- Ce faci, iubita? Iesim diseara?
- Dap, sigur, doar n-o sa stam in casa sau inchisi in masina.
- Eh, pai eu planuisem sa ne intalnim mai devreme, sa fim si noi putin singuri, si apoi sa ne intalnim cu restul la bar.
- Aha. Ok atunci.
Nu zambeam, nu eram trista. Nu simteam nimic. Nu voiam sa ma despart de el, nu voiam sa-l pierd. Nu voiam sa ma las calcata in picioare. Inima imi spunea sa las de la mine, ca trece, important e ca sunt cu el, dupa atatea luni de agonie, dar ratiunea imi spunea sa cer o explicatie si daca intr-adevar prietenul lui era sincer, ar trebui sa o termin cu el.
A venit sa ma ia de acasa, m-am suit in masina, ne-am sarutat. Zambeai, parca erai fericit ca ma vezi. Eu, plictisita.Orele treceau, dar eu nu imi dadeam seama, eram fericita ca esti cu mine si ca ii lasam balta pe prietenii nostri iarasi, ca sa fim singuri.
- Ce repede trece timpul cand te distrezi... Mai mergem la bar la aia?
- Pai cred ca au plecat deja. Cine stie pe unde or fi acum.
- Poate s-au dus acasa. Hai si noi...
M-a dus acasa. Iarasi zambea, iarasi parea fericit. Eu, tot plictisita. Nu stiu daca aveam vreun feeling, dar nu voiam sa-l las sa plece. In final, m-am hotarat sa-l urmaresc. Parca cineva ma impingea de la spate sa fac asta, poate ca eram chiar eu. Nu mi-a fost usor sa-l gasesc, la el acasa nu era, pe centru nu era, pe strazile importante iarasi nu era. Mi-era frica. Nu voiam sa fie la ea acasa. Dar mi-am luat inima in dinti si m-am dus la ea la bloc. Masina lui era acolo, dar el nu se afla in ea. Am ramas la o distanta potrivita fata de masina si am asteptat. Imediat si-au facut aparitia amandoi. S-au suit in masina si au plecat spre barul la care trebuia sa mearga cu mine. M-am dus dupa ei si am constatat ca se comportau ca un cuplu. Inauntru, inca se aflau prietenii lui, parca ii asteptau pe ei doi. Dupa ceva timp, au plecat si s-au dus la ea acasa. Stateau in masina, in fata blocului ei, iar eu in fata lor, desigur la distanta optima, ca sa nu ma vada. Se sarutau, se imbratisau. L-am sunat.
- Ce faci,?
- Stau in pat... Ma uit la tv... Tu ce faci? De ce nu dormi la ora asta?
- Te privesc pe tine.
- Ce?
Te uitai speriat in jur, ea la fel. Se pare ca auzise ce ti-am zis, dat fiind ca ai volumul dat la maximum la telefon. Am iesit din masina si am venit spre tine. Te uitai mirat la mine.
- De ce???
Am izbucnit in lacrimi, nu mai rezistam, ma durea prea tare.
- Imi pare rau...
- Nu-ti pare rau, mincinosule!! Iti e mila de mine!
- Nu imi e mila de tine...
- Ba da...
- Of... Imi pare rau, te rog, crede-ma.
- Nu stiu ce sa mai cred. E numai ceata in capul meu. E adevarat ca inca sunteti impreuna si ca mi-ai zis sa ne impacam doar pentru ca iti era mila de mine?? Va urma.
