Toamna este cel mai profund anotimp... Eu il aseman cu dragostea. De ce? Pentru ca este exact ca ea. Uneori incepe caldut, dulce, terminandu-se printre rafale de frig... Alteori vine cu o briza puternica, continuand printre frig si ploi, dar totusi atat de dulce... Ce prevesteste distrugerea interiorului tau, condamnandu-l spre degerare. Degerarea uneori poate fii preluata de frigul subtil... Si te minti zicand "N-o sa vina. Nu acum..." Iar cand te astepti mai putin, te trezesti singur. De ce?! Fiindca nu ai vrut sa fii raţional, ai preferat sa imbratisezi vara pentru totdeauna... Toamna vine printre multe ploi... Dar totusi e colorata. Te pierzi in profunzimea sa infinita, te regasesti printre ceata densa in care te-ai pierdut ultima data, in care ai pierdut tot ce aveai. Te-ai departat din ce in ce mai mult, nestiind unde mergi, si cine te asteapta acolo, sau daca e macar cineva.
Mergi orbit cautand orizontul,soarele, o alee fara umiditate, doar frunze uscate si frumos pictate-n culorile amagitoare ale anotimpului. Inchizi ochii, briza te va aduce de unde ai inceput. Doar ca uneori briza nu mai vine, si tu te afunzi tot mai tare în sentimente coplesitoare, in melancolia vantului ce-ti poarta pletele intr-un vals mirific..
Dar , sa nu uitam ca exista si cazuri cand toamna (dragostea) , incepe perfect de frumos. Si sa nu uitam ca fericirea se aseamana in foarte multe privinte cu perfectiunea : nu e de durata, si tocmai asta o face placuta, se gaseste numai in detalii, si nu in ultimul rand se gaseste in forme cat mai simple. Fericirea, ca si perfectiunea, nu exista decat in simplitate. Aceasta continua la fel de minunat cum a inceput, daruind doar soare si caldura.
Zambim multumiti de iratiunea faptului, si ne lasam purtati de clipa. Clipa ce dureaza mult timp de la inceputul lui Septembrie, inainte. :)
Toamna sufletului, asadar, nu este estimata in timpul omenesc. Ea se masoara doar in timpul inimii, si acesta se poate opri oricat de mult vrea. Sunt sigura ca oricine isi doreste cel putin o toamna sufletească cu preludiu, sau chiar nesfarsita. De ce nu vara? Pentru ca razele arzatoare ale soarelui vor topi incetul cu incetul fiecare fir ce leaga simplitatea de fericire, o vor transforma intr-o pierzanie complicată.
...It'll be winter into my soul, if you'd ever go... Stay with me.Love you.
