Tu sau el?final

Hei, ce faci? Mi-a fost dor de tine. - Si mie de tine. Ma bucur ca ai venit. Hai sa-ti povestesc ce am patit... - Spune... Te ascult. - Iar s-a impacat cu aia. Dar tot pe mine ma iubeste, stiu asta. Tot la mine s-a intors, nu poate sa stea fara mine. Ne-am intalnit la majorat sambata si sa vezi faza draguta... Vorbeam cu fratele sarbatoritului, care are cam 2-3 ani, de fapt ma jucam cu el. Si l-am adus la masa, unde era si EL. Mi-a spus pustiul sa ii promit cu mana pe inima ca o sa am grija de el in seara aia, apoi m-a intrebat "Unde e inima ta?" si incepuse sa imi scaneze pieptul. "Inima ei e la mine...", a zis el. "Pai si inima ta unde e?" "La ea." Eu ma uitam foarte mirata la el, iar cel mic m-a intrebat foarte serios: "Asa e?". Am oftat, m-am uitat la EL, am zambit si am zis: "Da, asa e.." -A adormit? -Da.O sa plec. - Lasa-ma, te rog, nu acum, vreau sa mai dorm, vorbim mai tarziu. - Nu te las, ai dormit de-ajuns. Era el. -Ai plans mai mult decat ai avut lacrimi, te-ai ascuns prea mult de situatie, viata ta se ruineaza in ochii mei, ai uitat totul?casa noastra?copii nostrii?… cum ramane cu toate astea????Ma auzi?Ce faci??? - Du-te naibii… nu-mi rascoli durerea, n-am nevoie de tine, auzi??? pleaca eram o nebuna cand visam la toate astea…. ai uitat ce mult credeam in dragostea mea, cat am sperat??? si viata e alta, am fost o proasta, o tampita, o nebuna…. nu mai vreau…. pleaca!!!! - Nu erai nebuna atunci, esti nebuna acum cand ma respingi si ma uiti pe mine, nici tampita, nici proasta nu erai… - Eram, eram o proasta si inca mai sunt, nu vreau sa te mai vad… nici sa nu te mai aud….. nu cred în tine!!!! -Nu e prostie sa iubesti si tu stii asta, stii ceva??? nu ma pot duce…. chiar de-as vrea, nu voi pleca pentru ca sunt in inima ta si tu vrei defapt sa raman cu tine, tu vrei sa fii la fel de nebuna ca mai inainte, vrei sa visezi si vrei sa-ti atingi visul cu perseverenta, eu cred ca tu nu ai pierdut nimic, viata ta are sens, tu pur si simplu ai crescut, asta se intampla cu toti. Sa nu ma mai lasi singur niciodata te rog, am nevoie de tine, vreau sa crezi in mine... - Tu mai esti aici??? l-am întrebat printre lacrimi... nu ma vei lasa singura niciodata??? - Da, sunt, sunt parte din tine pentru totdeauna, pentru ca tu m-ai tesut din multe fire si m-ai legat de tine cu toata dragostea ta, eu sunt visul tau…. nu mai plange, nu mai fi trista, zambeste- zambetul te face perfecta iar puterea dragostei tale poate face minuni!!!!! -Alo?Tu ai fost azi la prietena ta,la spital? -Da.De ce?Sa intamplat ceva? -A luat o supra-doza.E in coma. -Ceeee?

Tu sau el?Partea a XIII-a

- Ce mai face? Cum se mai simte? - Din ce in ce mai rau. Are iarasi visul ala. Nu stiu cat va mai rezista. O omoara incetul cu incetul. - Si ce putem sa-i facem? De el nu dau. Adica stiu unde e, dar nu vrea sa o vada, spune ca nu ii pasa. - Nu credeam ca e posibil sa innebunesti din dragoste. - Atat de mult l-a iubit, atat de mult il iubeste... incat a uitat de ea. Ma duc sa o vad.

Tu sau el?Partea a XII-a

- Trezeste-te, probabil visezi urat si iti face rau acest lucru. - Ce? Cine esti? - Of... Iar ai visul ala... - Nu visez... - Ba da. Poftim, ia pastila asta, te vei simti mai bine. - Unde e el? - Nu e... Ai primit o vizita. - E el? - Nu. E prietena ta. - Bine...

Tu sau el?Partea a XI-a

M-am intors la bar. Eram hotarata sa aflu adevarul. Pe de o parte, il credeam pe el, mai ales ca in final nu a renuntat la mine, dar pe de alta parte poate sa joace pe doua fronturi.

- Ia zi, poti sa ma lamuresti cu ceva?

- Da. Daca stiu, desigur.

- El zice ca ai mintit, ca nu e adevarat ce mi-ai spus in ziua aia.

- Nu am mintit. Nu vezi ca s-au impacat??

- Pentru ca ii e mila de ea, nu pentru ca nu m-ar iubi. Pe mine ma iubeste. Pentru ea simte doar mila. De ce nu intelegi? Si de ce m-ai mintit?

- Nu te mint. Ce nu pricepi? Nu te mai iubeste. Iti place sa te minti. Treci peste.

- Nu e adevarat!! Minti!!

Eram foarte speriata, incepusem sa ma impacientez, dar nu stiam de ce. Eu aveam incredere in el, asa ca grija aceasta era inutila. Nu puteam sa concep ca nu ma mai iubeste sau ca o iubeste pe ea. Imi era practic imposibil. Auzeam numai "Nu te mai iubeste!!", imi rasuna in minte, in creier si mai ales in inima.

Tu sau el?Partea a X-a

I-a spus ca pleaca, ca il doare stomacul din cauza tortului. In acest timp eu imi luam deja "La revedere" de la sarbatorit si de la unii invitati. Intr-adevar, am atras atentia, dar avand in vedere ca tocmai varsasem vin rosu, care pateaza ingrozitor, pe frumoasa mea rochie, "din greseala, desigur" (am motivat eu), trebuia sa merg acasa sa ma schimb. Ea nu a plecat, ceea ce ma cam obliga sa ma intorc dupa un anumit timp. Am iesit din bar aproape in acelasi timp, iar ea l-a condus pana la masina si a asteptat sa plec eu, pentru ca abia apoi sa-l lase si pe el sa plece.

Ne-am intalnit.

- Te iubesc mult, stii?

- Stiu...

- Ti-ai patat rochia...

- Lasa, ca nu e capat de lume. Se curata, sper. Daca nu... am altele.

- E imposibil de trait cu ea. De cand am venit vorbea intruna de tine. Cand ai intrat, la fel. Nu se mai oprea. Nici macar nu o bagam in seama. Nu ma asteptam sa vii.

- I-am promis... Si oricum nu aveam ce face acasa, ca toti prietenii mei sunt aici.

- Dar ma bucur ca ai venit. Mi-a facut bine sa te vad.

M-am ghemuit in bratele lui. Era asa bine, nu voiam sa mai plec de acolo. Eram iarasi fericita. Ce puteam sa cer mai mult decat sa fiu cu el? Timpul a trecut, iar eu trebuia sa ma intorc la petrecere, ca sa nu dau de banuit. M-am dus acasa, m-am schimbat si m-am intors la bar. Am profitat de faptul ca el nu era pe acolo, ca sa ma duc sa vorbesc cu prietenul lui, sa ma lamureasca.

Tu sau el?Partea a IX-a

Sambata dimineata. Ora 12. Intalnire cu prietenii mei, ca in fiecare sambata, de altfel. Nimic special. Doar povestesc prin ce am trecut, sec.

- Dar stii ca diseara trebuie sa mergi la majorat, nu?

- Asa e, uitasem... Trebuia sa mergem impreuna.

- Asta e, mergi singura. Oricum esti cu noi.

- Da...

Nu prea aveam de ales. Stiam ca el va veni cu ea. Ce repede s-a intors roata. Sau s-a schimbat. Parca acum o saptamana eram cu el, iar acum... Imi pregatisem rochia albastra, iar el isi pregatise cravata albastra, ca sa ne asortam. Acum probabil ea se va imbraca tot in albastru, ca sa se asorteze EA cu el. Totusi, sper sa nu-i zica ce culori va purta.

Am ajuns destul de tarziu pentru ca nu voiam sa mai plec de acasa...Am intrat in incinta barului unde avea loc majoratul. Erau numai cunoscuti. Toti se uitau la mine. Probabil se gandeau "Uite-o si pe-asta, sa vezi ce soc o sa aiba cand o sa-i vada impreuna!!". Am incercat sa ma abtin de la comentarii, asa ca m-am dus direct la sarbatorit, apoi la masa unde erau prietenii mei.

Ma uitam la el, se uita la mine. Mi-a dat sms cu "Te iubesc!". Am oftat cand l-am citit, iar el m-a vazut, asa ca mi-a mai dat un sms "Ma doare sa te vad asa...". Ma uitam la el si imi parea destul de abatut. Nu dansa cu ea, nu o saruta, nu o tinea in brate, de fapt statea numai langa prietenii lui sau se plimba constant prin incapere. Nu aveam chef de alcool, de tigari sau droguri. Voiam sa fiu langa el. Purta cravata albastra, iar parul si-l aranjase cum ii sugerasem eu. Ea avea o rochie galbena destul de draguta, dar culoarea era prea aprinsa, asa ca arata ca o mica sorcova.

Venise momentul sa-i cantam "La multi ani!". Ea, fiind colega cu el, s-a dus in fata si l-a tras si pe el dupa ea, dar nu s-a dus, asa ca ea s-a dus singura si bosumflata mai in fata, dar nu foarte departe, ca nu cumva sa ma apropii eu. M-am dus langa el, din instinct. Ea era cu un metru mai in fata, cantand si batand din palme. Eu nu ziceam nimic. El nu zicea nimic. S-a apropiat de mine, s-a uitat in ochii mei, mi-a pus mana pe obraz si l-a mangaiat, a oftat si s-a apropiat incet de fata mea. Stiam ce urmeaza, dar nu mi-a pasat. L-am lasat. Si m-a sarutat, in vazul tuturor, cu ea langa noi, dar cu spatele spre noi. I-am zambit si am plecat de langa el. M-am dus langa ea.

- Joci dur? i-am soptit eu la ureche.

- Despre ce vorbesti?

- Dupa ce ca esti proasta, te mai si prefaci.

- Ha... Ma lasi? Lasa-ne, de fapt, sa ne vedem de relatia noastra. Tu... du-te cu tot orasul, prietenii tai.

- Si zici ca te sinucizi? Ce-ar fi sa te pun la incercare?

- Esti o idioata, lasa-ma.

Am ras si am plecat. Nu eram dispusa sa o las sa castige iar, mai ales ca acum stiam ca el inca tine la mine, inca mai are sentimente pentru mine sau cel putin i le-am trezit pe cele vechi. I-am dat sms "Pari destul de palid. De ce nu te duci acasa? Tortul oricum s-a servit, asa ca nu mai e ceva ce trebuie sa astepti. Sau du-te in port, sa iei putin aer.". Cand a vazut ca a primit sms de la mine, a zambit, s-a uitat la mine si a zambit iar. Arata iar fericit. Dupa ce l-a citit s-a uitat la mine si mi-a facut cu ochiul. Se prinsese de aluzie.

Tu sau el?partea a VIII-a

- Neata, iubito! Ce faci?

- Neata. Acum m-am trezit. Tu ce faci?

- Bine, voiam sa vorbesc cu tine.

- Spune.

- La telefon?

- Da, orice ar fi. Doar nu te mananc.

- Ei bine, voiam sa-ti spun ca... aseara... m-a amenintat ca se sinucide daca nu ma impac cu ea.

- E nebuna.

- Stiu. Tocmai de-aia... ti-am zis.

- Pentru ca?

- Nu vreau sa faca ceva nesabuit din cauza mea... Te rog, ajuta-ma si incearca sa ma intelegi.

- Inteleg. N-o sa te mai caut.

I-am inchis telefonul chiar cand izbucnisem in lacrimi. Nu voiam sa ma auda pentru ca i-ar fi fost si mai greu. Dar de ce? Au trecut atatea luni in care am plans dupa el si cand in sfarsit il am din nou, mi-l ia inapoi. De ce? Ce am facut, sa sufar atat? As vrea sa dau timpul inapoi, sa ma bucur de timpul petrecut cu el, dar e ceva imposibil. Macar imi raman amintirile, zic eu, incerc sa ma consolez.

Dar tu, tu, de ce ai facut asta? De ce ai ales sa fii cu ea in loc sa fii cu mine? Te manipuleaza, omule! Vrea sa ne desparta cu orice pret si tu ii cazi in capcana. Te credeam mai curajos. Dar nu. Preferi sa fii un domn. Ce domn, ma? Cand ea te joaca pe degete... Nu se sinucide, prostule, ca nu esti singurul din viata ei. Te insela cu cine poate si cand poate. Fraiere!

Tu sau el? partea a VII-a.

-Nu... Cine ti-a spus asta?

- Nu conteaza.

- Ba da, conteaza. E adevarat ca faptul ca eram cu ea in masina te pune pe ganduri si te face sa crezi diverse lucruri. Lasa-ma sa iti explic, macar pe scurt.

- Te ascult. La urma urmei, ai dreptul la replica, la varianta ta.

- Ne-am despartit in seara aia pentru ca voiam sa iti fiu alaturi in perioada asta grea, promitandu-i ca dupa ce iti revii, ma voi impaca cu ea. I-am spus sa nu ma mai caute asa des, avand in vedere ca sunt cu tine. Nu voiam sa te stiu suparata cand vedeai ca imi da sms-uri sau ma suna.

- Asa...

- A stat cu ochii pe noi toata saptamana si stia ca iesim des si multi ii spuneau ca ma vedeau fericit cand eram cu tine, ceea ce a facut-o sa devina cam geloasa. Azi m-a sunat plangand, spunandu-mi ca ii e dor de mine si ca nu mai vrea sa continue cu chestia asta, ca ei nu ii pasa de tine sau ca treci printr-o perioada grea. M-am speriat cand am auzit ca plangea, asa ca i-am zis sa ne intalnim maine sa vorbim. A zis ca nu poate astepta atat si daca nu accept sa ne vedem chiar in seara asta, isi va face aparitia la bar si-ti va spune tot adevarul. De-asta am tot tras de timp, ca sa nu mai ajungem la bar, in caz ca era ea acolo.

- Aha... Si cum sa te cred? De ce te sarutai cu ea? De ce o imbratisai? De ce te-ai dus cu ea la bar?

- In primul rand, ea m-a sarutat pe mine si ca prostul, i-am raspuns. Am imbratisat-o pentru ca iarasi incepuse sa planga, iar eu ii zisesem sa se termine totul, ca imi e bine cu tine si ca nu mai vreau sa ma impac cu ea. Am mers cu ea la bar pentru ca, dupa cum ti-am zis, plangea incontinuu, si am vrut sa o opresc cumva, asa ca am dus-o in public, la prietenii nostri adica...

- Acum totul are o explicatie, dar imi vine greu sa te cred. Stii cat am suferit din cauza ta si stiu ca si tu ai suferit din cauza mea si am crezut ca acum ai mai dat o sansa relatiei noastre. Pe de o parte, vreau sa fiu cu tine, pentru ca te iubesc foarte mult, dar pe de alta parte, simt compasiune din partea ta.

- Nu stiu unde vezi tu compasiune in comportamentul meu. Nu mi-a fost mila de tine in niciun minut. Intr-adevar, la inceput imi era greu sa fiu tandru cu tine, asa deodata, dar mila nu am simtit niciodata.

- Ma duc acasa...

- Ai incredere sa ma lasi singur cu ea?

- Da.

Am plecat. Nici macar nu l-am pupat si nici nu i-am zis papa. Nu stiam ce urma sa faca. Nu stiam daca ma minte. Un lucru e cert. Unul dintre ei doi ma mintea si trebuia sa aflu cine cat mai repede.

Tu sau el? Partea a VI-a.

Am ajuns acasa, eram singura, nu am plans. Surprinzator. De obicei, cand ma faci sa sufar, direct sau indirect, imi vine sa plang. Nu sunt emotiva, dar plang de nervi ca te las sa imi faci asta. Suna telefonul.

- Ce faci, iubita? Iesim diseara?

- Dap, sigur, doar n-o sa stam in casa sau inchisi in masina.

- Eh, pai eu planuisem sa ne intalnim mai devreme, sa fim si noi putin singuri, si apoi sa ne intalnim cu restul la bar.

- Aha. Ok atunci.

Nu zambeam, nu eram trista. Nu simteam nimic. Nu voiam sa ma despart de el, nu voiam sa-l pierd. Nu voiam sa ma las calcata in picioare. Inima imi spunea sa las de la mine, ca trece, important e ca sunt cu el, dupa atatea luni de agonie, dar ratiunea imi spunea sa cer o explicatie si daca intr-adevar prietenul lui era sincer, ar trebui sa o termin cu el.

A venit sa ma ia de acasa, m-am suit in masina, ne-am sarutat. Zambeai, parca erai fericit ca ma vezi. Eu, plictisita.Orele treceau, dar eu nu imi dadeam seama, eram fericita ca esti cu mine si ca ii lasam balta pe prietenii nostri iarasi, ca sa fim singuri.

- Ce repede trece timpul cand te distrezi... Mai mergem la bar la aia?

- Pai cred ca au plecat deja. Cine stie pe unde or fi acum.

- Poate s-au dus acasa. Hai si noi...

M-a dus acasa. Iarasi zambea, iarasi parea fericit. Eu, tot plictisita. Nu stiu daca aveam vreun feeling, dar nu voiam sa-l las sa plece. In final, m-am hotarat sa-l urmaresc. Parca cineva ma impingea de la spate sa fac asta, poate ca eram chiar eu. Nu mi-a fost usor sa-l gasesc, la el acasa nu era, pe centru nu era, pe strazile importante iarasi nu era. Mi-era frica. Nu voiam sa fie la ea acasa. Dar mi-am luat inima in dinti si m-am dus la ea la bloc. Masina lui era acolo, dar el nu se afla in ea. Am ramas la o distanta potrivita fata de masina si am asteptat. Imediat si-au facut aparitia amandoi. S-au suit in masina si au plecat spre barul la care trebuia sa mearga cu mine. M-am dus dupa ei si am constatat ca se comportau ca un cuplu. Inauntru, inca se aflau prietenii lui, parca ii asteptau pe ei doi. Dupa ceva timp, au plecat si s-au dus la ea acasa. Stateau in masina, in fata blocului ei, iar eu in fata lor, desigur la distanta optima, ca sa nu ma vada. Se sarutau, se imbratisau. L-am sunat.

- Ce faci,?

- Stau in pat... Ma uit la tv... Tu ce faci? De ce nu dormi la ora asta?

- Te privesc pe tine.

- Ce?

Te uitai speriat in jur, ea la fel. Se pare ca auzise ce ti-am zis, dat fiind ca ai volumul dat la maximum la telefon. Am iesit din masina si am venit spre tine. Te uitai mirat la mine.

- De ce???

Am izbucnit in lacrimi, nu mai rezistam, ma durea prea tare.

- Imi pare rau...

- Nu-ti pare rau, mincinosule!! Iti e mila de mine!

- Nu imi e mila de tine...

- Ba da...

- Of... Imi pare rau, te rog, crede-ma.

- Nu stiu ce sa mai cred. E numai ceata in capul meu. E adevarat ca inca sunteti impreuna si ca mi-ai zis sa ne impacam doar pentru ca iti era mila de mine?? Va urma.

Tu sau el?Partea a V-a

Primesc sms. Erai tu. Era un mesaj lung, cat vreo 2, dar am reusit sa deslusesc doar "M-am despartit de ea". Imi batea inima. Eram fericita. M-am dus acasa si am adormit rapid, astfel ca nu apucasem sa iti raspund la sms. A doua zi am crezut ca visez, asa ca am verificat inbox-ul. "M-am despartit de ea acum. Vreau sa fiu cu tine. Mi-a fost tare dor de tine. Am incercat sa te indepartez de mine si sa ma indepartez si pe mine de tine, dar nu am reusit. Tu esti fata potrivita pentru mine, chiar daca s-au intamplat atatea intre noi. Hai sa ne vedem maine sa vorbim". Wow, chiar nu ma asteptam la asta. Voiam sa te cred, dar ceva ma oprea. Nu stiu ce. Nu intelegeam de ce ti-ai schimbat asa brusc parerea. Voiam sa iti pun atatea intrebari, dar mi-era teama ca nu vei vrea sa imi raspunzi, ca vei zice ca totul a trecut acum si ca important e prezentul. Am intrat pe Messenger. Erai si tu. Te-am bagat in seama.

- Buna. Ce faci?

- Uite, tocmai m-am trezit. Tu ce faci?

- Si eu la fel. Ce a fost cu mesajul de aseara?

- Ce sa fie? Adevarul.

- Pai nu inteleg. Cum de te-ai razgandit asa? Atat de repede si atat de radical.

- Pur si simplu s-a intamplat. A fost un fel de trezire.

- Cine sau ce a fost trezirea?

- Tot ce s-a intamplat in ultimele zile. Faptul ca erai cu ala, ca eram gelos si astea.

- Tot nu inteleg. Adica inteleg. Dar nu pricep de ce faci asta.

- Pentru ca vreau sa ne impacam.

Ochii imi straluceau, inima imi batea foarte tare, mai aveam putin si zburdam prin camera.

- E ciudat, stii?... Nu ma asteptam la asta. Ultimele luni nu am avut deloc asteptari de la tine. Nu voiam nici sa ne impacam, dar nici sa nu te mai vad. Pur si simplu traiam cum se putea, cum se nimerea. Lasam viata sa treaca pe langa mine. Ma resemnasem.

- Pai asa voiam sa faci. Hai sa ne vedem.

- Ok.

Eram cea mai fericita persoana de pe pamant. Nu imi mai pasa de nimic din jur. De fapt, din contra, eram atenta la toate detaliile, dar nu le dadeam importanta. Gandul meu zbura la tine. Abia asteptam sa te vad. Stiam ca in sfarsit pot sa te sarut si sa ne tinem de mana in public.

- O sa fie cam greu sa ne obisnuim, mai ales ca aseara eram cu ea, iar acum cu tine.

- Nu-mi pasa de restul lumii.

M-ai imbratisat. Imi era atat de dor de tine, incat nu voiam sa iti mai dau drumul. Seara am iesit prin oras, la bar. Eram fericita. Si nu ezitam sa o arat sau sa o spun. Imi dadeai sms cu "Buna dimineata, iubita mea!" si cu "Somn usor, pisi!", veneai sa ma iei de la scoala, ma duceai si ma luai de la meditatii, imi dadeai sms-uri in ora. Imi placea sa stiu ca te gandesti la mine, ca ti-e dor de mine, ca vrei sa ma vezi. Radiam.

Joi m-a salutat pe Messenger un prieten de-al tau. M-a intrebat ce mai fac, cum imi merge, cum ne intelegem. Mi-a zis ca se bucura pentru mine si ca ar vrea sa vorbeasca ceva cu mine, ceva delicat. Am acceptat si a ramas sa ne intalnim a doua zi. A zis ca vine el la mine la scoala dupa ore. Tie nu ti-am zis nimic de intalnirea asta. M-am intalnit cu el. Mi-a explicat mai multe chestii.

- De ce nu il lasi in pace? E fericit cu ea.

- Ce-ai, ma? S-au despartit sambata.

- Nu e adevarat. E adevarat ca a fost gelos cand i-ai zis ca te-ai culcat cu stii tu cine, dar i-a trecut. Adevarul e ca i se facuse mila de tine, ca inca suferi din cauza lui. Asa ca s-a dus la gagica-sa, a vorbit cu ea si a rugat-o sa spuna lumii ca s-au despartit, pentru ca apoi sa iti zica tie sa va impacati. Ii facea rau sa te stie asa, lipsita de viata, suferinda si alea alea. S-a prefacut cand ti-a zis ca te iubeste si ca ii e dor de tine. A spus astea doar ca sa te faca sa te simti bine. Tine la tine, dar nu indeajuns cat sa va impacati. Nu te mai vrea langa el, il sufoci, nu te mai place, nici macar nu te mai doreste. Uite, imi pare rau ca trebuie sa iti spun astea, dar eu tin la el, ca imi e ca un frate si nu imi place sa-l vad asa, chinuit. Il chinui. Ziua era cu tine si seara se ducea la ea. Atunci era fericit cu adevarat.

Ma abtineam sa nu izbucnesc in plans. Ma durea prea tare. S-a dus portia mea de fericire. Dar nu intelegeam de ce. De ce se joaca in halul asta cu mine? De ce vrea sa ma faca sa sufar? Doamne, am si eu suflet, inima si toate cele. Simt durerea. E o durere imensa. As da orice sa o inlocuiesc cu o durere fizica.

- Nu te mint, mie mereu imi spune ce face si cu cine. Are incredere in mine si vreau sa-l ajut. Si el mi-a fost alaturi de multe ori.

- Inteleg. O sa plec acum... Multumesc. Cred.

Am plecat.

Tu sau el?Partea a IV-a

N-am apucat sa ma gandesc prea mult.

- Pai tu stai cu unul ca ala? E gay. Nu vezi cum se imbraca si cum se comporta?

- Cum naiba sa fie gay? Ai innebunit?

- Da! Stii ca sunt gelos bolnav.

- Ete draci. Minti. Vrei sa ma faci sa cred altceva, ca sa ii dau papucii si sa fiu iar singura, sa te simti tu bine.

- De ce sa ma simt bine?

- Pentru ca esti un egoist. Tu vrei ca tu sa fii fericit, dar nu iti pasa de ce vreau eu. Pe de alta parte vrei sa fiu si eu fericita. Tu... nu stii ce te face fericit. Eu stiu ce ma face fericita.

- Ti-am spus ca nu se poate.

- Nici nu ti-am cerut nimic.

- E tot dreptul tau sa incerci sa fii fericita, dar nu cu un nenorocit ca el. Si mai ales sa te si culci cu el. Asta ma oftica. Tu... esti fata mea. Nu vreau sa te vad cu unul ca el. Stii cat sunt de gelos. Nu vreau nici macar sa te sarute altul, sa te atinga. Dar sa i te si oferi cu totul? Nu te mai juca cu inima mea... ca nu e de hartie...

- Uneori as vrea ca inima mea sa fie de hartie, sa-i dau foc, sa nu mai simt atata durere. Stii cat ma doare cand te vad cu ea? Imi vine sa urlu. Imi vine sa o iau la bataie. Dar pe urma ma razgandesc, pentru ca eu merit sa fiu batuta, pentru ca inca plang dupa un fraier ca tine, care arunca o fata ca mine. Unde mai gasesti tu, ma, o fata sa te iubeasca atat, indiferent de ce faci?

- Problema e ca ma iubesti prea mult. Si nu merit, stii doar. Sunt un nenorocit. Nu te merit. Tocmai de-aia trebuia sa te las in pace.

- Si ce mi-ai facut, ma? M-ai lasat in pace? Mi-ai facut rau. M-ai facut sa plang in 3 luni cum n-am plans in 2 ani de zile. Mi-ai rupt inima in bucati. Si a durut. Si inca doare. Sufletul meu... e pe moarte. Nu mai rezist. O sa cedez din cauza la atata durere. Psihic am cedat deja, mai am fizic.

- Nu spune asta, taci! Nu vreau sa te aud vorbind despre asta.

- Uneori imi vine sa iau o supradoza, ca sa scap de atata durere. Ma omoara durerea asta, dar ma omoara incet. Vreau ceva care sa ma omoare rapid si fara durere.

- Daca mai spui asta o data, dau cu tine de pamant. Te omor chiar eu.

- Ai facut-o deja!

Am vrut sa ies din masina pentru ca imi venea sa plang si nu voiam sa ma vezi. Dar nu m-ai lasat.

- Te rog, spune-mi ca m-ai mintit, ca nu te-ai culcat cu el.

- Ba da. Mare chestie. E doar sex.

Simteam ca tremuri. Nu stiam ce e cu tine, dar parca nici nu voiam sa stiu.

- E ciudat cum poti sa trezesti anumite sentimente in mine, pe care le credeam moarte. Te rog, pleaca.

M-am strambat si am iesit. Am alergat inapoi in club. Ma astepta el. Parea ingrijorat. M-am cufundat intr-un pahar de Jack. Nu mi-a fost de ajuns. Am vrut mai mult. Si am luat. Nu imi amintesc cat am baut sau ce am facut, stiu doar ca aveam paharul in mana, haina intr-alta si ma duceam spre masina. M-am chinuit sa ma urc si intr-un final am reusit. Nici nu am plecat bine de pe loc, ca.. Va urma.

Tu sau el?Partea a III-a

Mama, dar ce lupta se dadea in interiorul meu. Se batea inima cu ratiunea. Eu tineam cu inima, desigur, care te voia pe tine. M-am bagat la somn cam fericita, lucru neobisnuit pentru mine. La fel m-am si trezit, chiar abia asteptam sa ma duc la meditatii, nu ca as fi avut chef sa lucrez niste exercitii, dar stiam ca o sa te vad. Si ce putea fi mai frumos de atat?

Nu conta ca ningea, ca batea vantul si ca era foarta multa gheata pe jos. Te vedeam asteptandu-ma. Ti-am zambit, te-am salutat, inima imi batea foarte tare.

- Trebuie sa se termine totul. Tot jocul asta. Vreau sa incerc sa fiu fericit cu ea. Fii si tu cu el. Hai sa nu ne mai cautam. Te rog, lasa-ma sa-mi vad de viata. Intelege ca nu mai simt nimic pentru tine.

Nu am zis nimic. Doar am dat din cap si am plecat. Era prea mult pentru mine. Parca nu asteptam adevarul dur, spus in fata. Voiam o minciuna frumoasa. Te voiam pe tine. Voiam sa vii dupa mine si sa-mi spui ca ma iubesti sau ca ti-e dor de mine sau ca totul e o farsa, ca voiai sa vezi ce zic. Visam in tacere.

Seara, am fost luata practic cu forta in club de catre prietenii mei. Nu voiam sa vad pe nimeni. Dar daca tot eram acolo, de ce sa nu imi fac de cap? Am apelat la prietenii mei golani si le-am cerut un joint, cocaina, ceva. M-am urcat in masina unuia, i-am dat bani, mi-a dat marfa si am inceput s-o degust. Habar n-aveam cum sa fac asta. I-am zis ca nu vreau nimic care sa implice ace. Dupa prima "portie", ma simteam in al noualea cer. Vedeam norisori roz, ma vedeam pe mine cocotata pe unul si pe tine pe altul. Brusc, pierdeam din altitudine. Dar nu eram ingrijorata. Auzeam doar "Stii cat il iubesc eu pe baiatul asta?Stii? Si sunt dispusa sa fiu amanta lui, numai sa fiu cu el.Ea... ea nu il merita.Ea e rea si il vrea doar pentru ca nu are pe nimeni.Dar el nu ma mai iubeste, s-a saturat de mine, vrea ceva nou." Era vocea mea cea care striga aceste lucruri, printre lacrimi si cu multe pauze intre cuvinte. In final m-am trezit, ametita ce-i drept, dar ma simteam la fel. Am iesit din masina si te-am vazut pe tine. Erai cu ea, ieseati din club. M-ai vazut. Probabil iti facusei o parere foarte proasta despre mine, vazandu-ma ca ies din masina unui necunoscut si aratand de parca veneam de pe alta lume. Intelegi tu.

Dupa ce m-am intors in club, m-am intalnit cu prietenii tai, care se uitau cam ciudat la mine. M-am gandit ca mi se pare, avand in vedere ca trecuse multa vreme de cand nu mai interactionasem cu ei. La scurt timp dupa ce am trecut pe langa ei, a venit un prieten de-al tau dupa mine.

- Hei, putem vorbi?

- Sigur. Acum?

- Da. Hai afara.

Am iesit afara. Inca era frig, iar eu tot nu imi luasem haina pe mine. Am iesit in maieu, crezand ca mergem pe holul de la intrare sau la el in masina. Surpriza. Afara erai tu. I-ai multumit prietenului tau si mi-ai zis sa mergem. Am venit dupa tine, fara sa scot vreun cuvant. Mi-ai dat geaca ta, dar nu am vrut-o. Am respins-o, gandindu-ma ca mai devreme i-ai dat-o ei. M-am suit la tine in masina. Te uitai la mine, dar nu ziceai nimic. Ma uitam la tine cu o mutra naiva, ca si cum asteptam sa ma certi, dar sa ma ierti si apoi sa ma iei in brate si sa nu-mi mai dai drumul.

- Ce cautai la ala in masina?

- De ce te intereseaza? Iti pasa?

- Da.

- Pe naiba. Si azi ce-a fost cu tine?

- Aseara erai cu ala. Am crezut ca stai cu el. Muream de gelozie aseara. Pisi credea ca eram din cauza ei. Spune-mi, esti cu el?

- Da.

Te-am mintit. Trebuia. Voiam sa iti vad reactia. Ai oftat si ai dat cu pumnul in volan. Nu ziceai nimic. Erai in stare sa ne omori pe amandoi atunci.

- Te-ai culcat cu el?

- Da.

Iarasi te-am mintit. Ai inceput sa injuri. Era clar ca esti gelos. Si daca era doar furie? Nu stiam, dar voiam. Imi doream sa stiu ce simteai cu adevarat, ca sa stiu ce sa fac. Sa te las singur in masina si sa plec? Sau sa te prind de mana si sa-ti spun cuvintele magice?

Tu sau el?Partea a II-a

A doua zi am plecat spre tine, sa-mi recuperez paltonul. Masina era parcata in fata, deci erai acasa. Mi-am vazut paltonul aruncat pe bancheta din spate. Devenisem usor nervoasa. Am batut la usa. Mi-ai raspuns. Am intrat. Era si ea. Dormise la tine. - Stii de ce sunt aici si daca nu mi-l dai, pe EA o arunc pe geam. - Asteapta putin sa iau cheile. A fost un drum lung si totodata scurt pana la masina. Nu ziceam nimic. Nici tu, nici eu. - Te-am vazut aseara. Imediat ai fugit la el. - Crezi ce vrei. Si-a petrecut noaptea la tine? - Da. I-am zis aseara ca vreau sa ne despartim, dar nu a acceptat. Nu mai pot continua cu ea, imi cere prea mult si nu ii pot oferi. Pe langa asta, nu se multumeste cu putin. - Spor. Am plecat. Nu mai voiam sa aud nimic. Gelozia isi facea simtita prezenta. Pana nu demult, eu ii umpleam jumatatea goala a patului. Acum ea mi-a furat locul. Sau mai bine zis i l-a dat el de bunavoie si nesilit de nimeni. Asta e. Putin peste o ora m-a sunat. - Serios, chiar nu mai vreau sa fiu cu ea. Dar ea insista si nu pot sa ii frang inima. - Ba poti, esti expert. Stii de cate ori mi-ai facut-o bucati pe a mea? - A trebuit sa fac asta. - Bine. I-am inchis. Nu pot vorbi cu el. Nu vreau, nu simt nevoia. Vreau sa ma lase in pace. Ah, pe cine mint? Acum vreau sa ma sune iar, sa-mi zica orice, dar numai sa ma caute. Saptamanile treceau, iar eu nu mai stiam nimic de tine, pana m-ai bagat in seama intr-o zi pe Messenger. Mi-ai spus ca nu ai chef de nimic, ca ai probleme si ca ai vrea sa se termine odata perioada asta neagra din viata ta. Spuneai ca nu vrei sa mai fii cu ea si nici pana in momentul ala nu te-ai despartit de ea. Imi placea sa vorbesc cu tine, sa te ascult, chiar daca tu nu ma intrebai nimic de viata mea, cum imi merge, ce mai fac. Ulterior mi-am dat seama ca minteai. Nu aveai nicio intentie sa te desparti de ea, doar faceai pe victima. Nu aveai probleme, doar voiai atentie. Inca o data afirm cu tarie ca esti un prefacut si un mincinos si un ipocrit. Dar nici macar nu iti pasa. Timpul trece destul de greu cand nu esti langa mine. Uneori am impresia ca trec degeaba prin viata, asteptandu-te pe tine, adica asteptand ceva ce n-o sa vina. Nici macar nu stiu ce vrei de la mine. Ma ignori, esti gelos, ma cauti, vrei sa te las in pace. Ma intreb oare, iti e vreodata dor de mine? Am atatea intrebari si niciun raspuns. Daca te-as intreba, ori m-ai minti, ori n-ai vrea sa-mi raspunzi. De ce? Ti-e frica de faptul ca ma va durea adevarul? Sau iti place sa ma tii in suspans?

E vineri. Nu am iesit in oras. E frig. Ninge. Bate vantul. Nu mai arunca nimeni cu bulgari in fereastra mea. E liniste. Telefonul nu suna. Tu probabil esti afara cu ea. Sau sunteti la tine acasa. Dar nu conteaza, nu ar trebui sa ma intereseze ce faci. De fiecare data cand mi se face dor de tine incerc sa imi aduc aminte de imaginea aceea cu voi doi si de discutiile de pe Messenger, cand mi te plangeai ca ai probleme si cum intra ea pe Mess, ma lasai balta. Astea da dusuri reci.

- Fatoooo, pe unde umbli?

- Sunt acasa.

- De ce?

- Nu am avut chef sa ies.

- Hai cu mine. Mergem sa vedem un film la un prieten. Are o plasma imensa, o sa fie ca la cinema.

- Nu prea am chef, ma. Si nu vreau sa fiu o companie neplacuta.

- Shht. Te iau la 10.

Mi-am schimbat hainele, m-am machiat si am plecat. Imi reveneau amintiri de acum cateva zile, cand ma suiam in masina lui si incercam sa fiu fericita. Nu reuseam. Am intrat in casa, am salutat cunoscutii si am dat de tine. Simteam cum privirea ta ma atinge. Inima imi batea din ce in ce mai tare. Voia sa iasa din piept si sa vina la tine. Rectific. Inima mea e deja la tine. Probabil puiul pe care il mancasem la pranz se juca prin stomancelul meu .

Sunt fericita ca te vad. Mi-era dor de tine. Chiar daca e si ea langa tine. Chiar daca sta cu ochii pe noi. Am iesit pe balcon la o tigara si un Jack.

- De ce ai venit cu el?

- De ce ai venit cu ea? De ce imi faci asta? De ce nu ma lasi in pace?

- Vrei sa te las in pace?

- Nu vreau. Vreau sa fiu cu tine, idiotule. Boule. Egoistule. Esti un prost.

- Mi-e dor de tine.

Credeam ca o sa-mi sara inima din piept. Voiam sa-ti zic si eu acelasi lucru, ca mor de dorul tau si ca vreau sa fiu cu tine. Dar ceva ma oprea. Era ratiunea. Era si orgoliul. Era si mandria. Nu voiam sa ma las calcata in picioare. Sa-ti fiu amanta? Poate.

- De ce?

- Trebuie sa plec. Vine.

Lasule! Ti-e dor de mine pe naiba. Recunoaste ca vrei o amanta. Dar de ce naiba ma vrei pe mine? Nu tu ai fost cel care m-a aruncat la gunoi acum 4 luni, 1 saptamana si 2 zile? Nu tu te-ai plictisit de mine? Acum iti pare rau? De ce? Ca ma are el? Asa iti trebuie. Mori de gelozie! Ah, pe cine mint eu aici? Nu esti gelos, nu iti pasa de mine, nu iti pasa cu cine umblu, nu simti nimic pentru mine, nu simti nici macar compasiune.

M-am intors in camera, la film. M-am asezat pe canapea. El era pe un fotoliu, cu pisi a lui in brate. Ma uitam la film, dar ma uitam in gol. La un moment dat m-am uitat la tine si ti-am surprins privirea trista. Te uitai la mine, ca si cum urma sa-mi spui "Te iubesc". Dar tu... tu nu stii sa iubesti. Simteam ca ma sufoc, asa ca am simtit nevoia sa plec. Nu voiam sa mai vad filmul, nici pe tine, nici pe ea, nici pe celalalt.

Am plecat acasa pe jos. Am ajuns acasa si m-am aruncat in pat. Voiam sa ii dau un sms prietenei mele, dar se pare ca tocmai imi expirase creditul. Am cautat vechiul telefon, pe care nu il mai folosisem din aprilie anul trecut. L-am deschis, am scris pin-ul, adica numele tau si am primit un sms. Era de la tine si mi-l dadusei in aprilie, cand inca eram impreuna: "Pisi, mi-e tare dor de tine. Imi e greu fara tine. Abia astept sa te vad. Te iubesc mult!". Ah... Am ramas fara cuvinte. De fapt mai am cateva: "Pisi, suna-ma urgent, trebuie sa-ti povestesc ceva". Dupa nici 3 secunde primesc sms pe numarul meu actual : "Maine trec sa te iau de la meditatii, la 4, cand iesi." Va urma.

Tu sau el?

A fost greu sa te vad plecand, dar stiam ca e spre binele tau. Ah si cat urasc aceasta expresie, nu ai idee ce fel fierbe sangele in mine cand o aud. Am preferat sa te aleg pe tine in locul meu. Sunt nebuna, dar te iubesc. A trebuit sa te las sa pleci, a fost cel mai bine asa. Nu stiu pentru cine. Nu stiu multe, nu stiu de ce s-a intamplat asa, traiesc numai in nestire, decat sa aflu adevarul crud. Si mai stii ca eu mereu iti spuneam direct ce simt, ce vreau, ce imi doresc. Dar acum vreau minciuni frumoase. Crezi ca iti cer prea multe? Sau gresesc cerandu-ti ceva? Lasa ca o sa iasa soarele si pe strada mea. - Te rog, nu ma mai suna. Iti faci rau intrebandu-ma ce fac si pe unde umblu. - Si mai ales cu cine. Te-am vazut cu ea. - O data si-o data tot s-ar fi intamplat. E bine ca a fost acum. - Mda. Poate ca ai dreptate. - Am. - Bine. Sa nu ma mai cauti. Lasa-ma in pace. - Eu sa te las in pace? tu ai fost cea care m-a sunat. Tu imi dai sms-uri zilnic, tu ma saluti pe Mess. Tu, tu, tu. Eu te-am lasat in pace. - Te urasc, sa stii. - Ma bucur. Asa e bine. Ai grija de tine. - Te urasc!! Te iubesc. Prea tarziu. I-am inchis deja. Si daca nu erai tu, oricum era altul. Baga asta la cap. Siii, m-am decis sa plec. Asa de nebuna, o vreme, departe de tine si de gandurile tale. Si am plecat la el. Am ajuns la el in camera. S-au intamplat multe. Nu-ti dau detalii, desi stim amandoi ca asta astepti. Dupa multe ore de dezmat, era timpul sa ma intorc acasa. Nu la tine. Nu la mine. Aici. Imi faceam planuri cum urma sa te evit, cel putin macar in urmatoarea saptamana, ca sa nu-mi strici buna-dispozitie provocata de "ochi albastri". Dar a fost in zadar. Stiai totul de cum ajunsesem inapoi si voiai o explicatie, pe care nu m-am sinchisit sa ti-o ofer. Eram in fata calculatorului, asteptam. Nu stiu ce, dar asteptam ceva. Voiam sa se intample ceva, orice, numai sa nu mai astept degeaba. Probabil te asteptam pe tine. Sau pe "ochi albastri". Voiam sa stiu cum de ai aflat ce am facut si de ce inca te interesai de mine. Voiam sa te sun. Voiam sa te caut. Voiam sa iti dau un sms. Voiam sa iti dau un buzz. Ceva ma oprea. Suna telefonul. Dar nu esti tu. Dezamagire. E celalalt. Nu "ochi albastri". Altul. Stii ca sunt mai multi. Si totusi, de ce nu apari? De ce nu ma intrebi ce am facut? De ce nu imi ceri socoteala? De ce nu te mai interesezi de mine? POC! Un bulgare in fereastra! Grozav, asta mai lipsea, cineva care are chef de glume. Sau poate doar cade dupa casa. Ha! Ce tupeu. Inca unul! Ma duc la fereastra, ma ascund dupa draperie, ca nu cumva sa zica cineva ca spionez. O dau usor la o parte si scanez tot peisajul. Numai zapada si copaci albi. Si o masina. Una neagra. Si tu langa ea. Ma uitam la tine. Te uitai la mine. Eu asteptam intrii. Tu asteptai sa ies. Ai fost curajos sa vii sa faci asta, pacat ca nu te-ai gandit ce sa faci mai departe. Gandeste-te. Care ti-a fost scopul? De ce ai venit la mine? De ce ai vrut sa ma vezi? Vazand ca nu faci nimic, astepti sa preiau eu initiativa, ca de obicei, am deschis geamul. Am ignorat brizele de aer rece-inghetat care imi invadau camera. - Ce vrei? - Vino aici. - Nu. Ce vrei de la mine? Mi-ai zis sa te las in pace. De ce imi faci asta? - Te rog, vino , trebuie sa vorbim. - Trebuie? De ce? Ca vrei tu? Nu. Cand am vrut eu sa vorbim, ai zis ca s-a terminat si nu mai avem ce discuta. Ei bine, hai sa se termine. - Daca nu vii, vin dupa tine. Mi-am pus niste blugi pe mine, un tricou si paltonul. Am pornit. Imi auzeam pasii pe scara, care parca spuneau "Intoarce-te!", dar continuam sa merg. Nu asteptam nimic. Nu asteptam sa imi zica ca ii e dor de mine. Nu asteptam sa imi zica sa-l las in pace, sa nu-l mai chinui. Dar el nu ma chinuie pe mine? Ei, cum sa nu, dar lui i se pare firesc. Am urcat in masina fara sa ii zic ceva si fara sa imi zica ceva. - De ce ai facut asta? - Dar tu de ce ai facut asta? - Pentru ca trebuia. De ce umbli cu el? Parca nu il suportai. - Nici macar nu vorbim. Nu il intreb ce face si cu cine, unde e si de ce. - Isi bate joc de tine. - Si de ce ar fi problema ta? - Pentru ca tin la tine. Mai mult decat tin la altcineva. - Stii ca sunt buna la a te dezamagi. - Pai chiar m-ai dezamagit. Sa umbli cu unul ca el... - Pe tine nu te vezi? Cu cine ai ajuns sa umbli... - Nu poti sa-i compari. - Cum sa nu, ma? Sunt exact la fel. - Vad ca nu-mi dai de ales. - Ha... Daca vrei sa te mai bagi in viata mea, fa-o fara sa o ai langa tine pe aia. - Daca vrei sa te las in pace, fa bine sa nu te mai afisezi cu ala. - Eu ma afisez? TU te afisezi cu o tarf... Cu una care n-are habar ce vrea de la viata. Lasa-ma in pace. Am vrut sa imi iau paltonul pe care il aruncasem pe bancheta din spate, bancheta care imi era familiara. Ma apuca de mana, nu ma lasa sa imi haina .Porneste masina.Dupa ceva timp de mers, oprise masina, chiar cand vazuse ca vreau sa imi iau haina din nou.Nu ma lasa si ma da afara din masina. Eram oarecum departe de casa. - Poti sa pleci. - Asa? In tricou? Da-mi haina. - Suna-l sa vina sa te ia. Si a plecat. Nu stiam cum sa ajung mai repede acasa. Daca alergam, parca mi se facea si mai frig. Daca mergeam normal, pierdeam vremea pe drum. Colac peste pupaza, incepuse sa ninga. Nu stiu ce asteptam. Speram ca se intoarce, ca nu ma va lasa inghet. S-a intors. Trece pe langa mine. E si ea in masina. Parca eram intr-un film si aveam cel mai trist rol. Eram rupta din realitate. Mergeam spre casa cu imaginea aceea in fata: ei doi in masina, zambind ironic. Parca nu mai simteam frigul. Imi auzeam bataile inimii, dar nu imi auzeam pasii. Nu simteam cum tremur. Simteam doar durere interioara, dar nu stiam ce ma doare. L-am sunat pe el, pe celalalt. Va urma.

22 februarie.

Un milion de ganduri imi invadeaza capul. Trec de la o extrema la alta,de la o idee la o actiune, din trecut in viitor.

Ma opresc brusc si ma intreb ce simt… Cad prada trecutului,amintirilor si realizez ca nu simt nimic sau poate simt prea mult. Imi trec prin minte imagini cu persoane pe care cred sau credeam ca le iubesc si imi dau seama ca nu e asa.

Deschid plictisita geamul,vreau sa imi fie frig, sa inghet, sa amortesc, sa nu mai simt nimic.

Ma trezesc din nou din visare; ii arunc un zambet fals pisicii zgribulite aflata pe canapea,inchid fereastra si ma duc sa beau un pahar cu apa.

Cateodata ma intreb cat dureaza starea asta inconstienta, cat timp privesc in gol, cat timp ma simt ca o mireasa parasita la altar. Poate cateva secunde...sau poate mai mult!!

Azi

Pentru ca azi am incetat sa mai cred in privirea indragostitilor; azi mi-am pierdut definitiv increderea in oameni si in sentimentele pe care ei pretind ca le au; azi mi-am pierdut increderea in cuvintele frumoase, in parerile de rau, in promisiuni; astazi e zi de doliu impanzita cu lacrimi pentru ca am incetat sa mai cred in acel ceva special din sufletul cuiva; azi am incetat sa cred in visele mele pentru ca stiu ca nu o sa devina realitate ci doar ma imbolnavesc usor. De azi am deschis ochii si am inceput sa plang pentru viitorul mizerabil pe care il voi avea pentru ca stiu ca nu voi intampina succese.

Am fost fortata sa vad adevarul, sa ma maturizez inca putin. Azi mi-a fost furat inca putin din inocenta, din seninatatea privirii, din fericirea unui zambet, din profunzimea cuvintelor.

New post.

Vreau sa ma trezesc intr`o dimineata racoroasa, la ora 6 intr`o camera de hotel. Sa ma duc sa`mi fac dus si sa ma spal in graba pe dinti. Sa ma imbrac cu blugii mei albastrii stramti, cu un tricou si un hanorac, sa`mi bag hainele in valiza, si sa incerc s`o inchid, dar hainele sa iasa pe afara. Sa`mi intind repede bretonul cu placa, sa ma incalt cu conversii, sa`mi iau telefonu`, mp4`u si laptopu` si sa ies din camera de hotel, dar cand vreau sa incui sa`mi amintesc ca mi`am uitat geanta si sa ma intorc dupa ea. Sa dau cheia la receptie si sa`mi verific buzunarele sa vad daca mi`am luat biletele de tren. Sa inceapa sa ploua, si sa merg incet pe jos, pana ajung la gara. Sa astept trenul, uitandu`ma cum incepe usor, usor sa se insenineze, si sa ma gandesc la cate persoane renunt; la cativa prieteni. Majoritatea falsi. Nu le`ar pasa. Sa vina trenul, iar eu sa urc ultima. In timp ce astept sa ajung, sa imi bag castile in urechi si sa incep sa ascult muzica, si sa nu`mi pese de nimic. Si sa ma gandesc ca voi pleca in craiova,departe de toti. Si ca el ma asteapta. Si asa sa stau tot drumul. Visand. Sperand. Imaginandu`mi. Crezand. Ascultand. Uitand. Iubind. Asteptand. Atat. Chiar daca tu ma lasi in lacrimi...tot ti lovi. Cataaaa Sa stii ca chiar te iubesc:(.

Inca o zi irosita aiurea.

Azi. O zi in care n`am zambit. De ce? Fiindca n`am avut motiv. Si nimeni nu s`a obosit sa ma faca sa zambesc. Dar nu conteaza. Mi`am dat seama ca nu sunt asa de importanta, [nu sunt o vedeta , si? macar daca as fi importanta pentru cineva. oricine. bine! nu chiar oricine. ]. Si e atata liniste . Dar , in loc sa ma calmeze, ma enerveaza. trebuie sa ascult ceva. ..ce?.. hmm.. uite ceva potrivit pentru cum ma simt: James Blunt-Goodbye my lover Si, azi m`am simtit .. ca si cum..cineva nu ma lasa sa vorbesc. Si nu aud nimic. Si nu vad nimic. Pentru prima oara am simtit ca nu exist. Ca nimeni nu ma cunoaste, ca nimanui nu`i pasa de mine, de ceea ce cred, de ceea ce simt, ... As vrea .. sa plec undeva.. fara sa stie nimeni.. si sa ma plimb cat vreau ...sa ploua.. [ma simt bine cand ploua(doar stiti).. asa ca ..imi place sa ma plimb prin ploaie], sa ma gandesc la ceea ce vreau.. sa visez ceva ce nu se va intampla. Sa fiu pe dinafara la tot. Sa nu`mi pese de nimic. Acum insa, nu pot sa plec. Si in momentul asta cred ca toate sentimentele mele sunt 'expuse'. Si sunt accentuate. Iubire, ura, prietenie, tristete,...mai putin VESELIE. Asta lipseste. Simt tot ce vreau si ce nu vreau. Si imi amintesc toate momentele importante si mai putin importante din viata mea. AMINTIRI AIUREA. Toata viata mea aiurea. TOT! Sincer, nu vroiam asta. Dar ce mai conteaza ? Acum, stau si plang.

Priveste.....

...in urma la ceea ce ai realizat deja . ...in sus si crede ca cerul se va insenina . ...in jos sa te asiguri ca esti pe calea cea buna. ...inainte si asuma`ti victoria asupra fiecarui obstacol .:( Eram in drum spre scoala, si ascultam Slipknot destul de tare , dar aveam o singura casca in ureche, asa ca puteam auzi ce zic ceilalti. Asa ca, uite ca am auzit 'grupul vesel' din spatele meu, care comenta mult si prost : Prima pitipoanca : Fata, asta e rock ? A doua pitipoanca : nu stiu fata, cred ca da. A treia pitipoanca : fataaa ! fata asta e ciudata . Prima oara conversatia lor m`a facut sa rad, dar dupa, mi`am dat seama ca , ele cam au dreptate . Asa ca , mi`a venit inspiratia [multumim ca existati, pentru ca , din cauza voastra avem inspiratie . ] °Sunt ciudata pentru muzica pe care o ascult. °Sunt ciudat de urata. °Sunt ciudata pentru ca ma atasez prea repede de cineva. °Sunt ciudata pentru ca imi pasa de cam orice . °Sunt ciudata pentru ca nu ascult manele. °Sunt ciudata pentru ca prefer firmele vans, converse, adio, osiris, etc; decat nike, puma, adidas, etc . °Sunt ciudata pentru ca dau prea multe mesaje . °Sunt ciudata pentru ca imi schimb des id`u . °Sunt ciudata pentru ca sunt prea sentimentala. °Sunt ciudata pentru ca scriu asta. °Sunt ciudata pentru ca imi place sa ascult muzica la maxim. °Sunt ciudata pentru ca imi place sa merg la concerte , unde muzica e atat de tare, ca iti pulseaza urechile. °Sunt ciudata pentru ca sunt diferita . °Sunt ciudata pentru ca ma urasc. °Sunt ciudata pentru ca n`am multi prieteni. °Sunt ciudata pentru ca ador chitara si tot ce tine de ea . °Sunt ciudata pentru ca nu`mi plac ouale. °Sunt ciudata pentru ca am 100000 si inca 10 motive sa fiu.

James:X

In primu'rand trebuie sa va anunt ca mi-e frig. S-a stricat centrala, logic trebuie reparata. Sper ca se rezolva repede problema. De cand m-am trezit stau pe blog-ul domnului Florin Barbu.(Il gasiti in bloggroll) Si am realizat ceva.[Ehh sunt si eu mica si fraiera.Ma prind cam greu:)) ] Deci Florin este ex-bassistul de la Proconsul. Sa vezi faza. "Cunoscandu-l"pe Florin,ii spun lu'madame (in seara de rev.cand aveau concert in Lehliu):Sa vezi ce bassist frumos au astia de la Proconsul. Si...surpriza.Florin nu era..dar aparuse altcineva,adica James:X Era ceva ciudat,dar si James era destul de frumos:D. Si daca tot m-am gandit la el inca din prima zi din 2010,am continuat pana in momentul de fata. El este James.Si il ador. Iar el este Florin si are un baietel,super scump. Aseara trebuia sa apara Proconsul pe Antena 1,dar ori am pierdut eu momentu'ori nu au mai fost.In fine.Azi au concert la Sala Palatului...nu o sa ajung.Maine in Cafe dArt.Poate ajung.Sper:( Mi se intampla foarte des sa raman perplexa, cu ochii pironiti in sticla televizorului si cu telecomanda in mana blocata, cu creierul gripat si incapabil sa dea o comanda scurta degetelor ca sa apese dracului pe alt buton. Nu, nu ca m-as uita des pe antena, pe pro sau prima, pe national sau b. In general am alt gen de preferinte. Invariabil de cativa ani incoace, constat ca romanii nu sunt altceva decat niste tipi si tipe care se simt exceptional cand se scalda intr-o albie de porci plina cu laturi. Nu e ora din zi sau noapte in care sa nu gasesti pe cel putin 3 posturi emisiuni cu si despre albia de porci, impreuna cu locatarii. De cinspe ani vad, cu mici variatiuni pe tema, aceleasi curve, aceiasi excroci, aceiasi politicieni imbecili, aceleasi proaste si aceiasi idioti. Si toate sunt conduse de moderatori analfabeti, cretini, snobi sau pur si simplu imbecili. Nesimtirea e un cuvant umil, prea mic pentru a fi folosit in tema de azi. Totul se produce intr-o veselie de zile mari si intr-o exaltare triumfala. Pentru ca sunt emisiuni de divertisment, nu? Fireste ca toata lumea il da exemplu pe Diaconescu. Dar ii putem da ca exemplu pe oricare, de la orice post. Nu e nicio diferenta intre emisiuni, doar decorul variaza in functie de paranoia si megalomania patronului. Ratingurile sunt uriase. 80% din romani se uita la chestiile astea. E bine, nu? Stati calmi, e doar Romania ca o imensa albie de porci. Asta se vrea, asta e romanul adevarat, ala real. Nu va mai imbatati cu apa rece,fratilor.

18 februarie.Shoparla tot nu are net:(...

Sunt chiar acolo si tu nu ma vezi, fiindca tu nu poti sa vezi ceva in care nu crezi.:P Cateodata ma simt singura. Tintesc sus mereu. Nu o sa ma schimb pentru nimic. Nu ma judeca, te voi minti.:( Mi-e rau.Am mancat prea multa ciocolata.Poate si din cauza ta... Daca zic ceva,nu e bine.Mint.Numai zic nimic daca asta vrei:). Frate sunt dificila.Stiu.Sunt capricoanca..ce plm..pai nu ma'Cristi?Nu ne intelege nimeni:)) Poate nu te suport?:-? Mi.ai dat motive coaie. Sunt de treaba? Cred. Daca vrei sa te bagi in viata mea, gandeste.te inainte sa rezolvi un logaritm si vezi daca iti da oare cu virgula. Daca nu baga.te, o sa ai o prietena pe cinste. Pasiunea strica tot, asa ca daca iti place de mine aminteste.ti ca nu mai gandesc de mult cu inima. Guess what? Ai suferit? Nu cred. Nu mai mult ca mine.. Indeed. Aaa si va rog.Lasati-ma in seara asta.Sunt foarte irascibila.:> Proconsul pe Antena 1:X...Urmeaza. Cel mai frumos catel.:X Tanaaanananaaa:X

...

Esti demonul din interiorul meu. Esti viermele ce mi.a ros aorta. Esti cel de la care am sperat totul. Esti cel care mi.a tinut discursuri despre iubire, nestiind in ce se baga, despre ce vorbeste. Vorbeai despre iubire si.mi ziceai ca nu moare niciodata. La tine cum de a murit inainte sa se nasca? Esti motivul pentru care eu alerg in nestire. Esti strainul care as vrea sa ma gaseasca inghetata afara. Esti omul caruia as fii vrut sa.i dau ultima picatura de sange. O eternitate nu as fii suferit mai mult daca ai fii murit, insa stiind ca esti acolo cu ea...ma deprima si ma bucura. Ea are acum ceva ce odata mi.a apartinut mie. Ai fost fantasma pe care o vedeam seara de seara. Minciuna pe care o credeam in fiecare zi. Erai mesajul ce ma lega de realitate. Haina care ma imbraca pe timp de ninsoare. Ma apropii acum de tine si esti de gheata. Nu te mai pot incalzi, acum o vezi doar pe ea. Poate nu ti.ai dat seama niciodata, dar pentru mine ai fost mai mult decat iti poti imagina. Am gresit si nu am de gand sa regret desi stiu ca am facut.o de atatea ori, dar nu...nu ma intorc in trecut in trecut. Desi, mi.as dori sa astup toate golurile din inima mea cu iubirea ta si sa dau timpul inapoi sa.l opresc inainte sa o cunosti pe ea. Trecutul meu iti apartine, la fel si minciuna ta. Mai stii cum era? Acum...pe ea. A naibii coincidenta.

Fakeeee!!!!!!!!

Ipocrizia inseamna falsitate. Falsitate in actiuni si in vorbe. Afisarea unor valori si imbratisarea altora. A fi ipocrit nu inseamna a nu fi sincer. A fi ipocrit inseamna sa crezi in niste valori doar de dragul de a crede. A fi ipocrit inseamna sa minti desi stii ca nimeni nu te crede. A fi ipocrit inseamna sa nu-ti asumi responsabilitatea a ceea ce faci. A fi ipocrit inseamna sa spui ceva doar de dragul de a spune. Sunt satul de astfel de oameni. Imi este lehamite de ipocriti. Si imi pare rau de cei care nu inteleg acest cuvant, aceasta stare mizerabila de manifestare a existentei umane. Sa luam niste exemple concrete de ipocrizie: - plang la inmormantare pentru ca asa am vazut ca e bine / ca e corect; ma revolt ca altul nu plange sau ca rade - ma arat socat de ce s-a intamplat pentru ca stiu ca asa trebuie sa par - vorbesc cu tine sa iesim, doar ca stiu ca asa trebuie, dar nu-ti spun nimic concret - nu iau nici o decizie pentru a nu deranja pe nimeni - declar sus si tare ca nu imbratisez valoarea B pentru ca este exclusa de valoarea A (desi le-ai imbratisa pe amandoua) - spun ca voi face activitatea / sarcina X si stiu din timp ca nu o voi face, dar zic da si te incurc ca doar asa pot sa practic corect ipocrizia(una zici alta faci) Ipocrizia consta in extremitati si ca orice manifestare a extremului deformeaza si urateste. Ipocrizia poate fi salvata de sinceritate si de asumarea responsabilitatii. Sa-ti asumi valorile si sa recunosti cine esti. Sa-ti asumi responsabilitatea ca mai minti, ca mai esti rau, ca mai esti sincer, ca mai deranjezi, ca mai faci bine, ca-ti doresti puritate si dezmat in acelasi timp. Este foarte interesant cum sinceritatea te poate salva de ipocrizie, dar cum totusi, nu putem spune despre un ipocrit ca nu este sincer. Niciodata nu-mi vine in minte sa acuz un om ipocrit ca nu ar fi sincer. Intotdeauna spun despre el ca este un fals. Consider ca aceasta afirmatie este corecta pentru ca atunci cand practici ipocrizia incepi sa crezi in propriile deformari ale realitatii. Singurul lucru care il detest pe lumea asta este minciuna!!! Nu ii pot intelege pe acei oameni pentru ce o fac...pentru ce mint?? Azi mi-am dat seama ca putini dintre cunoscuti imi sunt prieteni cu adevarat...ii pot numara pe degetele de la o mana si inca mi-ar mai ramane loc... Ah... m-am saturat de acele zambete false...de urarile de bine...de linguseli... Ce rost au cand imi intorci spatele si pleci lasandu-ma balta... Oare de ce va mai prefaceti ca imi sunteti prieteni cand nici macar nu va pasa de viata mea... de ce fac eu.... Dar intrebarea este de ce va comportati asa??? ...hei..cum ramane cu zambetul pe care ti-l ofer zilnic fara a astepta unul inapoi, cum ramane cu ajutorul pe care ti-l ofer fara nicio recompensa. Cu ce am gresit??? As vrea sa stiu raspunsul pentru ca eu chiar nu il gasesc... Probabil ca am spus prea des DA. Poate ca ar trebui sa invat si ce inseamna NU.. Urasc persoanele cu doua fete ... Pentru mine nu valoreaza nimic,sunt inexzistenti...

15 februarie.

Caracteristicile zilei: Nu e cea mai fericita conjunctura astrala pentru o zi de luni, avand in vedere ca va ingreuna orice forma de comunicare afectiva si orice demers care implica negocierile. Totul risca sa fie mai greu de obtinut, indiferent daca este vorba despre statul la coada pentru plata impozitului sau achizitionarea unui ultim tip de vestimentatie... Deci da.M-am trezit cu fata la cearceaf. Sa nu ma intrebi nimic si sa nu-mi faci nici o observatie ca e de rau,crede-ma. La multi ani mie pentru ieri...un an.:) Burning...:)din nou si aiurea. Nu ma invat minte niciodata.Asta e. Deci cum v-am zis, azi nu comentati,prefaceti-va ca nu exist. Atat am avut de spus. aa.si sunt de servici'deci stau la usa.:)

Secret:D

Oameni si oameni, toti au cel putin un secret . Chiar si tu , chiar si eu . Ce vrea sa insemne asta ? Inseamna ca nimeni-niciodata nu va reusi sa aiba incredere totala in persoanele din jur . indiferent de situatie , caz . fiecare ramanem prieten propriului ego, in rest totul se bazeaza pe interese . acum depinde ce intelegeti prin interes .de exemplu. interesul meu e sa aflu ceea ce vreau de la mine in aceasta viata sau sa zicem cel putin in aceasta perioada . vreau sa-mi dau seama ce vreau de la cei din jur . vreau sa aflu ce-mi place , ce nu-mi place . vreau sa stiu cat mai multe . in concluzie scopul meu e sa aflu - "ce sunt ?!"am felul meu . am secretele mele .daca am fii fata in fata , intre noi s-ar afla catusi de putin asa-zisa minciuna . acum am raspuns unor intrebari , insa poate mint . mint des ? mint rar ?mereu raman insa intrebarile , placerea oricarui mister .-stiu sa joc !

Toate plang inchise-n mineeee.:(

De data asta vreau sa fiu singura, asa cum eram mai demult, numai ca acum nu imi mai permit sa fiu inchisa intr-un castel si sa ma joc cu jucarii pe covor.M-am nascut singura si tot asa cred ca o sa sfarsesc pana la urma…De aceea,nu veni dupa mine…lasa-ma sa fug cu un rucsac in spate unde vad cu ochii.Vreau sa fiu singura.Intelege-ma.Cu toate ca ma simt extrem de rau,madam mi-e aproape.

Nimeni nu te opreste sa vii.

Azi dimineata un prieten bun(Ktalinul meu) m-a sunat si mi-a reamintit de Sf. Valentin. Nu mi-a reamintit la modul"Vezi ca mai sunt 4 zile si vine Sf.Valentin." Nu.Mi-a sunat telefonul cu o anumita melodie si pur si simplu ma invadat o anumita senzatie...:) Nu e ca si cum as fi uitat sau nu as fi observat zumzetul din jurul meu, baloanele-inimioare, felicitarile roz si mai ales privirile si sarutarile furate ale cuplurilor de pe strada, ci pur si simplu ma cufundasem in lumea gandurilor mele din care telefonul m-a “trezit”. Studiez comportamentul persoanelor si ma amuz, intristez, intreb de unde atata energie si fericire radianta, dar mai ales cum am ajuns eu la impietrirea de acum. “Mi-am pierdut tinta” am auzit in trecut pe cineva spunandu-mi. La vremea respectiva ma tot intrebam cum persoana de langa tine poate reprezenta o “tinta”. Acum sa zicem ca inteleg dar am senzatia ca nu tinta o pierdem de multe ori, ci pur si simplu in drum spre ea ne pierdem pe noi insine. Pacat … Cum omul nu se poate abtine in a relationa si a se compara cu altii, trec de la analiza la autoanaliza. Evident, nu-mi place ce vad. Daca inainte imi puneam problema de lacrimi, suferinta, tragedie, tristete acum observ cu degajare un nivel mult mai obscur – goliciune. Nu plang pentru ca nu mai am dupa cine sa plang, nu sufar pentru ca nu mai permit nimanui sa ma faca sa sufar (sau macar incerc sa fac asta), nu ma doare nimic pentru ca uneori mi se pare ca nu mai are ce sa ma doara. E cea mai periculoasa imunitate pe care omul o capata bonus la experienta. Consolarea vine insa de la ideea ca e doar un moment de tranzit, nu o stare permanenta. Vorbesc cu alti buni prieteni care imi explica cat detesta ziua asta. Sa fim seriosi, nimeni nu o detesta cu adevarat, e doar un gust amar pe care il lasa tanjirea spre ce nu mai avem acum si pe care nimeni nu vrea sa-l recunoasca public. In definitiv de ce sa parem penibili, singuri, umani cand putem brava ironic si sa mimam solitara fericire cu nonsalanta. Si uite asa imi “inghit” stupida fraza care imi trece prin minte: “La naiba cu ziua asta si cu toate prostiile!” Happy Valentine’s Day tuturor,va spun de acum(chiar si tie) indiferent de situatie, pentru ceea ce este sau nu este si mai ales pentru ce va veni [ in ciuda tristetii zambesc mai mult - nu, nu pentru ca cineva s-ar putea indragosti brusc de zambetul meu, ci pentru ca mi s-a spus intr-o noapte ca oamenii ar trebui sa zambeasca si sa se bucure mai mult iar sfatul mi s-a parut, la ora aceea tarzie, logic si pertinent] Toate cuplurile se iubesc de Valentine's.Chiar si cei mai in varsta. Ca venii vorba de cei in varsta. Ma apuca iar teama,mai are putin,si eu ca proasta si idioata,ca nu ma pot numii altfel am sters toate pozele. Am tot stat si m-am gandit zilele astea la el. Pana la urma,mai are de trait cat vrea Dumnezeu. Se spune ca boala asta ucide repede,dar el probabil ca e bolnav de mult timp,nu de cand sa operat. Nu? Nu stiu,sunt confuza rau. Imi vine iar sa plang.