Chiar daca crezi ca e pentru tine postul asta...te inseli.Nu e pt nimeni.

Avea o tacereee in ochi Si doua lacrimi in glas:(( Mi-e frica… mi-e frica sa raman singura, mi-e frica ca in singuratatea mea atat de mult dorita in trecut imi apar noi ganduri, noi sentimente, noi senzatii care te pot inchide intr-o celula intunecata si murdara – asa imi imaginez eu ca arata propria mea ingradire. In singuratate, evident esti singura, nu e nimeni langa tine, niciun umar pe care poti sa plangi, niciun perete de care poti sa te lovesti cand ai vrea sa nu te fi nascut – asta e viata mea cotidiana de care incerc cu disperare sa scap si din pacate nu fac progrese in domeniul acesta. De ce sunt pesimista? Fiindca in singuratatea asta sunt doar eu, eu si gandurile mele… Am scris ganduri? Ma referam la vise… Doar asta sunt. Daca as putea vreodata sa dau timpul inapoi si sa profit de sansa pe care mi-ai dat-o sa ne impacam ... In singuratatea mea imi aduc aminte ce bine ne era, cum ne plimbam de mana pe strada ca doi copii timizi, nestiind ca intre noi e o legatura prea stransa… Te urasc!! Si te iubesc!! Culmea iubesc o amintire, urasc o realitate. Te urasc ca ai ales pe alta si ca m-ai facut sa spun da ... iar cand eu am zis da, tu nu mai stiai pe unde sa scoti camasa… Cum sa imi spui ca nu ma mai vrei? Ca esti atat de… nici nu stiu cum sa iti zic, incat imediat cum alta ti-a zis da, tu ai si uitat ca in urma cu o saptamana, in cadrul unui dialog intim – ironic!! Ma innebunesti in halul ala incat pana si o discutie pe mess mi se poate parea intima, in fine… I’m sick of this shit!! M-ai amagit, ca si alta data, si totusi tinem unul la altul, diferenta e ca eu nu dispar brusc din viata ta, asa cum tu ai facut. Aveam totul, erai cheia puz\elului care lipsea si dintr-o data am ramas pustiita, nu ai zis nimic, nu ti-ai luat ramas bun si ai plecat fara sa privesti in urma… Mi-ai frant inima… Inca o data… Te vad pe strada fericit, la brat cu alta, iubind-o si ma bucur pentru tine, dar ma doare fiindca stiu ca acea "alta" puteam fi eu si nu ma pot abtine sa nu plang. TE URASC CA SPUI LUCRURILE POTRIVITE LA MOMENTUL POTRIVIT. Te urasc fiindca dincolo de tine nu pot vedea alt baiat. Si iar ma trezesc in inchisoare, inchisoare in care tu m-ai inchis…. Si te urasc din nou si totusi pe cat te urasc nu ma pot abtine sa nu te iubesc… Ironie din nou. Cineva zicea ca de la ura la iubire e doar un pas… Atunci sa imi zica si mie cineva ce poti face cand esti intre…! Mi-ai rapit si singurul lucru care imi facea placere… Singuratatea! Nu mai sunt singura cu gandurile mele fiiindca si tu esti acolo, oriunde eu as fi… Si nu imi place… Incerc sa ma conving ca intre noi doi nu mai poate fi nimic niciodata. Ba chiar ti-am spus si tie o data, si am afirmat de multe ori asta in scris si tot nu pot renunta la tine… Esti ca Nirvana, atat de atragator, atat de tentant, atat de bun, dar interzis si chiar fatal… Fatal pentru viata mea amoroasa… Si ajung iar sa te urasc… Stii cantecul ala “Sera de dios”? Ei bine acolo sunt doua cupluri si amandoua spun ca “o fi de la Dumnezeu ca nu te pot uita”. Pai in cazul meu, o fi de la Dumnezeu sa te vad in fiecare zi si sa nu iti pot spune ce simt, si sa te vad cu ea. Poate cineva vrea sa imi spuna ca e timpul sa te uit… Dar cum? Ultima oara cand te-am uitat, am luat alta cale: Te-am urat! Dar nu mai vreau sa te urasc… Am obosit… Paranteza( Soparla veveroaie: pe unde umblii?????) :-< "Dar incaaa mai spera...ca cineva...sa o poata iubi,mai mult de o noapte si o zi"