Sunt o plangacioasa notorie, prea sensibila poate… pentru vremurile pe care le traim.
E singura mea sansa de a ma descarca, de a scoate din mine rautatea, ura si nedreptatea.
Plang de tristete, de fericire… de dor. Imi crapa sufletul de dor…
Mai nou plang in fiecare zi, sau de 2 ori pe zi… depinde cate sedinte de terapie necesita starea mea.
Plang dimineata pentru ca ma trezesc trista si pentru ca simt ca nu mai gasesc puterile sa incep o noua zi.
Plang seara cand adorm singura si am senzatia ca nimanui nu-i pasa, ca nu contez pentru nimeni, nici macar pentru acel om caruia i-am dat sufletul meu.
Lacrimile mele sunt dulci, au iz de iubire si sunt cu gandul la tine…
Dar sunt triste. Si sunt in zadar.
