I've lost all my strength

Ce ciudat.... de mult n'am mai simtit asta. Melancolie...simti cum sufletul tau se scufunda usor, dar singur... in oceanul intunecat si manios....si cu fiecare centimentru in care sufletul tau patrunde mai adanc in intunericul atat de tacut...simti ....linistea. Te inconjoara..Sute de intrebari ....iti vin in minte acum. Prea multe si mult prea repede pentru a putea gasi un raspuns pentru fiecare. Probabil de'asta ai impresia ca deja stii raspunsul. Ai ajuns atat de adanc in inima oceanului, incat nu mai simti furtuna cumplita de la suprafata... Totul e linistit acum. Mai e mult pana o sa ajungi pe fundul oceanului. Si e asa de liniste. Iti poti aminti lucruri. Da! Ai putea face asta...ai putea sa'ti amintesti lucrurile care au fost atat de frumoase. Da! Si...si...si totul in jur s'ar contopi in lumina amintirilor si linistea va fi umpluta de rasetele si de vocea lui cristalina. Ce frumos ar fi! Dar...e atat de liniste aici. E atat de frig! Si nimic altceva decat intuneric...care nici cel mai mare tipat, nici cel mai dureros tipat nu'l face sa se schimbe. Nimeni nu a ajuns atat de departe. Dar se pare ca nici cel mai intunecat loc, nici cel mai rece, nici cel mai rau lucru nu o mai raneste...a trecut prin prea multe, ca sa mai poata simti toate astea. Si a ajuns prea departe ca sa se poata intoarce. Deja...e prea tarziu... Nimeni nu o mai poate salva acum. Nici cea mai puternica lumina. Nici cel mai motivat scafandru. Nici cel mai mare tipat din univers. Mai are putin. Mii de corpuri incep sa se arate. Sfartecate de sabii ...insangerate... unele inca tipand ....e sange pese tot...se sperie...vrea sa se intoarca...se zbate pentru viata ei...incearca sa se intoarca...se zbate cum niciodata nu a facut'o. Dar e prea tarziu. E mult prea intuneric. E mult prea rece, prea dureros, prea.....liniste. Cu ultima picatura de suflu ....se intoarce si striga ... "TE IUBEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEESC " Ultimul ei tipat porneste ca un glont spre suprafata cu o viteza incredibila...ajunge intr'o clipita la suprafata....dar nu se mai aude decat ultima parte din tipat...."beeeeeeeeeeeeeesc" ....intunericul rau, a furat tipatul... El, se intoarce. "Ce'a fost asta?????" Cealalta il prinde de mana.... "Haide, eu n'am auzit nimic. " Si il smuceste...si il trage dupa ea. El....stiind ...pleaca...chiar daca ochii ii erau plini de lacrimi. Tipatul se pierde in zare. Totul revine la linistea normala. Si vantul abia adie...