Femeia e curva, iar barbatul e Don Juan.

Nu-mi mai refuz niciodata placerile si preferintele personale.
Nu mai fac compromisuri, de nicio natura care sa ma priveze de ceva, orice.
Sunt rea, respingatoare, inaccesibila si ciudata. Fac ce am chef si ce am pofta atunci cand vreau si numai atunci. Si astea prin prisma faptului ca sunt femeie, deosebita de celelalte, intr-adevar, dar tot femeie.
Si desi fac ce vreau eu, sunt momente in care trebuie sa imi stabilesc niste limite clare, generale sau particulare, pentru a nu fi categorisita ca mai sus.
Am invatat sa ma joc cu mintea lor, a celorlalti, fie femei fie barbati; Merg pana in panzele albe daca eu vreau si cred ca e ok. Insa am limitele mele umane, feminine mai mult… stiu cand trebuie sa inaintez si cand sa ma retrag, stiu sa ma abtin daca e musai sa fac asta. Stiu sa zambesc desi am sufletul tandari, sau suparari care ma apasa; am invatat sa rad atunci cand imi vine sa plang si sa privesc viata din alt unghi, necunoscut celor din jurul meu care ma urmaresc uimiti si nu pricep nimic. Le zambesc dulce si tamp, ii fac sa inteleaga ca numai eu, din emisfera mea pot vedea lucrurile asa.
Nu inteleg cum la 18 de ani iti poti refuza anumite dorinte din principiu, sau “din dragoste” ( nu cu Mircea Radu, de data asta).
Am crezut mult timp ca asa ne e dat, motivul abtinerilor si al respingerilor mele fiind “din dragoste”.
Mai tarziu am aflat ca era doar o prostie… Totusi, cine-mi mai aduce mie inapoi acesti 18 ani frumosi pe care ii am?
Cand fac toate nebuniile pe care le am in cap, daca nu acum, cand buletinul imi zambeste inca?!?
Si totusi, ca femeie e mult mai greu sa duci o viata mai “libertina” (sa-i spunem) fara a fi catalogata drept curva.
O femeie care duce o viata dupa pofta inimii, care schimba barbatii dupa cum are ea chef, fara sa se gandeasca prea mult la ce va spune lumea, la principii, la ce va fi… si care-si traieste si pretuieste clipa mai mult decat orice, este de cele mai multe ori considerata o femeie usoara. De-aia trebuie sa aiba intotdeauna grija si sa fie putiiiin mai cerebrala in alegerile pe care le face.

Insa la barbati treburile stau total altfel. Cu cat mai multe femei, cu atat mai bine si mai apreciati!!! Cu cat mai multe reguli ale societatii incalcate, cu atat mai ravniti!!! Barbatii care sunt vesnic insotiti de femei, mereu altele si altele… sunt cei denumiti Don Juan.
Tu, barbatule trecut de 20 de ani, de ce te-ai calca pe mana? Pentru ca nu ai curajul sa fii independent si sa-ti traiesti viata dupa pofta inimii?
Ce motive ai avea, la varsta asta… cum si de ce sa continui o legatura cu cineva, incarcata de minciuni si de dorinte ascunse, de visuri in alte paturi… cand te atrage nebuneste altcineva?
Tu esti femeie si ai vrea, dar societatea tot incearca sa te cenzureze si uneori si reuseste… insa Tu esti barbat si poti, alege-o pe cea mai cea si fa-o a ta, nu sta legat de maini si de picioare, pentru nimic in lume.
Nu fi bleg, vremurile astea nu se mai intorc.
Tu poti,ea nu!!!
De-aia in cazul asta femeia e curva, iar barbatul e Don Juan. Corect sau nedrept, asta e societatea in care traim. Si in ea sunt si exceptiile de la reguli.
Asta e inca un motiv pentru care, din punctul meu de vedere… femeile NU sunt egale cu barbatii; n-au fost si nu vor fi niciodata.