In delir

Momente lungi in care ma multumesc doar sa te admir, fara sa-ti vorbesc, fara sa-ti soptesc, fara sa te deranjez din ce faci.
Momente in care ma umplu de o caldura neinteleasa si in care ma simt bine.
Simt ca locul meu e acolo. Atunci imi las cuvintele sa se opreasca la marginea buzelor si gandurile in negrul ochilor. Iubeste-mi tacerea!

Visele au inceput iar sa capete culori si nuante.
Gri-ul e din ce in ce mai estompat, doar cate o umbra razleata amintind de vechile abisuri.
Visez viitor, prezent si trecut, caci acum asta e ordinea vietii mele.
Cele nesigure in urma, cele stiute in prezent, cele certe in viitor. Apara-mi visarea!

Aud vibrand vocea ta in toate zgomotele lumii, si ma pierd in ecoul ei.
Te iubesc.
Pentru ca in ochii tai mari se oglindeste linistea si frumusetea unor paduri indepartate .
Pentru mine orizontul are chipul tau, conturul tau … iar vantul iti poarta parfumul pana departe.. Tu ! Tu m-ai readus la viata si mi-ai dat puteresa sa vorbesc, sa tip, sa traiesc.

Tu mi-ai redat tot. Acum imi vad temerile si zambesc amar, stiind ca in mine e puterea de a le depasi. Cand imi amintesc clipele petrecute impreuna imi vine sa mor de dorul lor. Mai vreau, le vreau iar si iar, de milioane de ori, la nesfarsit. Nu ma satur de ele.

Privirea ta pierduta intr-a mea vede tot, calmul ce nu mi-l permisesem niciodata, siguranta ce nu mi s-a fagaduit decat la moarte. Mana mea iti dezmierda lin parul , in timp ce ochii clipeau alene, savurand clipele petrecute in bratele tale.


Capul meu aluneca usor spre pieptul tau.
O imbratisare stransa, menita sa te faca al meu pentru totdeauna.
Nu poate. Deja a facut asta, cu mult timp in urma, cand mana mea in cadere a fost prinsa de a ta, si am ramas asa pentru eternitate.

Is it pain or it’s love?

Care este diferenta intre dragoste si obsesie?
Amandoua m-au facut sa stau treaza nopti intregi, amandoua m-au facut sa devin o victima a propriei imaginatii,a propriei inimi.
M-am scufundat in amandoua cu capul inainte,in nisipuri miscatoare..
Dragostea e ca ploaia, se transforma in gheata sau dispare. Acum o vezi,acum nu o mai gasesti,indiferent cat de mult o cauti.
Obsesia,in schimb, este reala,doare, o simti ca o piatra in pantof, ca un spin de trandafir in deget. Nu dispare intr-o clipa.

Obsesia are un gust familiar. E ceva ce parca stii de o viata. Se instaleaza si sta la panda,ramane cu tine. E o emotie care ar trebui legata si aruncata la gunoi, inlocuita cu ganduri serioase,mai putin dureroase,mai pure..


...dar e periculos si sa iubesti,pentru ca in timp iubirea devine ca un drog.
La inceput ai senzatia de euforie,de abandon total.
Apoi, a doua zi, vrei mai mult, inca nu e un viciu,dar iti place senzatia si iti inchipui ca o poti tine sub control.
Mai tarziu ,Intri in sevraj cu certitudine.

....si, la fel ca obsesia, si dragostea este ca o fiara,care sta toata viata la panda si te ucide atunci cand iubesti mai tare....

Septembrie.

Toamna este cel mai profund anotimp... Eu il aseman cu dragostea. De ce? Pentru ca este exact ca ea. Uneori incepe caldut, dulce, terminandu-se printre rafale de frig... Alteori vine cu o briza puternica, continuand printre frig si ploi, dar totusi atat de dulce... Ce prevesteste distrugerea interiorului tau, condamnandu-l spre degerare. Degerarea uneori poate fii preluata de frigul subtil... Si te minti zicand "N-o sa vina. Nu acum..." Iar cand te astepti mai putin, te trezesti singur. De ce?! Fiindca nu ai vrut sa fii raţional, ai preferat sa imbratisezi vara pentru totdeauna... Toamna vine printre multe ploi... Dar totusi e colorata. Te pierzi in profunzimea sa infinita, te regasesti printre ceata densa in care te-ai pierdut ultima data, in care ai pierdut tot ce aveai. Te-ai departat din ce in ce mai mult, nestiind unde mergi, si cine te asteapta acolo, sau daca e macar cineva.


Mergi orbit cautand orizontul,soarele, o alee fara umiditate, doar frunze uscate si frumos pictate-n culorile amagitoare ale anotimpului. Inchizi ochii, briza te va aduce de unde ai inceput. Doar ca uneori briza nu mai vine, si tu te afunzi tot mai tare în sentimente coplesitoare, in melancolia vantului ce-ti poarta pletele intr-un vals mirific..
Dar , sa nu uitam ca exista si cazuri cand toamna (dragostea) , incepe perfect de frumos. Si sa nu uitam ca fericirea se aseamana in foarte multe privinte cu perfectiunea : nu e de durata, si tocmai asta o face placuta, se gaseste numai in detalii, si nu in ultimul rand se gaseste in forme cat mai simple. Fericirea, ca si perfectiunea, nu exista decat in simplitate. Aceasta continua la fel de minunat cum a inceput, daruind doar soare si caldura.

Zambim multumiti de iratiunea faptului, si ne lasam purtati de clipa. Clipa ce dureaza mult timp de la inceputul lui Septembrie, inainte. :)
Toamna sufletului, asadar, nu este estimata in timpul omenesc. Ea se masoara doar in timpul inimii, si acesta se poate opri oricat de mult vrea. Sunt sigura ca oricine isi doreste cel putin o toamna sufletească cu preludiu, sau chiar nesfarsita. De ce nu vara? Pentru ca razele arzatoare ale soarelui vor topi incetul cu incetul fiecare fir ce leaga simplitatea de fericire, o vor transforma intr-o pierzanie complicată.

...It'll be winter into my soul, if you'd ever go... Stay with me.Love you.

Sentiment?Oare?

Iubirea.. oare e doar un sentiment?
E ceva complex, nu poate fi definita exact, se poate vorbi doar de anumite aspecte..ce simti cand iubesti?
Cumva ca te pierzi in tot ceea ce inseamna persoana iubita,ca toata lumea se invarte in jurul ei,ca esti mai puternic decat crezi si poti darui ce ai mai bun ca cel de langa tine sa simta ca exista cineva care vrea sa ii faca viata in cele mai necunoscute culori,sa ii daruiasca fericirea intr-un mod unic si cel mai simplu gest sa fie cel mai frumos cadou..dar iubirea doare..e greu de gasit, greu de implinit..e usor sa iubesti, dar e mai greu sa faci pe cineva sa te iubeasca.

Toti incearca sa fie perfecti intr-o oarecare masura..caci traim intr-o lume plastica in care suntem niste papusi ce se pot rupe in bucatele in fiecare clipa, atele de care atarnam sunt cele mai mari sanse care ne apar in cale iar daca nu stim sa profitam de ele la timp se rup una cate una..si te afunzi intr-o negura fara sfarsit din care numai tu poti iesi.. caci exista mereu o raza de lumina oricat ar fi de mica..nu trebuie sa o cauti..caci ea te cauta pe tine.. trebuie sa stii sa o descoperi.(probabil)

Ochii..ce ascund ei de fapt?ascund bucurii, tristeti, emotii, sentimente intense.. sunt ochi ce spun adevarul..sunt ochi ce mint.. altii te privesc mai departe decat crezi,iti patrund in suflet.. nu trebuie sa crezi in ei.. caci sunt inselatori, ascund multe, stiu multe si vad mai multe.. caci privirea merge dincolo de realitate. Viata e un vis din care unii se trezesc mai devreme ,altii mai tarziu..fiecare isi traieste visul,isi implineste un vis sau se lupta intre vis si realitate...

Iubirea.....?
O sa incerc sa iti spun cum e iubirea ...ca un foc de artificii.E atat de bine sa fii centrul universului cuiva....sa-l iubesti si sa te iubeasca din tot sufletul si cu toata fiinta ....atunci cand doar iti amintesti sarutul lui sa simti fluturasi in stomac si un fior ce-ti strabate tot corpul.


Sa zambesti doar cand te gandesti la el.....sa te imbolnavesti daca v-ati certat si apoi sa fii in rai cand vine la tine si va impacati.....sa-ti tresara inima cand vezi pe cineva si ti se pare ca e el....dar nu e....sa simti ca nu ai aer daca nu e langa tine....sa fiti o singura fiinta atunci cand sunteti impreuna...Sa ti se rupa sufletul cand el nu zambeste .....sa adormi cu el in gand si sa te trezesti zambind pentru ca tot el e prima persoana la care te gandesti chiar dinainte de a deschide ochii....


Ai spus ca iubirea e un lung sir de suferinte...si ai dreptate...pentru ca atunci cand il pierzi pe cel iubit o parte din sufletul tau moare pentru totdeauna si orice ai face nu poti schimba asta.....insa pentru fericirea pe care o simti pret de cateva clipe poti sa mori cu totul fara sa regreti nici o secunda....

Cata fericire primesti si oferi....pregateste-te insa sa ai parte de mult mai multa suferinta...sa te doara un simplu gest pe care inainte nici nu l-ai fi observat....un cuvant sa fie ca un pumnal prin inima..sa ai parte de nopti nedormite si priviri pierdute cand cel iubit e departe....totusi, chiar daca e departe....si nu-l vezi zile...chiar saptamani...tot il iubesti cu aceeasi intensitate...sau poate chiar mai mult pe zi ce trece....incepi sa devii melancolic...te regasesti in cantece......esti inconjurat de oameni carora le zambesti fals pt ca de fapt chiar si printre ei esti la fel de singur.....nimic nu are sens fara el...

De fapt cand iubesti e ca si cand esti pe masa de operatie...in moarte clinica....iar medicii incearca sa te aduca inapoi....si pendulezi intre lumina si intuneric....si chiar cand crezi ca te-ai stins definitiv te readuc la viata.....Am i right? stiu ca am...

Pana aici da.
Dar totusi cum poate fi ,iubirea,doar un sentiment ,trecator as putea spune? Cum poti uita toate clipele imortalizate cu saruturi?De ce ramane mereu un gust amar? si de ce nu exista iubire vesnica?