Imi amintesc uneori de tine. Deja din ce in ce mai rar, dar cand o fac, simt cum o parte din mine nu mai e demult a mea. Mi-e dor de zilele in care tot ce asteptam era un gand, de sarutul unei nopti de iarna, de zambetul si imbratisarea ce imi stergea intr-o clipa orice.

A trecut mai bine de o mie de ani de atunci. Si totusi, de fiecare data ma trezesc simtind altfel. Azi, poate pentru prima data, m-am hotarat sa te iert. Nici nu mai stiu de ce atata vreme nu am facut-o, dar azi am simtit ca te-as putea privi zambind, ca dupa atata timp am putea vorbi despre noi fara durere, ca am putea sa ne amuzam de tot ce a fost.

Astfel de revelatii te fac uneori sa crezi in stravechea credinta ca totul e trecator. Oare si iubirea e la fel de trecatoare, si ne comportam toti ca niste copii ce uita a doua zi jucaria ce le-a fost aruncata pe furis? Sau e oare o metoda ciudata a sufletului nostru de a se vindeca, lasandu-ne sa credem ca am uitat totul sau l-am inlocuit cu alte amintiri?
Cred mai degraba ca e vorba de un fel anume al vietii fiecaruia dintre noi, cu cat iubim mai mult, cu atat uitam mai usor... Si cand totul ne e luat, nu avem nevoie decat de o gura de aer proaspat pentru a ascunde sentimente dureroase si a o lua de la capat.
Am ajuns astfel sa cred ca de fapt te-am iertat de mult, dar abia azi am reusit sa inteleg. Am reusit sa vad dincolo de timp doi oameni carora le era frica de o iubire mult mai mare decat sufletele lor puteau duce, si ce au ales sa fuga. Si fuga asta, de tot si de toate, nu s-a terminat poate nici azi, chiar daca fiecare si-a gasit un loc de popas.
Credem cu tarie ca traim iubiri eterne. Cautam modalitati diverse de a ne asigura ca cel pe care il iubim va fi mereu acolo, la bine si la greu, dar oare cand o iubire a trecut, dispare ea cu adevarat?
Si tocmai pentru ca undeva in sufletul meu iubirea noastra s-a ghemuit lasand loc viselor noi, am reusit sa iert. N-ai disparut, dar de azi pot sa privesc inapoi la fel de bine cum pot privi inainte stiind ca exista o parte din mine ce ti-a ramas.

Imi e dor de tine,imi e dor de noi.Imi e dor de mine,Betty cea iubareata si stresanta.Betty,cea pe care o vedeai zilnic,cea pe care o muscai ...Imi e dor de Betty cu zambetu'ala naiv.Imi e dor de momentele cand ma impacai ...imi e dor de tine.Viitorul nu ne surade,nu ne ajuta...dar sper ca viitorul este de partea noastra.
Cateodat sunt orgolioasa,indiferenta,idioata,stresanta,nehotarata.Dar tind sa cred ca toate aceste"calitati" ma definesc,ma caracterizeaza.