- Neata. Acum m-am trezit. Tu ce faci?
- Bine, voiam sa vorbesc cu tine.
- Spune.
- La telefon?
- Da, orice ar fi. Doar nu te mananc.
- Ei bine, voiam sa-ti spun ca... aseara... m-a amenintat ca se sinucide daca nu ma impac cu ea.
- E nebuna.
- Stiu. Tocmai de-aia... ti-am zis.
- Pentru ca?
- Nu vreau sa faca ceva nesabuit din cauza mea... Te rog, ajuta-ma si incearca sa ma intelegi.
- Inteleg. N-o sa te mai caut.
I-am inchis telefonul chiar cand izbucnisem in lacrimi. Nu voiam sa ma auda pentru ca i-ar fi fost si mai greu. Dar de ce? Au trecut atatea luni in care am plans dupa el si cand in sfarsit il am din nou, mi-l ia inapoi. De ce? Ce am facut, sa sufar atat? As vrea sa dau timpul inapoi, sa ma bucur de timpul petrecut cu el, dar e ceva imposibil. Macar imi raman amintirile, zic eu, incerc sa ma consolez.
Dar tu, tu, de ce ai facut asta? De ce ai ales sa fii cu ea in loc sa fii cu mine? Te manipuleaza, omule! Vrea sa ne desparta cu orice pret si tu ii cazi in capcana. Te credeam mai curajos. Dar nu. Preferi sa fii un domn. Ce domn, ma? Cand ea te joaca pe degete... Nu se sinucide, prostule, ca nu esti singurul din viata ei. Te insela cu cine poate si cand poate. Fraiere!
