marți, 16 martie 2010
Be happy, pathetic form of human being.
Si cum sa nu te enervezi? Cum? Sunt o persoana nesimtita, recunosc. Dar zic eu ca am anumite limite. Nush… zic. Poate ca voua vi se pare ca nu le am, la mine in cap totusi ele exista. Dar totusi… dati-mi si mie reteta la o nesimtire atat de mare ca a voastra. De cand ma stiu am fost inconjurata de oameni mai buni ca mine pentru care in final, am fost intotdeauna lasata balta. Nici o exceptie. Bun. I can deal with it. Ma considerati plictisitoare, mananc prea mult si nu ma ingras si nu va convine, scriu prea multe aberatii pe blog, imi zic parerea prea verde in fata… asta e. Intotdeauna o sa ma lasati pentru cineva mai bun decat mine. Ceea ce ma face sa imi ies din minti… e cand sunt lasata balta de anumiti “prieteni” pentru alt “prieten”. Si apoi va intrebati de ce Betty zice ca nu ii pasa de nimic si de nimeni… recunosc… ma prefac, si o sa ma prefac ca nu imi pasa pana cand chiar nu o sa imi mai pese. Si mai vine si altu`si imi zice “Aha, deci tie iti pasa, te doare.” NO SHIT! Serios… urasc faptul ca eu sunt cea care cunoaste destul de multa lume. Mi s-a intamplat de nshpe mii de ori sa fie “amica/prietena” (bullshit) cu cineva si cand ii fac cunostinta cu altcineva gata. Betty nu mai exista… si sa zicem ca nu e mare chestie daca totul se opreste aici… dar cand se cearta cu persoana respectiva tot la mine vine. Sau pur si simplu fara nici o jena imi spune ca are nevoie de nush ce chestie si daca pot sa i-o dau. Ok, m-ai folosit social… ce puii mei m-ai vrei de la mine? Ciocolata, pufuleti, limonada? Pentru tine n-am. Da frate. Ma doare cand vad ca sunt folosita doar ca sa cunoasteti pe x sau pe y. Da, doare. Happy now? whatever. people suck.