Nimeni nu te opreste sa vii.

Azi dimineata un prieten bun(Ktalinul meu) m-a sunat si mi-a reamintit de Sf. Valentin. Nu mi-a reamintit la modul"Vezi ca mai sunt 4 zile si vine Sf.Valentin." Nu.Mi-a sunat telefonul cu o anumita melodie si pur si simplu ma invadat o anumita senzatie...:) Nu e ca si cum as fi uitat sau nu as fi observat zumzetul din jurul meu, baloanele-inimioare, felicitarile roz si mai ales privirile si sarutarile furate ale cuplurilor de pe strada, ci pur si simplu ma cufundasem in lumea gandurilor mele din care telefonul m-a “trezit”. Studiez comportamentul persoanelor si ma amuz, intristez, intreb de unde atata energie si fericire radianta, dar mai ales cum am ajuns eu la impietrirea de acum. “Mi-am pierdut tinta” am auzit in trecut pe cineva spunandu-mi. La vremea respectiva ma tot intrebam cum persoana de langa tine poate reprezenta o “tinta”. Acum sa zicem ca inteleg dar am senzatia ca nu tinta o pierdem de multe ori, ci pur si simplu in drum spre ea ne pierdem pe noi insine. Pacat … Cum omul nu se poate abtine in a relationa si a se compara cu altii, trec de la analiza la autoanaliza. Evident, nu-mi place ce vad. Daca inainte imi puneam problema de lacrimi, suferinta, tragedie, tristete acum observ cu degajare un nivel mult mai obscur – goliciune. Nu plang pentru ca nu mai am dupa cine sa plang, nu sufar pentru ca nu mai permit nimanui sa ma faca sa sufar (sau macar incerc sa fac asta), nu ma doare nimic pentru ca uneori mi se pare ca nu mai are ce sa ma doara. E cea mai periculoasa imunitate pe care omul o capata bonus la experienta. Consolarea vine insa de la ideea ca e doar un moment de tranzit, nu o stare permanenta. Vorbesc cu alti buni prieteni care imi explica cat detesta ziua asta. Sa fim seriosi, nimeni nu o detesta cu adevarat, e doar un gust amar pe care il lasa tanjirea spre ce nu mai avem acum si pe care nimeni nu vrea sa-l recunoasca public. In definitiv de ce sa parem penibili, singuri, umani cand putem brava ironic si sa mimam solitara fericire cu nonsalanta. Si uite asa imi “inghit” stupida fraza care imi trece prin minte: “La naiba cu ziua asta si cu toate prostiile!” Happy Valentine’s Day tuturor,va spun de acum(chiar si tie) indiferent de situatie, pentru ceea ce este sau nu este si mai ales pentru ce va veni [ in ciuda tristetii zambesc mai mult - nu, nu pentru ca cineva s-ar putea indragosti brusc de zambetul meu, ci pentru ca mi s-a spus intr-o noapte ca oamenii ar trebui sa zambeasca si sa se bucure mai mult iar sfatul mi s-a parut, la ora aceea tarzie, logic si pertinent] Toate cuplurile se iubesc de Valentine's.Chiar si cei mai in varsta. Ca venii vorba de cei in varsta. Ma apuca iar teama,mai are putin,si eu ca proasta si idioata,ca nu ma pot numii altfel am sters toate pozele. Am tot stat si m-am gandit zilele astea la el. Pana la urma,mai are de trait cat vrea Dumnezeu. Se spune ca boala asta ucide repede,dar el probabil ca e bolnav de mult timp,nu de cand sa operat. Nu? Nu stiu,sunt confuza rau. Imi vine iar sa plang.