Am sa "creionez" pe foaia asta electronica ideea ce mi s-a ivit in cap intamplator, cum ca timpul, ar putea avea un sinonim; Si acela ar putea fi chiar "trecuprezviitorul" -un substantiv comun, format prin alaturare, de la radicalii "trecut", "prezent" si "viitor". Suna ciudat, nu?
Ei bine, daca socotim profund de pe "umerii" acestui fenomen, putem constata ca Timpul este cel ce ne conduce viata, cel ce ne uneste destine, cel care face posibila arhiva vietii noastre, intrucat, merita o importanta desavarsita. Este asemeni unei corabii, ce navigheaza pe mari si oceane secunde in sir, minute in sir, ore si zile, luni, ani si apoi...la un moment dat, dispare in larg -pentru-ca-nici-macar-el-nu-este-etern-.
Trecut. Putem vorbi despre o gaura neagra, in care nu vrem sa (mai) coboram niciodata, o aschie de copac subred, imbatranit, cat pe-aci sa se tranteasca la pamant, ori...putem nara despre intamplarile cele mai putin placute (fie ele constructive sau neconstructive), ori amintiri pentru care te-ai urca chiar acum in masina timpului si ai apasa butonul "GO!" cu 9876543210 km/h, doar ca sa le mai retraiesti o data, sa mai simti o data trecandu-ti prin vene anumite vibratii/emotii/sentimente cu care te-ai hranit candva spiritual. Despre timp este vorba...si mai precis, despre trecut- o bucata ireversibila din "anatomia" acestuia si indispensabila caci, fara trecut, notiunea de "timp" ar fi non-eficacitate.
Prezent. E secunda care tocmai s-a scurs dar pe care incerc sa o prind cu fiecare litera atasata aici. Nu-mi pot bate joc de prezent spunand ca este efemer, ori spunand ca nu exista, pentru ca nu apuc sa-l vad. Asa ca-l voi insusi cu...un trecut apropiat, o frunza de castan ce o privesc plutind pana jos timp de 1 minut, sunt lucrurile pe care le vad intr-o continua miscare si pot, de asemenea sa insusesc prezentului starile-mi afective si practicile-mi de rutina zilnica, noutatile din viata mea dar si cursul vietii pe care il pot simti prin tot ce ating, vad sau aud cu fiecare dimineata care se revarsa asupra mea. El este prezentul- a doua parte ce completeaza termenul de "timp", sau fenomenul care a revolutionat Terra atunci cand o piesa mica dintr-un mecanism al ei a inceput sa se invarta cu viteza luminii. Asadar, si acesta este indispensabil traiului.
Viitor. La ce bun fantezia, reveria sau dorinta? Ei bine, la asta: speranta ca intr-o zi vei obtine ceva, ca un gand profund se va transforma intr-un miracol, ca implinirea unor obiective aduse la bun sfarsit s-au indeplinit si va mai fi loc de altele si ca intotdeauna vei avea loc in mintea ta de un spatiu in care sa-ti dezvolti aura ce te inconjoara, sa-ti largesti sfera din mediul in care traiesti ori schimbarea pe care ti-o doresti a deveni candva, realitate. Toate elementele acestea insirate acum, alandala, stau la baza ultimului "organ anatomic" al TIMPULUI.
Si acum, ca tot am definit abstract si in felul meu sinonimul "trecuprezviitorul", am sa va intreb si pe voi ce sinonim i-ati da timpului, astfel incat sa fie vizibile componentele acestuia.
Omul din mine spune ca timpul forteaza clipa sa te simti viu. Simte-o si tu pe ea!
