In viziunea mea omul este un recipient temporar, o masina carnala controlata de suflet. De ce ne nastem pentru a merge in Rai sau in Iad? De ce nu am fi din start acolo? La ce ne ajuta ce invatam pe Pamant? Pentru ce strangem bani o viata intreaga?
Ne controlom mastodontul de-a lungul vietii, suntem atrasi doar de corpul cuiva. Cati dintre voi mai pun pret pe suflet? Sau nu stiati ca mai avem asa ceva?
Avem o fereastra de unde strigam trecatorilor sa vina si sa ne iubeasca, ne aranjam, coloram si vopsim pentru ei. Ne place sa fim admirati pentru felul in care aratam, vrem sa fim alintati si sa ne rasfatam.
Pe de alta parte ne omoram intre noi fara sentimente , fara regrete, dorim sa avem ce are vecinul si nu suntem niciodata multumiti cu ceea ce avem. Mergem pe ideea de “dupa mine potopul” si nu consideram o viata de dincolo in care vom raspunde pentru cele facute.
