

Poate nu-i pot pune piedica timpului,sa-l fac sa se opreasca pentru mine.Si poate ca nu-l pot trage de maneca sa-i spun sa se intoarca putin,pentru a termina ce trebuia terminat atunci..

Dar poate mai intai trebuie sa stiu regulile si apoi sa cer.

Pieces

2010-06-12T14:03:00.003+03:00

Atunci cand doua parti se rup,de unde pot stii daca cealalta mai traieste?

Cum o pot invata pe cea care mi-a ramas, sa nu bea aceiasi otrava?

Cum ii pot linisti durerea care o cuprinde?

Cum imi pot implora jumatatea de inima sa bata?

Cum?

Poate exteriorul iti spune ceva.Dar in interior e cu totul o alta poveste.

Poate cateodata trebuie sa faci pasi mici.Poate nu trebuie sa sari nicio etapa.Poate trebuie sa faci totul exact asa cum trebuie.

Poate ca atunci cand te hotarasti sa stergi tot,pastrezi un singur lucru.O singura amintire.Dar ce te faci atunci cand acea mica amintire,pune stapanire pe tine?

Ce te faci atunci cand acel mic lucru devine imposibil de ucis?

Atunci cand la auzul numelui ce-l credeai ingropat,inima ta tremura din nou?

Ce te faci atunci cand gandurile o iau razna?

Poate de multe ori,atunci cand dau de ceva prea complicat,am tendinta sa renunt.

Sa ma dau batuta ca si cum ar fi prea mult pentru mine.

Sa fug pur si simplu de ceva ce altii ar muri numai sa atinga.

Dar poate imi trebuie un moment sa-mi inghet frica si sa revin la ce-am abandonat,pentru a-mi lua titlul de invingatoare.

Sometimes...

2010-06-12T13:59:00.002+03:00

E un miros de sfarsit.Un miros ce nu se pierde,ci intra in sufletul tau.

Reuseste sa-l smulga si sa-l sfarame.Sa-l transforme intr-un praf mizerabil.

Iti bea sangele picatura cu picatura, fara sa se sature.

Si de fiecare data,te priveste in ochi.Te priveste in ochi pentru ca ii place sa-ti vada durerea.

Ii place sa te auda cum suspini.Sa-ti simta rasuflarea intrerupta.Sa stie ca ti-e teama.

Nu se lasa pana cand nu rupe bucatele din carnea ta.Pana stie sigur ca te-a lasat fara nimic,nu se opreste. Vrea sa vada cum te scurgi usor intr-o lacrima,ca mai apoi sa poata citi totul in ea. Da drumul tuturor sentimentelor si le face sa te cuprinda,astfel incat n-o sa-ti mai dai seama ce simti. N-o sa stii daca e ura sau iubire. Daca e durere sau fericire. Si cel mai rau e ca nu poti fugi de el.Dupa ce-i simti mirosul,il vezi venind.Ii simti ghearele pe pieptul tau si te zbati.Incerci sa tipi,sa fugi,sa scapi! Dar nu poti.. Nu poti...................

For my soul.

2010-06-11T21:17:00.006+03:00

Da,vreau sa stiu ce pot atinge cu degetele mele . Vreau sa stiu pana unde poate fi auzita vocea mea. Sa strig atat de tare incat sa simt ca imi plesnesc plamanii. Vreau sa stiu ca sunt aici si ca traiesc. Sa-mi misc picioarele si sa nu para doar un mers. Vreau ca ale mele cuvinte sa reuseasca sa strapunga orice,sa treaca de fiecare bariera. Vreau sa fiu acolo,vreau sa fiu aici. Sa vad toate tipurile de oameni si sa reusesc sa le inteleg sufletele. Pentru ca vreau atat de mult sa simt cu adevarat mirosul si gustul aerului pe care-l respir,aer fara de care nu pot sa traiesc. Vreau sa-l simt,sa inteleg de ce-am atata nevoie de el. Sa-i descompun partile,sa-l studiez. Vreau ca apa sa nu-mi para doar lichidul vital,nu. Vreau sa vad in ea adevarata sa putere. Vreau sa te inteleg pe tine. Sa ma uit prin ochii tai,sa-ti vad sufletul. Sa stiu ca e acolo,sa-l cunosc,sa-l ajut. Sa-mi doresc sa stiu mai multe. Sa devin dependenta. Vreau propriul meu drog. Sa-mi prepar doza in fiecare zi si sa-i simt veninul ucigator,in sangele meu. Si nu vreau sa stiu cand am sa mor. Nu vreau sa stiu ca viata mea e ca o lumanare si ca intr-o zi,focul sau se va stinge si voi ramane pierduta. Nu vreau sa fiu o simpla amintire,sa raman ascunsa in memoria cuiva. Cineva sters,ireal,gol..mort. Pentru ca daca o sa fie asa,o sa folosesc orice metoda pentru a-mi trezi sufletul la viata. Ma voi hrani cu sangele si sufletul tau,iti voi sfarama oasele si carnea,iti voi fura pana si viata,doar ca sa traiesc..

Nico – Spune-mi ca…

2010-06-11T20:58:00.002+03:00

Intre ieri si ce va fi, intre astazi si intr-o zi, Te strig.. Fara mine sunt a ta, fara tine nu pot fi nimic.. Chiar de-ai pleca din vina mea, Si n-am sa ma pot schimba, Acum stiu ca numai pot fi cu altcineva.

Nu mai pot simti, nu mai pot zambi, Nu mai pot indura sa stiu, ca n-ai sa mai vi..

Refren: Spune-mi ca ti-e dor, si ca nu-i usor, Fara sa ma simti, fara sa ma alinti, Spune-mi ca ai fi vrut, daca ai fi putut, Sa ma minti…

Spune-mi ca nu vrei, decat ochii mei, Sa-i privesti in zori, si sa-ti dea fiori. Spune-mi ca am visat, si nimic din tot ce-a durut, Nu a fost… adevarat.

Intre paradis si iad, intre patima si oftat, Te strig.. Intre stele si pamant, fara tine a ramas, Nimic…

Nu am stiut sa te pastrez, n-am stiut sa iti vorbesc, N-am crezut ca as putea, atat sa te ranesc… Nu, nu mai pot simti, nu mai pot zambi, Nu, nu mai pot indura sa stiu, ca n-ai sa mai vi..

Refren: Spune-mi ca ti-e dor, si ca nu-i usor, Fara sa ma simti, fara sa ma alinti, Spune-mi ca ai fi vrut, daca ai fi putut, Sa ma minti…

Spune-mi ca nu vrei, decat ochii mei, Sa-i privesti in zori, si sa-ti dea fiori. Spune-mi ca am visat, si nimic din tot ce-a durut, Nu a fost… adevarat…

N-am stiut ca fara tine, vor fi numai nori in viata mea, N-am crezut ca fara mine, vei putea si maine continua, Acum stiu ca n-am sa mai iubesc la fel, nici nu vreau, n-as putea, Doar in inima mea, nu te pot uita..

Refren: Spune-mi ca ti-e dor, si ca nu-i usor, Fara sa ma simti, fara sa ma alinti, Spune-mi ca ai fi vrut, daca ai fi putut, Sa ma minti…

Spune-mi ca ti-e dor, si ca nu-i usor, Fara sa ma simti, fara sa ma alinti, Spune-mi ca ai fi vrut, daca ai fi putut, Sa ma minti…

Spune-mi ca nu vrei, decat ochii mei, Sa-i privesti in zori, si sa-ti dea fiori. Spune-mi ca am visat, si nimic din tot ce-a durut, Nu a fost… adevarat…

Ceai?!

2010-06-08T11:05:00.002+03:00

Va voi spune un secret, dar doar cu conditia sa nu mai spuneti la nimeni ! :)))) Va voi invata cum sa faceti cel mai tare ceai, cel mai fierbinte, cel mai dulce, ce mai, cel mai cel ceai ! :)) Bun. Se ia o bucata de Betty adormita. Se duce in bucatarie. Se ia un ibric, se umple jumatate cu apa si se pune la fiert. Se ia 2 pliculete de ceai. Se asteapta pana apa e fierbinte. Sa fie in clocot, stiti voi.... :)) Se arunca pliculetele de ceai inauntru si se pune ceva peste, astupand ibricul pentru un miros mai patrunzator al ceaiului. Se asteapta 2 ore pana se raceste de tot. Se ia aceiasi Betty adormita. Se duce iarasi in bucatarie. Se pune acelasi ibric la foc mic, pentru a putea incalzi ceaiul.:)) Se lasa la incalzit o ora si ceva. :)))))) Se ia aceiasi Betty care acum e speriata pentru ca a uitat pe foc ibricul de ceai....si se duce in bucatarie. Daca apa nu s'a evaporat si pliculetele nu s'au transformat in scrum impreuna cu ibric cu tot, se poate servi cu biscuiti in fata calculatorului!:)) Observatii : A nu se face asa ceva acasa ! Doar Betty poate face asa ceva !!!!!!! =)) Aveti idee cum sa curat un ibric ars ? =))

I've lost all my strength

2010-06-05T20:37:00.003+03:00

Ce ciudat.... de mult n'am mai simtit asta. Melancolie...simti cum sufletul tau se scufunda usor, dar singur... in oceanul intunecat si manios....si cu fiecare centimentru in care sufletul tau patrunde mai adanc in intunericul atat de tacut...simti ....linistea. Te inconjoara..Sute de intrebari ....iti vin in minte acum. Prea multe si mult prea repede pentru a putea gasi un raspuns pentru fiecare. Probabil de'asta ai impresia ca deja stii raspunsul. Ai ajuns atat de adanc in inima oceanului, incat nu mai simti furtuna cumplita de la suprafata... Totul e linistit acum. Mai e mult pana o sa ajungi pe fundul oceanului. Si e asa de liniste. Iti poti aminti lucruri. Da! Ai putea face asta...ai putea sa'ti amintesti lucrurile care au fost atat de frumoase. Da! Si...si...si totul in jur s'ar contopi in lumina amintirilor si linistea va fi umpluta de rasetele si de vocea lui cristalina. Ce frumos ar fi! Dar...e atat de liniste aici. E atat de frig! Si nimic altceva decat intuneric...care nici cel mai mare tipat, nici cel mai dureros tipat nu'l face sa se schimbe. Nimeni nu a ajuns atat de departe. Dar se pare ca nici cel mai intunecat loc, nici cel mai rece, nici cel mai rau lucru nu o mai raneste...a trecut prin prea multe, ca sa mai poata simti toate astea. Si a ajuns prea departe ca sa se poata intoarce. Deja...e prea tarziu... Nimeni nu o mai poate salva acum. Nici cea mai puternica lumina. Nici cel mai motivat scafandru. Nici cel mai mare tipat din univers. Mai are putin. Mii de corpuri incep sa se arate. Sfartecate de sabii ...insangerate... unele inca tipand ....e sange pese tot...se sperie...vrea sa se intoarca...se zbate pentru viata ei...incearca sa se intoarca...se zbate cum niciodata nu a facut'o. Dar e prea tarziu. E mult prea intuneric. E mult prea rece, prea dureros, prea.....liniste. Cu ultima picatura de suflu ....se intoarce si striga ... "TE IUBEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEESC " Ultimul ei tipat porneste ca un glont spre suprafata cu o viteza incredibila...ajunge intr'o clipita la suprafata....dar nu se mai aude decat ultima parte din tipat...."beeeeeeeeeeeeeesc" ....intunericul rau, a furat tipatul... El, se intoarce. "Ce'a fost asta?????" Cealalta il prinde de mana.... "Haide, eu n'am auzit nimic. " Si il smuceste...si il trage dupa ea. El....stiind ...pleaca...chiar daca ochii ii erau plini de lacrimi. Tipatul se pierde in zare. Totul revine la linistea normala. Si vantul abia adie...

Stiti voi ce-i iubirea?

2010-05-21T10:16:00.003+03:00

Iubirea e un pahar cu otrava, colorata in rosu. Ea te imbie sa ii simti gustul, sa o atingi cu buzele si sa o mirosi. Te imbie si pe urma, pentru fiecare picatura bauta, iti distruge o bucata de suflet. Te afli in vraja ei. Iar noua, oamenilor, ne place atat de mult sa fim sado-masochisti. Sa ne doara cat mai mult si cat mai rau. Ne place sa ne facem viata un calvar din cauza unei iubiri.

Despartire.

2010-05-15T10:46:00.002+03:00

“Nu pot trai fara tine iar cu tine innebunesc”

Venise ziua despartirii. Stiau de mult asta si se priveau in tacere. Urma sa fie simpla, fara cuvinte, fara sfasieri. Sfasierile erau inlauntru. Mari cat un crater de vulcan din care tasnesc valuri de lava fierbinte. Totul avea sa se schimbe. Si asteptau ca lucrurile sa se intample. Fara lacrimi, fara zambete fortate. Nu mai era nimic de spus. Sa spuna “adio” sau ” la revedere”? Mai bine sa taca. Pe ei cuvintele i-au despartit asa ca acum, in al 13-lea ceas tacerea era prietenul din umbra. Azi vor fi doar doi straini pentru ca de maine vor deveni dusmani. Fiecare il va judeca pe celalalt pentru fiecare clipa irosita, pentru fiecare placere refuzata, pentru fiecare cuvant in plus. Se gandea chiar sa-i scrie o scrisoare in care sa puna doar un mare semn de intrebare in loc de cuvinte. Dar stia ca el nici macar nu o va deschide. Curios, si el se gandea sa-i trimita o scrisoare tot cu un semn de intrebare dar stia ca ea va cere prea multe explicatii si atunci a renuntat. Ea i-ar fi spus ca vroia sa-l mai vada o data zambind dar si-a dat seama ca nu era momentul. La urma urmei, era doar o despartire, iar ei erau doi oameni seriosi care trebuiau sa-si joace rolurile pana la capat.

...

2010-05-15T10:40:00.001+03:00

Ce a lipsit pentru ca ecuatia sa fie perfecta? Cuvintele sau curajul din spatele cuvintelor? Sau si una si alta? De ce am vorbit atunci cand trebuia sa tac si am tacut atunci cand iti doreai vorbele mele? Simplu. Pentru ca mi-era frica. Mi-era frica de ceea ce simteam si atunci mi s-a parut mai simplu sa mint. Sa ma ascund in spatele unui zid straveziu de indiferenta. Un singur cuvant de-al tau ar fi fost de ajuns sa sparga toata apararea mea dar cuvantul tau n-a venit.

Acum ma privesti in tacere si stiu ca ma judeci. Ma minti, te mint si ni se pare firesc. Ii mintim si pe ceilalti care n-au nicio vina pentru lasitatea noastra.

Cateodata ma amagesc cu gandul ca si tu esti coplesit de acelasi potop de intrebari ca cele din mintea mea si ca mai devreme sau mai tarziu vei face un drum catre mine. Dar stiu ca drumul asta ar semana atat de bine cu tine incat eu m-as pierde undeva pe la mijloc cu vesnica intrebare “de ce?” si fara speranta unui raspuns “pentru ca …”

Cu toate astea, recunosc ca imi iubesc diminetile pline de iluzii chiar daca stiu ca pana seara se vor spulbera. Am nevoie de ele ca sa trec peste inca o zi, peste inca un drum inchis la capatul caruia nu m-asteapta nimeni.

Why?

2010-05-15T10:38:00.001+03:00

De ce avem nevoie sa creada ceilalti in noi? N-ar fi suficient sa credem noi insine in propria persoana? De ce ne indoim de toti si de toate? De ce ne dorim atat de mult sa fim laudati de ceilalti? De ce ne flateaza orgoliul chiar si minciuna? De ce suntem atat de mici si patetici? De ce mintim ca nu ne pasa cand de fapt cersim atentia celor din jur? De ce facem alegeri proaste? De ce ne ratam viata? De ce atunci cand nu avem nimic de spus ne ascundem in spatele cuvintelor complicate? De ce atunci cand n-am inteles nimic ne lansam in teorii complicate incercand sa ne mascam ignoranta? De ce pretindem ca suntem altfel decat in realitate? De ce ne amintim doar raul care ni s-a facut? De ce dispretuim suferinta celor din jur? De ce ii ranim atat de usor pe ceilalti? De ce preferam sa uitam in loc sa ne infruntam problemele? De ce alegem calea minimei rezistente? De ce ne este frica? De ce speram in miracole in loc sa luptam pana la capat? De ce ni se pare ca singurul lucru care conteaza este propria viata?

Ca si mort.

2010-05-09T08:09:00.006+03:00

-totul a fost o minciuna.a dracu de buna. -2 luni,2 saptamani si 2 zile. -de ce trebuie sa sufar si dupa tine?cum am suferit si dupa "ei"? -esti la fel ca ceilalti?aaa nu...stiu:) esti mult mai rau. -unde sunt ma toate sentimentele alea?unde?au disparut?asa...pur si simplu? -telefonul numai suna.poate a cazut reteaua.sau poate numai ai baterie...sau poate chiar ai uitat de mine. -stii ca nu pot sa mananc? -stii ca nu pot sa dorm? habar nu ai.te doare fix undeva.sau nici macar acolo. -trebuie sa recunosc ca esti un actor foarte bun. -vezi? afara sta sa ploua.ar trebui sa fiu fericita.dar....nici macar ploaia nu mai ma poate face sa zambesc. -imi vine sa sterg tot ce am scris pana acum si sa spun ca nu imi pasa...dar..nu pooot -si telefonul tot nu suna.cum poti ma?cum? ... stiam ca o sa mi se faca dor si o sa vreau sa te sun si ti-am sters nr. -incerc sa imi fac unghiile...dar imi tremura mana. -ma inteapa inima. -ahh ce dracu mi-ai facut? -ma streseaza telefonul.ma uit din 5 in 5 secunde.si nimic..Il sparg. -as vrea sa vin sa iti inapoiez toate lucrurile.dar...mi-e frica ca o sa ma tratezi cu indiferenta si nu as suporta...si daca o sa faci asta:) asta e.ma resemnez -pana acum stiam ca o sa incerci sa vb cu mine macar...sa ma cauti...sa te agiti...dar acum...sunt sigura ca nu te voi mai vedea facand lucrurile astea. -"am nevoie de tineeeeee..." am nevoie pe dracu.nu am nevoie de nimic si de nimeni. -si tu o sa pleci..si eu voi ramane...si voi vedea zilnic locurile in care ne intalneam. -ahhh...mi-e rau. -totul trece asa cum vine...si poate eu sunt de vina pt tot ce mi se intampla. Hai gata:).

Ahhh...fuck you.

2010-05-08T19:18:00.003+03:00

Hm? Nu te asteptai la asta, nu-i asa? Ba da. Daca exista cineva care, desi n-ar trebui, stie cu certitudine ce urmeaza sa spun, cineva esti tu. Du-te dracu’, baby! Si ia cu tine si fotografiile tale la care ma holbez precum o retardata, fara sa stiu ce ma determina sa fac asta si ce ma opreste sa n-o mai fac. Si ia si fisierele .mp3 de pe desktop si bagati-le undeva, sa te-ncante tot drumul pana acolo! Poate asa as abandona tabietul asta futil de a ma tortura deschizandu-le aproape’n fiecare zi. Dar de cand faci tu ce-ti spun eu?! Tembela amagire. Tu faci ceea ce stii ca vreau sa faci. Iar ceea ce vreau nu e ceea ce spun ca vreau. Si tu stii asta. Cu cata groaza am fugit de tine! Nu-mi pot aminti macar un gand de atunci. Ci doar ca-mi doream sa nu mai aud vreodata de tine! Ceva din mine imi repeta obsesiv ca trebuie sa stau departe. Stii ce? De fapt, cred ca tu n-ai nici o vina. Nu m-ai pandit atata vreme pentru c’asa ai vrut. Ci ca pentru ca eu am vrut s-o faci. Pentru ca mi-am dorit, cu fiecare nenorocit de nerv, cu fiecare clipire si fiecare gura de aer trasa in piept, sa fiu langa tine. Iar acum te trimit la dracu’… Ce ironie! Acra ca o lamaie necoapta. Senzatii, baby, asta vrei, nu?! Cel mai rau, dureros de rau, ma oftica absenta lui “regret”. Ma dispera la culme ca nu-ti pot arunca un “regret ca te-am cunoscut”. Cu nemasurat dezgust. Nu poti sa-mi ceri sa fiu coerenta. In preajma ta nu pot fi coerenta, nici lucida, nici rationala, nici stapana pe mine, nici … Doar daca imi dai tu voie. Imi dai voie, baby? Imi dai voie sa-ti amintesc cum gandul tau a ajuns la mine in ciuda telefonului inchis, in ciuda luminii stinse si a somnului-nesomn in care ma zbateam? Cum am sarit din pat buimaca si am deschis telefonul, asa, doar ca sa verific ca ce simteam era real? Si era. Nepermis de real. Interzis de real. Cineva sau ceva ar fi trebuit sa te opreasca. Niste legi, poate, facute inadins pentru ciudati ca tine. Sau nu? Nu. De ce sa te opreasca? Daca n-ai fi fost tu, n-as fi nici eu, cea de azi. Mai in viata ca ieri. Constienta ca sunt. Sigura ca pot. Eu cea de dupa tine. “Hai sa traim periculos, baby!” Nu mi-ai zis asta niciodata. Ai facut-o in schimb. Iar eu te-am urmat. Ca o umbra docila, independent de vointa mea. Borsul asta de fresh drink n-are nici o noima. Mai am o gura de Martini in frigider, pastrata special pentru’n moment ca asta. Ceva tare, sa ma impinga mai departe. Mai e putin. Stii ce mi-a trecut prin minte intr-o seara, dupa ce-ai plecat? “Frankenstein, you created a monster!” si radeam, tare. Daca as putea, as plange rostind aceleasi cuvinte. De-ai sti de cate ori ai fost la o fractiune de secunda distanta de a ma face sa fiu docila-ti umbra, ci nu sa ma comport ca una! De cate ori mi-am spus “ajunge – gata – e destul”! Traiesc mai periculos decat tine, baby. Mai intens. Mai extrem. Mult mai! Am inteles asta din acel ultim sarut si din resemnata lui tristete. Din acel “noapte buna” cu aroma de “the end”. Du-te dracu’, baby! Si ia cu tine si tentativa asta de proza post-modernista!

heh..

2010-05-08T19:00:00.003+03:00

-am o plictiseala a dracu rau in mine -am mancat preaaa multe prajituri.o sa ma fac cat balena:) -nu am subiecte pt"new post".deci aberez -ma cam doare undeva ca te porti asa cu mine...dar durerea asta.hmmm....sunt obisnuita chiar daca nu ma asteptam la asa ceva din partea ta,si acum chiar pun punct.poti sa te pui si in cap. -e aiurea frate.aiurea rau. -parca mai am pofta de o prajitura.

Cand dorul nu dispare.

2010-04-29T20:43:00.003+03:00

Am realizat in final ceva. Mi-am dat seama cum merge procesul de iubire, cum are loc relatia si de ce anume nu poti sa uiti pe cineva. Citeam in ziar ca un om de vreo 50 de ani s-a sinucis caci ii era prea dor de fata cu care a fost impreuna candva in timpul facultatii. Pare imposibil sa iubesti pe cineva in tot timpul asta, dar uite ca se intampla. Cand esti intr-o relatie cu cineva sunt doua lucruri care se intampla; 1. Te conectezi spiritual, sufleteste. 2. Te conectezi fizic. Cand te desparti, este nevoie sa te deconectezi atat fizic cat si spiritual. Conectarea spirituala presupune o imagine a persoanei iubite. De-a lungul timpului, aceasta se imbogateste cu detalii si contureaza impresia ta despre aceasta persoana. Ajungi sa te desparti. Te-ai deconectat fizic. Adica nu va mai vedeti, nu va mai vorbiti. Trebuie sa te deconectezi si spiritual. Cei care nu se deconecteaza spiritual ajung sa iubeasca o imagine toata viata. Asta este problema! Din cauza asta am ramas eu blocata cu imaginea lui de acum mult timp. Cand ramai conectat spiritual, ai o imagine care nu se mai imbogateste cu detalii, e o imagine veche, este un deja vu sentimental. Dorul asta iti face rau, nu poti duce o viata normala caci stii ca esti neimplinit, nu poti fi cu altcineva ca te gandesti ca nu asta ti-e destinul. Ce comico-tragic ca de fapt nu destinul se leaga de problema ta, ci pur si simplu un cablu care ai uitat sa-l scoti din priza. Poti trai ani de zile sau toata viata ta cu imaginea veche, si nu poti rezolva situatia in mod superficial. Multi fac prostia sa nu mai faca un lucru doar pentru ca nu mai vor sa-l infrunte. Asa am facut si eu, am zis ca nu ma mai gandesc la el, ca vreau altceva nou. N-a mers, eram falsa. Vroiam special sa nu ma mai gandesc la el, si asta era problema. Remediul este sa vrei sa rezolvi situatia, de aia am ajuns de-abia acum sa pun punct clar. Caci am realizat ca nu am scos un cablu, am realizat tot despre ce am vorbit mai sus, asadar, n-ar fi prostesc sa mai continui? Asta este adevaratul mod de a uita pe cineva. Asadar retineti, conectare spirituala si fizica. Atunci cand termini tot, te deconectezi de la ambele emotii, altfel esti prins intr-o lume vesnic schimbatoare cu o imagine veche, nestiind de ce te doare atat de mult. E simpla de tot solutia, insa este enorm de greu sa ajungi la concluzia asta, la concluzia asta sincera si rationala. Chiar si asa, probabil nu va ajuta prea mult articolul asta, dar daca actionati cumva, actionati pe calea asta.

.

2010-04-29T20:38:00.001+03:00

Se spune ca poti sa ierti, dar nu poti sa uiti. Ne reprimam sentimentele, momentele urate prin care am trecut, incercam sa uitam persoanele care ne-au ranit. Dar daca nu ai uitat toate aceste lucruri, poti intr-adevar sa spui ca ai iertat persoana care le-a cauzat?

Iertarea cicatrizeaza ranile emotionale, atunci cand ierti, implicit uiti si-ti amintesti de momentele triste si de persoanele respective fara resentimente… Nu mai suferi, ti-au devenit indiferente… Cel care a gresit nu trebuie sa se astepte sa fie iertat imediat, este nevoie de timp pentru vindecare si iertare. Cu cat suferinta pricinuita este mai mare, cu atat uiti si ierti mai greu.

Poti spune cu adevarat ca “ai trecut peste” cand te simti impacat cu tine, cand poti sa zambesti gandindu-te la momentele si persoanele respective…

Doar niste simple cuvinte .

2010-04-26T20:20:00.004+03:00

Se intampla in viata sa iubesti dar sa fi ranit....iti iei viata de la capat,vrei sa uiti tot,dar amintirile sunt mereu in inima ta amintindu-ti ca iubirea este cel mai frumos lucru care te condamna la suferinta. Acum e tarziu sa mai adaug ceva la tot ce a fost frumos,sau depanat atatea amintiri,atatea ganduri frumoase,intr-un timp atat de scurt. Ma intreb mereu acelasi lucru:de ce trebuie sa iubim atat de mult persoane cu care nu putem fi...Daca nu suntem facuti unu' pt celalalt de ce ne-am intalnit? De ce a a trebuit sa vi in viata mea si sa patrunzi atat de adanc in sufleteul meu?..De ce sufletul de multe ori ti-l ia tocmai acela care nu are nevoie de el?Oare exista dragoste absoluta?sau ochii care nu se vad se uita? Acum stiu ca esti fericita,poate nu mai insemn nimic pt tn,dar ma multumesc sa stiu ca fost candva..ca am trait amandoi in acelasi vis..stiu ca am un mod ciudat de a iubi si arata asta ..dar pe mn asta ma face sa fiu mai bun,mai intelegator,sper sa nu ajungi sa suferi asa cum am suferit eu. In sufletul meu va ramane mereu acel sarut dulce cu care mi-ai furat inima..iar numele tau este scris in inima mea si acolo va ramane mereu. O singura data in viata gasesti dragostea adevarata...si asta daca ai noroc. Te pup dulce, Cornel.

Nu imi pasa.

2010-04-26T19:37:00.002+03:00

Dap nu mai imi pasa. Nu-mi pasa de ce se intampla in jurul meu. Sunt egoista. Daca stiu ca unei persoane pe care o cunosc i s-a intamplat ceva, doar spun la nimereala un “pacat” si aici se termina pasatul. Nu pot spune ca acest lucru se intampla de putin timp, ca inainte eram diferita. Si inainte simteam nepasarea, numai ca la un nivel mai mic.

Acum sunt foarte putine persoane de care pot spune ca imi pasa cu adevarat (familia si cativa prieteni).

Aaa.. as putea spune ca incep sa fiu antisociala. Nu ma pasioneaza interactionatul cu “lumea”, nu ma intereseaza ce a mai facut respectivul/respectiva si chiar daca mi se pun intrebari pentru a mai afla ceva despre viata mea, ce am mai facut in ultimul timp raspund simplu si intreb si eu cam aceleasi lucruri ca sa nu spuna ca macar nu am intretinut conversatia.

Cateodata imi pare rau ca am ajuns asa. Dar cand vad ca si pe altii ii doare undeva… nu ma pot abtine sa nu fiu rea si nepasatoare.

[acum a nu se intelege ca sunt asa mereu. am si eu momentele mele de bunatate, dar si aceste momente se raresc.]

Vorbind de ura...

2010-04-26T19:31:00.002+03:00

In ultima vreme ma “incearca” un sentiment ciudat. Urasc lumea. Momentan nu stiu de ce, dar fiecare (bine.. aproape fiecare.. vreo 95%) om ma face sa nu-mi placa. Nu conteaza ca nu cunosc persoana respectiva. Imi fixez o anumita perceptie despre ea. Stiu ca nu e bine, dar nu ma pot abtine… si sincer nici nu vreau.Daca ceilalti pot sa isi faca o parere aiurea despre mine,eu de ce nu as face-o?

Nu Stiu.

2010-04-26T19:28:00.002+03:00

Nu stiu ce sa mai scriu. Sunt atat de somnoroasa, plictisita, si cu gandul la scoala uneori, incat nu mai stiu ce sa scriu. Nici un subiect, nici inspiratie. Nimic, nothing, rien, nada, niente….

Aiurea...

2010-04-26T19:21:00.001+03:00

Asa ma simt. Mi-e somn mai mereu, n-am chef sa mananc si pe deasupra stau si zac . Parca as astepta ceva sa se intample. Nu stiu daca astept ceva rau… sau ceva bun. Poate ca doar vreau sa vina cineva la mine,sa-mi traga una dupa ceafa si sa ma trezeasca la realitate. (desi…parca n-as vrea palma :)) In orice caz, mai rau este ca m-am obisnuit cu starea asta bolnavicioasa…

Vreau la mare...

2010-04-26T19:12:00.001+03:00

Cum ar fi daca as putea sa merg inainte… fara sa ma uit inapoi?… Sa merg fara sa ma deranjeze apa care imi intra in plamani? Dar sa nu mor. Sa raman acolo. Mi-ar placea mult de tot sa pot face acest lucru. Nu am intentii sinucigase sau ceva de genul… doar ma gandesc cum ar fi. Si oricum nu imi doresc sa mor inecata, mi se pare o moarte prea dificila (cat iti tii respiratia…cum te ineci cu apa… complicat). In plus … am o imaginatie foaarte, mai bine zis, extrem de bogata (prea multe filme SF)!!!

P.S V-ar placea sa puteti face asta??? Bineinteles nu sa va inecati…

E u

2010-04-22T11:40:00.002+03:00

E felul meu de a trece peste, de a merge mai departe, de a lasa in urma. S-a terminat, s-a dus, nu mai e, nu se mai poate, nu mai trebuie. Gata! Si stii ca ma doare, dar stii ca sunt puternica. Si stii ca sunt puternica, dar stii ca cedez usor. Si stii ca cedez usor, dar stii ca imi revin repede.

Da, doare. Inca doare. Ieri nu durea, nu simteam nimic in afara de indiferenta. Azi ma doare. Maine nu va mai durea. Iti promit ca va fi altfel de maine. Ziua de azi trebuie uitata, nu e una tocmai buna pentru mine, pentru tine e. Ti-am promis ca plec. Am plecat. Si nu m-am intors. Tu te-ai intors. Si numai tu stii de ce.

Ma asteapta, dar nu ma duc. Nu mai am puterea sa ma prefac. Vreau doar sa nu ma mai doara. Stii ca imi va trece. Dar vreau sa ma lasi. Si vreau sa-mi spui adevarul. Zici ca tii la mine? Atunci fii sincer. Stii ca mi-a placut culoarea verde. Asociaz-o cu "a-mi spune verde in fata". Nu ai tupeu? Nu esti barbat. Adio!