Nu sunt singura.
Nu am nimic de pierdut.
Deja am pierdut tot ceea ce conta.
Inconjurata de multime,incerc sa imi fac loc in lumea..viselor.
Ma doare capul de atatea dezamagiri,dureri,de atatea amagiri,atatea sperante alungate.
Incerc sa ma privesc.
Incerc sa imi dau seama de ce simt.
Ura ma apasa,dragostea ma ridica in vazduh.
Inchid ochii,un zambet simt cum se strecoara pe chipul meu umezit de atatea lacrimi.
Vad atatea lucruri frumoase,dar ii deschid intr-un final si imi dau seama ca m-am amagit din nou.
O lacrima curge usor,prelingandu-se pe obraz.
O aud lovind pamantul.
Pamantul asta uscat de atata ura.Ura ce imi apasa mintea.Mintea ce a incetat sa ma judece de cand ai fugit de tine.
Tu,inger fara aripi.Mi-ai spus ca ai renuntat la aripi pentru mine,iar eu am fugit de tine.Imi pare rau ...
Nu te mai intoarce.
Nu mai vreau sa ma stii.
Nu vreau ...
Nu mi-ai indeplinit misiunea.
M-ai lasat singura in lume,singura fara ajutor,singura fara sprijin.
As vrea sa stiu ca iti e bine…
As vrea sa stiu totul despre tine.
Dar e prea tarziu pentru mine.
Prea tarziu pentru a alerga spre tine.
Ai plecat o data din bratele mele.
Nu imi voi mai putea sprijini capul pe pieptul tau,nu voi mai putea respira in ritmul inimii tale.Nu voi mai putea face nimic pentru tine.

Timpul ma apasa,la fel si lacrimile mele,simt totul greu.
Vreau sa urlu,sa plang in hohote.
Dar durerea e prea mare,e sfasietoare.
Norii ma inconjoara,incearca sa imi spele gandurile prin ploaia lor,prin picaturile lor de apa pura si cristalina.
Dar fiecare picatura ce ma atinge ma face sa ma simt mai rau.
Picioarele imi cedeaza.
Cad in genunchi implorand iertare.
Implorand la ceva mai bun.
Dar stiu ca greselile mele sunt prea mari pentru a putea fi iertate.
Ma intind pe pamantul rece si umed.
Sarut locurile unde odata mi-ai fost alaturi.
Dar nu mai simt nimic in afara de praf si noroi.
Vei merge mai departe iar de mine vei uita.
Privesc lumea,incerc sa vad ceva neatins de rautate…

Dar chiar si insasi bunatatea este patata.
Asta e viata mea.
Stau cu ochii inchisi incercand sa te vad.
Nu te mai vad.
Nu imi mai pot aminti chipul tau.
M-ai lasat in frigul durerilor.
Chiar am meritat asta?
Regret tot,regret tot ce ma facut sa ma gandesc la tine,iar acum imi regret viata.
Sunt doar o visatoare care tanjeste decat la vise de neinfaptuit.
Cer prea mult de la lume,de la mine,de la tine?
Uneori ma simt un personaj din povesti.
Dar acum simt cu povestea vietii mele ia sfarsit,un final sfasietor,pentru fiecare cititor..









Dragostea mea va fi alaturi de tine cat inca simt ca sunt vie..