Titlul spune totul. Urasc amintirile. Daca as putea, in orice moment mi-as elibera mintea de orice amintire frumoasa. As lua-o pe fiecare in parte, as mototoli-o si as arunca-o in cel mai indepartat cos de gunoi posibil. Mi se pare o tampenie. Cele mai frumoase amintiri sunt cele mai dureroase, pentru ca iti e dor de acele vremuri… Daca am avea numai amintiri triste ar fi “eh, a trecut, o sa fie mai bine…”. Dar cand stii ca ai fost odata fericit si ca acea fericire nu vrea sa se intoarca si te macina si cateodata te gandesti “oare voi mai fi vreodata la fel de fericit/a?” SIIIIII… uof. Imi e dor de atatea lucruri… ar fi o lista interminabila. Hm. De fapt nu amintirile frumoase te intristeaza, ci dorul… nu? Si cateodata imi e atat de dor incat fiecare lucru pe care il vad, fiecare cuvant pe care il aud… simt ca are legatura cu acel ceva… si simt ca innebunesc. Nu pot sa dau winampul pe shuffle pt. ca imi canta “Pretty girl” de la Sugarcult sau… “Storm” de la Lifehouse, ori orice alta melodie care contine vreun vers, vreun cuvant care sa imi aduca aminte. Vreau sa imi stearga cineva creierul. Sa vina extraterestrii si sa imi spuna: “Te-am ales ca experiment uman. Acum iti vom sterge creierul sa vedem cum te adaptezi la conditiile de pe Uranus. Pace in univers” si sa faca semnul pacii singurele lor degete, alea doua si sa zambeasca malefic. N-ar fi genial? Si apoi… m-as intoarce pe pamant si as vorbi cu voi cu o voce dinaia cyber si as fi superinteligenta, ca asa m-au facut extraterestii si v-as bate pe toti la orice joc posibil si as castiga toti banii de pe planeta si m-as duce in toate mallurile posibile si mi-as cumpara haine. 8-> aaaah. Da, fraza aia e prea lunga. Si ce? Are cineva vreo relatie cu extraterestrii de pe Uranus… dati si voi un telefon pt. mine, va roaga hinimioara mea.Hai pa.
