Tu sau el?Partea a II-a

A doua zi am plecat spre tine, sa-mi recuperez paltonul. Masina era parcata in fata, deci erai acasa. Mi-am vazut paltonul aruncat pe bancheta din spate. Devenisem usor nervoasa. Am batut la usa. Mi-ai raspuns. Am intrat. Era si ea. Dormise la tine. - Stii de ce sunt aici si daca nu mi-l dai, pe EA o arunc pe geam. - Asteapta putin sa iau cheile. A fost un drum lung si totodata scurt pana la masina. Nu ziceam nimic. Nici tu, nici eu. - Te-am vazut aseara. Imediat ai fugit la el. - Crezi ce vrei. Si-a petrecut noaptea la tine? - Da. I-am zis aseara ca vreau sa ne despartim, dar nu a acceptat. Nu mai pot continua cu ea, imi cere prea mult si nu ii pot oferi. Pe langa asta, nu se multumeste cu putin. - Spor. Am plecat. Nu mai voiam sa aud nimic. Gelozia isi facea simtita prezenta. Pana nu demult, eu ii umpleam jumatatea goala a patului. Acum ea mi-a furat locul. Sau mai bine zis i l-a dat el de bunavoie si nesilit de nimeni. Asta e. Putin peste o ora m-a sunat. - Serios, chiar nu mai vreau sa fiu cu ea. Dar ea insista si nu pot sa ii frang inima. - Ba poti, esti expert. Stii de cate ori mi-ai facut-o bucati pe a mea? - A trebuit sa fac asta. - Bine. I-am inchis. Nu pot vorbi cu el. Nu vreau, nu simt nevoia. Vreau sa ma lase in pace. Ah, pe cine mint? Acum vreau sa ma sune iar, sa-mi zica orice, dar numai sa ma caute. Saptamanile treceau, iar eu nu mai stiam nimic de tine, pana m-ai bagat in seama intr-o zi pe Messenger. Mi-ai spus ca nu ai chef de nimic, ca ai probleme si ca ai vrea sa se termine odata perioada asta neagra din viata ta. Spuneai ca nu vrei sa mai fii cu ea si nici pana in momentul ala nu te-ai despartit de ea. Imi placea sa vorbesc cu tine, sa te ascult, chiar daca tu nu ma intrebai nimic de viata mea, cum imi merge, ce mai fac. Ulterior mi-am dat seama ca minteai. Nu aveai nicio intentie sa te desparti de ea, doar faceai pe victima. Nu aveai probleme, doar voiai atentie. Inca o data afirm cu tarie ca esti un prefacut si un mincinos si un ipocrit. Dar nici macar nu iti pasa. Timpul trece destul de greu cand nu esti langa mine. Uneori am impresia ca trec degeaba prin viata, asteptandu-te pe tine, adica asteptand ceva ce n-o sa vina. Nici macar nu stiu ce vrei de la mine. Ma ignori, esti gelos, ma cauti, vrei sa te las in pace. Ma intreb oare, iti e vreodata dor de mine? Am atatea intrebari si niciun raspuns. Daca te-as intreba, ori m-ai minti, ori n-ai vrea sa-mi raspunzi. De ce? Ti-e frica de faptul ca ma va durea adevarul? Sau iti place sa ma tii in suspans?

E vineri. Nu am iesit in oras. E frig. Ninge. Bate vantul. Nu mai arunca nimeni cu bulgari in fereastra mea. E liniste. Telefonul nu suna. Tu probabil esti afara cu ea. Sau sunteti la tine acasa. Dar nu conteaza, nu ar trebui sa ma intereseze ce faci. De fiecare data cand mi se face dor de tine incerc sa imi aduc aminte de imaginea aceea cu voi doi si de discutiile de pe Messenger, cand mi te plangeai ca ai probleme si cum intra ea pe Mess, ma lasai balta. Astea da dusuri reci.

- Fatoooo, pe unde umbli?

- Sunt acasa.

- De ce?

- Nu am avut chef sa ies.

- Hai cu mine. Mergem sa vedem un film la un prieten. Are o plasma imensa, o sa fie ca la cinema.

- Nu prea am chef, ma. Si nu vreau sa fiu o companie neplacuta.

- Shht. Te iau la 10.

Mi-am schimbat hainele, m-am machiat si am plecat. Imi reveneau amintiri de acum cateva zile, cand ma suiam in masina lui si incercam sa fiu fericita. Nu reuseam. Am intrat in casa, am salutat cunoscutii si am dat de tine. Simteam cum privirea ta ma atinge. Inima imi batea din ce in ce mai tare. Voia sa iasa din piept si sa vina la tine. Rectific. Inima mea e deja la tine. Probabil puiul pe care il mancasem la pranz se juca prin stomancelul meu .

Sunt fericita ca te vad. Mi-era dor de tine. Chiar daca e si ea langa tine. Chiar daca sta cu ochii pe noi. Am iesit pe balcon la o tigara si un Jack.

- De ce ai venit cu el?

- De ce ai venit cu ea? De ce imi faci asta? De ce nu ma lasi in pace?

- Vrei sa te las in pace?

- Nu vreau. Vreau sa fiu cu tine, idiotule. Boule. Egoistule. Esti un prost.

- Mi-e dor de tine.

Credeam ca o sa-mi sara inima din piept. Voiam sa-ti zic si eu acelasi lucru, ca mor de dorul tau si ca vreau sa fiu cu tine. Dar ceva ma oprea. Era ratiunea. Era si orgoliul. Era si mandria. Nu voiam sa ma las calcata in picioare. Sa-ti fiu amanta? Poate.

- De ce?

- Trebuie sa plec. Vine.

Lasule! Ti-e dor de mine pe naiba. Recunoaste ca vrei o amanta. Dar de ce naiba ma vrei pe mine? Nu tu ai fost cel care m-a aruncat la gunoi acum 4 luni, 1 saptamana si 2 zile? Nu tu te-ai plictisit de mine? Acum iti pare rau? De ce? Ca ma are el? Asa iti trebuie. Mori de gelozie! Ah, pe cine mint eu aici? Nu esti gelos, nu iti pasa de mine, nu iti pasa cu cine umblu, nu simti nimic pentru mine, nu simti nici macar compasiune.

M-am intors in camera, la film. M-am asezat pe canapea. El era pe un fotoliu, cu pisi a lui in brate. Ma uitam la film, dar ma uitam in gol. La un moment dat m-am uitat la tine si ti-am surprins privirea trista. Te uitai la mine, ca si cum urma sa-mi spui "Te iubesc". Dar tu... tu nu stii sa iubesti. Simteam ca ma sufoc, asa ca am simtit nevoia sa plec. Nu voiam sa mai vad filmul, nici pe tine, nici pe ea, nici pe celalalt.

Am plecat acasa pe jos. Am ajuns acasa si m-am aruncat in pat. Voiam sa ii dau un sms prietenei mele, dar se pare ca tocmai imi expirase creditul. Am cautat vechiul telefon, pe care nu il mai folosisem din aprilie anul trecut. L-am deschis, am scris pin-ul, adica numele tau si am primit un sms. Era de la tine si mi-l dadusei in aprilie, cand inca eram impreuna: "Pisi, mi-e tare dor de tine. Imi e greu fara tine. Abia astept sa te vad. Te iubesc mult!". Ah... Am ramas fara cuvinte. De fapt mai am cateva: "Pisi, suna-ma urgent, trebuie sa-ti povestesc ceva". Dupa nici 3 secunde primesc sms pe numarul meu actual : "Maine trec sa te iau de la meditatii, la 4, cand iesi." Va urma.