…de mine!!! Mi-a fost dor sa ma disec, sa ma rup in bucatele, sa ma analizez… Sa traiesc si sa ma doara ca fac asta… Azi am fost putin cam tacuta… Nu mai era acea Betty pe care o stiti...Azi am fost o Betty tacuta care a gandit mult, si a raspuns mai mult din instinct… Poate ca ar fi fost o zi potrivita pentru singuratate… Pentru a sta de vorba cu… evident…cu mine, ca alte dati, ca inainte.
Mi-era dor de mine, de discutiile interminabile dintre mine si mine… Offff…cat de jalnic…Stiti vorba aceea : ”Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea indeplini!!!” …Ehhh , eu nu am crezut-o pana acum…Si astfel mi-am dorit liniste, mi-am dorit calm…. da’ am uitat cat de mult ma oboseste si ma omoara calmul,linistea,rutina, si… fericirea perpetua, banuiesc.
Deci…Imi pare rau pentru cei carora va place mai mult vechea Betty, da’ acum si-a luat vacanta, a revenit noua Betty, cu calitatile si defectele ei(mai numeroase cele din a 2-a categorie) :D
VIsez ca… sunt o minge mica , elastica si mov… si ma lovesc de ceva tare… Ricosez… Ma lovesc iar de ceva tare… si iar ricosez…si iar… si iar… si iar…
Sunt fericita… da!!! Asta e, am spus-o, sunt fericita, nu stiu daca e o fericire absoluta, pura , sau doar una efemera ca si existenta noastra… Chiar nu stiu… Insa am o mica problema: am frisoane de “tristete” , ore de nepasare, minute de amorteala, secunde de suferinta… Si aceste frisoane, desi sunt scurte, sunt foarte intense…
O alta problema ar fi ca sunt cauzate de motive “pur irationale”… Crampeie de ganduri fara logica, fara rost… Si in aceste frisoane toata lumea mi se urateste, cerul se intuneca, fericirea fuge de mine… Si la fel si zambetele, care lipsesc, iar daca sunt, ori nu le vad, ori mi se par sterse, false, niste simple kitsch-uri.
Nu spun ca orice lucru lipsit de logica nu are rost… Pentru ca as minti mai mult ca oricand, m-as minti pe mine… Pentru ca dragostea nu are logica, da’ ii vad rostul secunda de secunda, mai ales atunci cand nu o simt…
Dragostea asta e ca un servetel… devine importanta atunci cand lipseste!!! :))
Si cum am mai mereu servetele la mine… Nu prea imi dau seama cat de importante sunt… Iar atunci cand imi dau seama, nu stiu ce sa fac sa gasesc unul… da’ nu chiar unul, aleatoriu… Ci acel servetel, care va sti sa-mi mangaie pielea, a carui mireasma va strapunge pielea si va ajunge pana la suflet, mangaindu-l si pe acesta…
