Iubirea

De cele mai multe ori in viata, traiesti clipe de care te bucuri fara sa vrei, clipe pe care le adori sau le iubesti, cateodata poate chiar si fara sa realizezi, fara sa iti dai seama. Alteori, esti atat de orb incat nu vezi nimic din ceea ce iti pot oferi cu adevarat persoanele care sunt in jurul tau, nici macar nu realizezi ca te simti atat de bine, ca te distrezi atat de bine, ca totul e asa misto, asa fun, asa agitat, haos, doar datorita zambetelor din jurul tau, privirilor ochilor de peste umarul tau, caci de cele mai multe ori, nici macar nu ai demnitatea necesara sa iti intorci spatele si sa ii remarci... de cele mai multe ori esti cu mintea prea departe, esti preocupat cu altii si altii si altii care in final nu fac altceva decat sa profite de tine, o ora, o seara, o noapte, o saptamana, cateva luni sau chiar o viata intreaga.
De cele mai multe ori iti dai seama de toate astea cand e prea tarziu, cand petrecerea s-a terminat de mult, cand nu mai e nimeni in club, nici animatoarele, nici haosul, nici lumea, nici DJ-ii, nici profitorii si nici prietenii tai, esti doar tu, singur, doar tu si bautura de pe bar, doar tu si servetele de pe jos, doar tu si intunericul din jurul tau.
De cele mai multe ori iubesti exact pe cine nu ar trebui! Stii si tu asta dar te incapatanezi sa "ai incredere in tine"! Iubesti si nu simti deloc acelasi lucru... esti atat de bulversat si alergi in bratele celor care te inteleg cu adevarat, care te asculta cu adevarat, care te cunosc cu adevarat, care au mai fost si alte dati alaturi de tine, care au fost mereu acolo sa te tina in brate si sa stranga din dinti vazand cum suferi si cum altii si altii si altii isi bat joc de cele mai multe ori, de ceea ce ei iubesc cu adevarat... de tine...
Dar tu nu ii iubesti...
Nu ii iubesti pentru ca te cunosc prea bine, pentru ca iti cunosc toate "slabiciunile", toate "secretele", in final, nu ii iubesti pentru ca ti-e rusine ca ei te iubesc si nu le pasa de toate rahaturile din viata ta, nu le pasa de toate gresilele pe care le-ai facut si cu cine, de care tie iti e rusine si stii bine asta, nu ii iubesti pentru ca, practic iti e rusine de tine insuti si nu intelegi cum ar putea cineva care stie toate astea despre tine sa te iubeasca....
NU ii iubesti pentru ca tu nu ai putea iubi niciodata un om pe care sa il cunosti din scoarta in scoarta.


Azi,... am aflat ca sunt bolnava de o boala incurabila.
Da...


De cele mai multe ori, oamenii isi pierd toata viata fara sa faca ceva semnificativ, fara sa se gandeasca sau fara sa isi doreasca sa lase in urma lor o lume mai buna. De cele mai multe ori, le ia o viata intreaga sa se gandeasca la ce ar vrea sa faca in ultima zi din viata lor, si atunci se gandesc la lucruri foarte complicate...
Eu insa, ma simt de parca toata viata am stiut ce vreau, de parca toata viata am stiut ce imi voi dori in ultima clipa de viata, de parca din prima clipa de viata am stiut ce vreau de la mine si de la lumea din jurul meu pana in ultima clipa de viata...
Nu m-am gandit niciodata cum ar trebui sa reactioneze cineva care afla ca toata viata, sau mai bine spus, pana la sfarsitul vietii lui trebuie sa poarte povara unei "boli" pe care nu o va putea controla, poate niciodata.
A fost ciudat sa aflu... asteptam cuvintele ce parca nu mai veneau, imi transpirau palmele, priveam atat de adanc in ochi si asteptarea, simteam, paradoxal, ca ma omoara...
Nu am stiut cum sa reactionez... Am plecat pur si simplu. Am plecat si m-am pierdut pe strazi aiurea.
Se spune ca melodia potrivita are efect asupra oricarei boli, oricarei suferinte, oricarei stari ale spiritului uman...
Nu e adevarat...


Cred ca as fi dat orice sa nu fie asa, desi asta ma face unica, ma face sa fiu...acel altceva, ce parca simt ca de fiecare data cand e descoperit, face pe toata lumea sa exclame, "esti altfel!"... mda...


As vrea sa poti sa vezi ce vad eu prin chii tai frumosi! As vrea, sa poti simti ce simt eu, prin pieptul tau, sa te chinui sa respiri de emotie, sa tragi o gura de aer, sa te zbati sa nu ti se mai zbata inima in halul ala, sa nu mai fii asa pasional, sa nu mai fii asa deschis, sa nu mai fii asa de cald, de calm, de sincer, dar mai ales sincer, sa stii cum e sa adormi cu vocea ta in gand, sa stii cum e sa o auzi noaptea, sau dimineata, chiar daca nu esti acolo langa mine...
As vrea sa puteti cu totii sa simtiti ce simt, sa nu va mai ascundeti de sentimente si de voi insiva, sa fiti asa cum sunteti, sa va descoperiti si sa va lasati descoperiti, sa va dati toti mastile jos si sa lasam carnavalul asta fals acasa, undeva, inchis intr-un cufar vechi si rogojit in dulapul din pivnita bunicii.
As vrea sa puteti sa spuneti liber ce ganditi, ce simtiti, ce credeti, sa nu mai judecati si sa nu va mai pese de judecatile altora, sa fiti voi si doar voi, poate doar voi si universul dar asta sa nu va faca sa va ascundeti si sa nu va fie rusine sa iubiti sau sa aceeptati ca sunteti asa cum sunteti...
Mi-ar placea sa vad asta!


Stand si citind la ce-am simtit mai devreme, imi dau seama ca s-ar putea ca prea putini dintre voi sa inteleaga ce-am vrut sa spun, imi dau seama ca va va fi mai usor sa ma judecati si sa spuneti "ce nebuna e asta!" sau "asta pe ce planeta traieste?", stiu ca e mult mai usor pentru voi, stiu si sincer va inteleg reactia.


Poate ca si eu as face la fel daca nu as fi aflat ca sunt o bolnava incurabila...  
Poate as fi ajuns sa vad lucrurile la fel ca voi...


Cateodata stau si ma gandesc si am senzatia ca boala asta de fapt, m-a urmarit inca din prima clipa de viata, am senzatia ca inca de atunci am vazut lucrurile altfel sau cel putin altfel...


As vrea sa poti sa vezi lumea prin ochii mei! Poate asa ai intelege de ce scriu, de ce scriu aici, de ce scriu tot ce-mi trece prin cap si de ce incerc sa nu ma uit la viata materiala si de ce nu alerg doar dupa placerea mea. Poate asa ti-ar fi mai usor, sa intelegi de ce nu vreau sa fiu ca tine, poate asa ai intelege de ce vreau sa te ajut sa te schimbi, de ce vreau sa te fac sa vrei mai mult de la tine si de la propria ta viata. De ce? 


Sunt, sunt mult prea multe ganduri care ma napadesc acum, sunt mult prea multe senzatii si sentimente ce ma apasa si parca nici eu nu mai stiu cum sa le pun pe foaie...
Nu e usor sa vezi lumea prin ochii mei... Am ajuns la concluzia asta!
Nu e usor sa vezi si sa intelegi tot ce vad eu in jurul meu, nu e usor sa te uiti in ochii unui om frumos, in ochii unui inger si sa intelegi ca te minte chiar daca are cel mai frumos zambet pe care l-ai vazut si cel mai sincer suras...
Nu e usor sa stii tot ce gandeste, sa stii tot ce vrea sa spuna chiar si atunci cand nu o face... 
Nu e usor sa faci ce n-ai vrea sa faci, nu e usor sa pleci si sa lasi in urma, doar ca sa stii ca va zambi cu adevarat, nu e usor deloc sa faci toate astea!!!
Nu e usor sa te prefaci ca nu te prinzi, ca nu ai observat o privire, ca nu ai observat un fior, nu e usor sa te prefaci ca esti orb!!!


Azi am aflat ca sunt bolnava de o boala incurabila...