Tu sau el?Partea a X-a

I-a spus ca pleaca, ca il doare stomacul din cauza tortului. In acest timp eu imi luam deja "La revedere" de la sarbatorit si de la unii invitati. Intr-adevar, am atras atentia, dar avand in vedere ca tocmai varsasem vin rosu, care pateaza ingrozitor, pe frumoasa mea rochie, "din greseala, desigur" (am motivat eu), trebuia sa merg acasa sa ma schimb. Ea nu a plecat, ceea ce ma cam obliga sa ma intorc dupa un anumit timp. Am iesit din bar aproape in acelasi timp, iar ea l-a condus pana la masina si a asteptat sa plec eu, pentru ca abia apoi sa-l lase si pe el sa plece.

Ne-am intalnit.

- Te iubesc mult, stii?

- Stiu...

- Ti-ai patat rochia...

- Lasa, ca nu e capat de lume. Se curata, sper. Daca nu... am altele.

- E imposibil de trait cu ea. De cand am venit vorbea intruna de tine. Cand ai intrat, la fel. Nu se mai oprea. Nici macar nu o bagam in seama. Nu ma asteptam sa vii.

- I-am promis... Si oricum nu aveam ce face acasa, ca toti prietenii mei sunt aici.

- Dar ma bucur ca ai venit. Mi-a facut bine sa te vad.

M-am ghemuit in bratele lui. Era asa bine, nu voiam sa mai plec de acolo. Eram iarasi fericita. Ce puteam sa cer mai mult decat sa fiu cu el? Timpul a trecut, iar eu trebuia sa ma intorc la petrecere, ca sa nu dau de banuit. M-am dus acasa, m-am schimbat si m-am intors la bar. Am profitat de faptul ca el nu era pe acolo, ca sa ma duc sa vorbesc cu prietenul lui, sa ma lamureasca.