Vorbeeeeee, Vorbe care tot mai dor... Vorbe spuse prea usor... Da ma. Am o stare de cacat. Sunt tare trista. Nu vreau sa-mi transform blogul intr-un jurnal, insa azi chiar am chef sa scriu despre mine si despre starea asta care vad ca nu mai vrea sa plece. E ca o ruda care vine in vizita si uita ca mai are treaba si pe la ea pe acasa... Exista un proverb: vizitele scurte sunt placute. De ce nu se aplica treaba asta si la tristete? E a treia saptamana, pentru numele lui Dumnezeu, in care incerc sa vad o raza de soare... Parca ma desfac in bucatele, parca in fiecare zi mai pierd ceva...ceva din ce? Au fost 'ele' vreodata un tot? Nu. M-am saturat sa astept. Trebuie sa se termine odata toate inceputurile,trebuie sa respir odata si aerul meu.