Si eram obisnuita sa mi se risipeasca sperantele si eu de fiecare data sa ma invinovatesc pentru ca ar fi trebuit sa pun punctul de la bun inceput.
Si cine imi poate promite ca de data asta nu va fi la fel?...nimeni.Chiar nu stiu ce ma face sa cred ca totul va fi exact la fel si ca povestea asta parca nu are sfarsit.
Parca m-as afla intru-un film,gen: romance,drama,horror.Mi-e frica.mi-e frica sa nu dau gres.Nu vreau sa se repete.Si mi-e frica .. Acum ma intelegi de ce nu-mi mai fac sperante?traiesc pur si simplu cu ziua de azi,mi-e prea frica sa fac planuri privitoare la noi pentru maine.
E un nou inceput,care mai mult sau mai putin imi da fiori.Vreau sa fie totul altfel. Vreau sa fim fericiti. M-am saturat de butonul care deja e rosu,care a fost de prea multe ori apasat,asa din nimic,sau poate din plictiseala,butonul ”exit”.Hai sa incercam ceva nou,butonul ”save us” ne da mai multe sanse.
Sunt satula sa tac,pune-mi vorbe in gura.
Sunt satula sa-mi fie frica,pune-mi sperante in inima.
