Clipe...

    Traim unii printre altii, iubim si suntem iubiti…dar intr.o clipa se poate pierde totul si abia atunci ne intrebam…DE CE?


   O mana calda, doi ochi plini de lumina si.un suflet…Un gram de speranta, o pata de culoare, o zi in care simti ca esti nemuritor…
Spunem ca le vom avea mereu, dar uneori acel ‘mereu’ se transforma intr.o clipa…Pierdem si apoi ne intrebam de ce, de ce nu am vazut, de ce nu am pretuit ceea ce avem, DE CE? Este o intrebare mereu pusa, mereu asezata in inima noastra dar mereu fara un raspuns…O clipa poate determina totul in viata noastra…o clipa…
Daca am putea sa fim mai buni, daca am putea sa  vedem tabloul din ansamblu, daca am putea sa vedem in ceilalti si partile bune nu doar pe cele rele…poate ca nu am mai renunta atat de usor…
Unde ne.am ascuns omenia, unde ne.am aruncat sufletul, de ce noi nu mai suntem noi, de ce ne transformam, pe zi ce trece, in monstrii? 
De ce tu pui de om uitat in al meu suflet crispat taci cand ar trebuii sa vorbesti si vorbesti cand ar trebuii sa taci?
 De ce cuvintele sunt doar cuvinte, de ce nimeni nu vede Puterea Cuvantului…si de ce eu pun atat pret pe el…e doar un cuvant! 
O, nu cuvantul a fost creatia, prin cuvant s.au facut toate…oare de ce uitam asta? E atat de puternic….il simt atat de profund, fiecare consoana, fiecare vocala, fiecare particica…Poate doar asa sunt eu, dar cuvintele mele vin odata cu bucati din suflet, trec de orice bariera si poate de aceea e mai multa suferinta decat placere, poate de aceea ofer mai multa afectiune decat primesc…Poate de aceea o clipa pentru mine este mai mult decat o clipa, o viata pe care daca nu stii sa o pretuiesti la momentul potrivit, totul cade…
De ce? Pentru ca fiecare clipa legata face viata mea, o contureaza, o alcatuieste…Timpul ma ajuta sa vad din ce in ce mai clar…si da, nimic nu dureaza dar mereu ramane ceva in urma, de ce sa uitam asta? Eu nu vreau sa uit, n.am sa uit ce am lasat in urma pentru ca face parte din mine, de ce sa uit trecutul, cand mi.a fost prezent o data, NU! Am facut parte din el, a facut parte din mine si va ramane undeva in mine, NU ingropat, NU uitat…il trezesc cand vreu sa rasfoiesc acele amintiri, sa vad acele poze ale oamenilor dragi mie …si  pentru cateva secunde retraiesc acele CLIPE, doare? Nu, doar ca apare un gram de dezamagire pentru ca dupa ‘recitire’ spun: A fost odata…Cu toate acestea zambesc pentru ca tot ce a fost acolo am trait si astazi m.au maturizat si m.au facut sa fiu cine sunt…Si m.am intreabat o vreme DE CE? Dar intr.un final am gasit raspunsul in mine…Nu in altii, in MINE!

     Acum nu ma mai intreb…imi spun ca vor mai fi…alti oameni, alte inceputuri, alte povesti, noi orizonturi….alte CLIPE!….