Rosu.

As vrea sa scriu despre ce a scris si el, dar nu pot. As vrea sa copiez, dar nu pot. As vrea sa fac ceva, dar nu pot. As vrea sa mor, dar nu pot. Vreau sa am o viata, vreau sa am un rost, vreau sa imi bat joc de cineva. Crezi ca pot? Crezi ca e atat de simplu? Crezi ca viata se cumpara de la non-stop? Crezi ca viata se ia pe pile? Crezi ca pot sa rad la o gluma de-a ta? Nu pot. Nimic nu imi poate face colturile gurii sa se ridice in sus. Nimic nu ma poate face sa schimb ceva ce cred. Nimic nu ma ajuta acum. Tu nu ma ajuti. Incerci sa ma faci sa ma las pe spate, sa fac o priza din dansul tau. Dar dansul tau e prea greu si nu cred ca pot face fata. Mi-e frica sa pasesc. Nu vad in fata decat un negru rece care nu imi sopteste nimic, nu imi da nicio speranta. Mi-e frica sa pasesc in negru, mi-e frica sa nu fie o groapa in care sa cad si mi-e frica sa raman acolo fara o mana care sa-mi dea ajutor. Mi-e frica de tine. Mi-e frica de clipa in care vom fi doi. Mi-e frica de sarutul tau cu venin. Dar mi-e frica de mine. Mi-e frica de ce ti-as putea spune. Mi-e frica... As vrea sa opresc gandurile astea. Sa nu ma mai gandesc niciodata. Sa imi pun in fata o panza, sa nu mai vad nimic. Dar asta ar insemna sa ma injectez cu un nimic care sa fie nimic si sa ma faca sa nu mai simt nimic. Ce mai conteaza? Oricum in viata mea nu exista viata. Nu exista dansul de care iti vorbeam inainte. Dar nu vreau sa mor. Nu vreau sa cad in abisul negru. Nu vreau sa ma scufund sub apa si sa simt ca nu mai am aer, sa ma prind cu mainile de ceva ce nu exista. Incerc sa-mi revin, dar fara tine nu pot. Vezi? Te urasc, dar nu pot trai fara tine. E ciudat... Incerc sa pun o pata de culoare rosie pe buzele mele crapate si sa le dau un sens, incerc sa imi pun o pata de culoare rosie pe obrajii mei vestejiti si sa le dau un sens. Dar ce crezi ca simt? Simt cum constrastul dintre mine si rosu devine prea puternic si ma sugruma; imi sterg fata cu o batista si o arunc pe jos. Aprind o tigara. Poate asa o sa uit. Dar o las sa se transforme in scrum; incerc sa lupt. Chiar daca simt durerea care ma apasa cand incerc sa inot spre suprafata, lupt in continuare... Lupt.

baaaaaa

Deja la ordinea zilei sa primesc 20 de massuri in care cineva: saluta politicos toti utilizatorii de yahoo messenger pe care ii are in lista(atat la intrare cat si la iesire), cere melodii pentru ca ii e lene sa ceara pe privat sau sa isi ia lime wire, toti deprimatii isi regreta existenta si pun multa suferinta si in cateva randuri de proza, toate deprimatele cersesc dragostea online sau cer commenturi pe “haifaiv” sau toate stafiile ne anunta ca au servetele,lumanari, lanterne, morcovi sau capace de pix de vanzare……Daca s-ar lansa o versiune de yahoo messenger fara cacatu ala cu “send instant message to all in group” as fi cea mai fericita.Pana atunci poate ma apuc si io sa dau massuri cu brb; la somnik; invat la chimie; scot cainele la plimbare;iubesc pe xyz; mi-am schimbat tricou’ si lista poate continua…..

Kpra Coo 3 iezi

Dragii mei, sa va spun o poveste? Pai va spun. Ieri navigam pe internet si am prins acolo un link de hi 5.Am intrat. Pe pagina unui tanar de aproximativ 18 ani, de profesie dansator modern. Si de succes. Spun asta avand in vedere zecile de mesaje de la tinere ce-l doreau. Sub o forma sau alta. Problema mea a fost ca nu am prea inteles ce incercau sa-i comunice fetele. Gen: abea ast sa vi aici sa stam la brf k na, ti minte chef k maj’ meu. Sau: te poooooop lov u abea astept sa ne vdm :x:x Sau: plshe&hi5 tau ast comm d la u plz. Priveam tatonarile respective cu ochii unei retardate. Lumea se duce ... Dispar cuvintele. Dispare comunicarea. Dispar imaginile pe care le pot picta cuvintele, frazele. Dispar intelesurile. Astfel de limbaj presupune sfarsitul literaturii, al poeziei. Ce fel de poezie ai putea scrie cu “uof uof atat de nfs sometimes buah?!” Dragii mei utilizatori de ksh##33usk, o luati razna! Stiu ca traiti in viteza, stiu ca aveti alte prioritati, stiu ca toalele de firma au luat locul cartilor bune si versurile retardate ale unor melodii searbede au luat locul poeziei, dar voi franati evolutia si incepeti sa involuati! In curand veti comunica din nou prin batai de toba si sunete nearticulate. Si, mai grav, omorati povestile. Sau veti ajunge sa povestiti la fel de cursiv ca Tarzan cu Jane in momentul intalnirii lor. Sper ca stiti cine-i tarzan. Pentru voi am decis sa readaptez minunata poveste a minunatului Creanga (a murit saracu fara sa vada Bamboo-ul). Poate asa o veti citi. Si veti realiza spre ce va indreptati, cum vorbiti, ce doriti si in ce credeti. Povestea a adresata doar cocalarilor si pitipoancelor. NU MA ADRESEZ TUTUROR TINERILOR.

Era o data o kpra haladita ce avea ksa in Pipera. Si 3 yezi. Mari bulangii. 1 mai fraer ca altu. Doolcik de kpra le zice intr o buna zi yezilor: -Dragii mey, eu merg la mall sa iau ceva tzoale, ca s-a lansat colectia de toamna-iarna. Incuiati usha si activati sistemul de alarma, sa nu vina loopul la voi. kand ma intorc, va kant la usha: “3 yezi bulangii, fug akum la D &G, Si va aduce mama voo okelari cu rama noua Ktarama de metal cat zabala de la cal, Si trei blooze cu sclipici, si adidasi cu “arici” Un mobil de la Vertu , k sa tzi moara dooshmanu’” - Ati bagat la mansarda, mici fraeri cokliti ce sintetzi? - Da, mamook. Tu doote la mall, avem noi grija! Hai, paaaaa, te poooop, kisses :x:X Si kpra pleaca. Loopool era insa dupe zid. Smekerul, kre era numa figuri plin cluburi, moorea de foame. Si le puse gand rau celor 3 yezi. Si-a dres vocea si a inceput sa kante la usha: - 3 yezi bulangii, ma imbrak la D &G&. Yedool mare, bocna de fraer, a sarit sa deschida usha. Lui ii ajunsese ca cineva zicea “D&G” la usha. Restul nu mai konta. Ceilalti doi i-au zis insa: - Frate, fratiorul meu, nu auzi k vocea de la usha e groasa??? Mama are voce doolcik. Nervos, loopul a mers la tunning sa-si dea mai incet bashii la voce. Si s-a intors. Si a inceput din nou sa kante. Fraerul mare iar a sarit ff horatat sa deschida usha. Probabil de pliktysealaaaaa. Ceilati doi, si-au dat seama orikat de fraeri ar fi fost, k ala mare traieste in loomea lui. Si s-au askuns. Unul in semineu, celalat sub patul kprei, batut in kristale swarovsky. Ala mare a deskis usha, loopool nu a stat pe ganduri si l-a mankt. Apoi s-a pus pe pat. Sa-si faca digestia. Dar de la un flok de blana ce i-a intrat in nas, l-a luat stranutul. Yedool mijlociu, askuns sub pat, i-a zis: - Hey, buah, snoof snoof, ai grije d tne! Loopool l-a extras binishor de sub divan si l-a mankt shi pe el. Apoi le-a looat kptatzanile si le-a pus in geam. Sa o fraereasca pe kpra. Shi a plekt. Vine kpra de la mall. Incepe sa knte, ala mic ii deschide si-i zice ce s-a intamplat. Kpra se enerveaza maxim, ii cad dekt kateva lakrimi si spune: - Ii iau glanda la bulangiu! Il soona pe mobil si-i spune: - Loopoole, sti k te ioob3sk ff mooooolt, hai sa bem ceva, vreau sa traiesk klipa cu tine! Mercic! Loopool vroia de moolt sa o fak pe kpra, ashea ca nu a mai stat pe gandoori. Si a fugit la vila ei din Pipera. Kpra i-a deskis usha, l-a invitat sa stea pe canapeaua cu swarovsky si a dat drumul l-a super skoola audio din living. Loopool a inceput sa askoolte, apoi sa urle, sa-i dea sangele pe nas si a murit in kinuri. De ce?

Capra, dragii mosului, ii pusese un cd cu versiunea originala a povestii lui Ion Creanga. Care suna cam asa:”&Ticalosul si mangositul! Ei las’ ca l-oiu invata eu minte. Inca se ranjea la mine catodata si-mi facea cu maseaua. Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el. N-am sarit peste garduri niciodata. Ei taci, cumatre, ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii in plug? Apoi tine minte, ca ai sa-i scoti fara coarne!” Mult peste puterea de concentrare a hapsanului lup. Creierul lui nu a facut fata avalansei ce se revarsa neindurator din boxe. Si a crapat.

Da, stimabililor. Asa sunau povestile odata ca niciodata. Cam cum e fragmentul ce l-a ucis pe lup. Iar pentru viitor au nesansa de a fi scrise cam ca inceputul povestii mele. Asta in cazul in care povestile mai au un viitor.

Leapsa

DACĂ AI FI FOST.. :

O lună a anului: Octombrie O zi a săptămânii: vineri O parte a zilei: cum se zice de la 6 trezirea….cum o pot numi p' aia ? …..Trezirea inaintea rasaritului ) Un animal marin: Rechin…dar unul care nu musca tot… O direcţie: de la sus catre Rai O virtute: ….deja sunt rabdatoare….si plus ca ….eh…lasa plusu…..daca as fi o virtute….as fi cum sunt si acum……aaa daaa…cum sunt acum poate va intrebati….da ma….as fi ceea ce sunt si acum…exact…treaba mea…da hai ca zic……adevarul e ca nu stiu virtuti….da as fi compatimirea daca s-ar pune O personalitate istorică: Buddha….nu la grasime….la cap O planetă: Saturn…..sa va rotiti in jurul meu Un lichid: apa de ploaie O piatră: rotunda O pasăre: …acvila…fara drept de replica O plantă: ce se deschide doar in preajma oamenilor buni Un tip de vreme: ploaie Un instrument muzical: pian….pentru ca e complex….si nu oricine pune mana pe el O emoţie: …..prima trasarire a inimi Un sunet: Miiiii Un element: ….normal ca elementul meu…..apa Un cântec: Veritasaga – nu se asculta….se simte Un film: aici sunt multeeee… Slumdog milionare ultimul pe care l-am vazut Un serial: - O carte: in care sa am scrise criticile pentru mine Un fel de mancare: ceva usor la stomac….ceva care sa depinzi in fiecare zi….ceva ce nu pot sa aiba toti…ceva sa iti de-a un orgasm papilelor gustative….as fi … Un Oraș: …daca e romanesc nu ma bag….dar hai ca zic si eu unu strain….sa fiu tru….undeva langa o apa… Un gust: ….gust ziceti…hmm….as fi un gust ce persista….acum ca e bun sau rau….depinde cum il faci O culoare: portocaliu Un material: matase…..neagraaaaaaaa Un cuvânt: NOI O parte a corpului: gat O expresie a feţei: zambet O materie la şcoală: scoala….ce e aia ? ….a daaaa daaaa dadaaa…..pai…as fi … Un personaj din desene animate: Batman….si vorbind acum la modul serios….stiu eu de ce vreau aia… O formă: ….o forma….perfecta Un număr: 3 O maşină: mai bine tac. O haină: …gluga se pune?

Leapsa o ia cine vrea…

Let me dream my life

Nu vreau sa ma limitez in carcerele lor sociale. Asta mi-ar preschimba zambetul intr-un suspin permanent.

Am incercat sa explic ca nu sunt ca ei. Am incercat sa le arat cine sunt. In zadar! Nu ma asculta, ma ignora sau ma iau peste picior spunand ca de vina este varsta adolescentina. Probabil ca asa este. Poate ca peste ani voi deveni si eu exact la fel.

Poate intr-o zi voi renunta si eu la visele mele mai mult sau mai putin realizabile, la fanteziile mele si voi imbratisa scuza ca lumea este rea. Poate imi voi da visele, sperantele, dorintele pe grijile zilnice.

DAR pana cand voi lasa ca adierea vantului sa se transforme intr-o tornada care sa ma prinda in vartejul ei violent, pana cand urmatorul val nu se va sparge de pieptul meu, dar in schimb ma voi sparge eu de el si din mine vor ramane doar mii de franturi de vise care vor fi ancorate pe veci intr-un ocean in care placerea sau schitarea unui zambet sunt pacate, vreau sa ma accepte asa cum sunt acum!

Daca aveti dreptate, si eu nu sunt cine cred eu ca sunt , ci aceea pe care voi ati “construit-o” din fragmentele voastre… nu va faceti griji, voi reveni printre voi.

Fiecare varsta isi are nebunia ei de o clipa. Lasati-ma sa mi-o savurez pe a mea.

Acum e timpul meu…

…Va rog!

Iluzii sentimentale.

Multi poeti au incercat in nenumarate randuri sa o defineasca cat mai bine, fiind tema predominanta din literatura. Daca Shakespeare sau Eminescu nu au reusit, eu de ce as face-o. Iubirea va putea fi intotdeauna descrisa din doua ipostaze : cea de indragostit si de persoana ce nu iubeste. De fiecare data nu vei recunoaste ca fiind aceeasi, persoana ce si-ar exprima opiniile din ambele perspective. Iubirea ne schimba si ne face de nerecunoscut. Azi spui ca nu exista, iar apoi te loveste si nimic nu e mai frumos pe lume. De ce? Pentru ca ne place sa visam. Ca si cand s-ar putea defini in cuvinte acest sentiment, voi incerca sa-l creionez din a doua perspectiva:

Iubirea nu exista. Ar insemna sa traiesti tot timpul intr-o lume de visare, sa uiti de tine , sa nu poti trai fara acea persoana niciodata, nu pentru o saptamana sau o luna. Oricine e destul de realist incat sa nu se scufunde de tot intr-o iluzie. Iubirea ar fi acel lucru care…sa dureze la nesfarsit. Niciodata nu va dura atat si totusi spunem ca am iubit cand doar a fost un miraj, probabil vazut doar de unul dintre noi. De fapt, la ce varsta ne-am putea indragosti cu adevarat?

Ca o mica paranteza : Vi s-a intamplat vreodata sa fiti extrem de apropiat de o persoana, sa-i cunoasteti intreaga viata desi va stiti de cativa ani, sa-i cunoasteti toate rudele, toate preferintele, toate visele, dorintele si deodata totul sa se incheie fara motiv si sa nu va mai cunoasca? Sa se prefaca cum ca sunteti un strain, sa nu va raspunda, sa nu va auda, sa nu mai fiti universul lui. E atat de…..

Nu mai cred in existenta alesului. Oricine s-ar potrivi cu sute de mii de oameni daca s-ar hotari sa le acorde o sansa, sa incerce sa-i cunoasca. Oricine isi gaseste, poti sa fi cel mai urat si mai prost de pe pamant : exista cineva pentru tine la fel de prost si urat ca si tine care crede ca va muri singur. Oamenii ii poti categorisi in cateva grupe, dar in final toti vor fi unici. “Problema” va fi aceeasi intotdeauna: petreci o viata intreaga langa o persoana si in final nu vei putea zice ca l-ai cunoscut pe deplin. Relatiile apropiate se fac din mai multe motive: ori iti place fizic de acea persoana, ori te atrag banii lui sau masina,ori te plictisesti pentru ca e vacanta,ori asa e la moda ...ori chiar simti ceva pentru acea persoana. Am observat ca in general..daca esti pe strada cu o fata , tu fiind baiat, fetele ce vin de pe contrasens se vor uita altfel la tine, cu interes. Daca ai merge singur ai sanse sa nu fi bagat in seama. Probabil ce are vecinul va fi intotdeauna mai atractiv si de asemenea ideea “daca ei ii place, cred ca mi-ar place si mie” vor persista in mintile oamenilor la infinit.

Masini carnale.

In viziunea mea omul este un recipient temporar, o masina carnala controlata de suflet. De ce ne nastem pentru a merge in Rai sau in Iad? De ce nu am fi din start acolo? La ce ne ajuta ce invatam pe Pamant? Pentru ce strangem bani o viata intreaga?

Ne controlom mastodontul de-a lungul vietii, suntem atrasi doar de corpul cuiva. Cati dintre voi mai pun pret pe suflet? Sau nu stiati ca mai avem asa ceva?

Avem o fereastra de unde strigam trecatorilor sa vina si sa ne iubeasca, ne aranjam, coloram si vopsim pentru ei. Ne place sa fim admirati pentru felul in care aratam, vrem sa fim alintati si sa ne rasfatam.

Pe de alta parte ne omoram intre noi fara sentimente , fara regrete, dorim sa avem ce are vecinul si nu suntem niciodata multumiti cu ceea ce avem. Mergem pe ideea de “dupa mine potopul” si nu consideram o viata de dincolo in care vom raspunde pentru cele facute.

Noi vs NOI

Nu stim ce vrem, nu stim ce vrem sa avem. Nu stim pe ce lume traim si care ne e scopul. Suntem aruncati pe pamant in carne, de unde incepem sa ne taram ca niste insecte intr-un musuroi atacat. Ne xeroxam dupa cel de langa, ne facem identici pentru a fi acceptati, ne pierdem identitatea, unicitatea si micile detalii, ce ne separau de orice altcineva pana atunci. “Fabrici” inconstiente scot prunci pe banda rulanta, le dau 3 sinonime si ii arunca in lume, ii incurajeaza in maturizare precum mam mare si tanti Mita; Caragiale a stiut, a ironizat cu atat timp inainte viitorul nostru. Dl Goe e acum peste tot, dar nimeni nu a auzit de el.

Inca din definitie “persoana” vine din greaca si semnifica “masca”. Inca din definitie omul este tratat ca fiind fals, ca fiind un participant al unui carnaval cu o suita de secrete, de fete. Avem o masca pentru fiecare persoana pe care o intalnim, pentru fiecare lucru ce vrem sa-l obtinem, sa-l posedam. Omul nu e cea mai evolulata fiinta de pe glob, este cea mai involuata fiinta din Univers. Facem parte dintr-un circ in care fiecare depinde de cineva, orice depinde de ceva si unde spectatorii se amuza de noi.

Nu stim sa pretuim nimic, nu mai credem in sentimente, in religie. Obtinem ceva apoi il aruncam si tintim mai departe, suntem intr-un concurs infinit de a intrece vecinul in falire. Nici eu nu stiu daca mai cred in iubire, nu dupa ce s-a intamplat, dar stiu ca atata vreme cat vom fii constienti ca exista Dumnezeu, vom stii ca suntem insegnifianti ca putere. Cine nu are credinta va trai in continuare cu iluzia de putere suprema, de faima, de viata ce se termina la o bataie din palme. Toate lucrurile importante nu le observam in rutina noastra, le observam abia dupa ce ni se rapesc, cand ai da orice pentru inca un minut cu el sau cu vreunul din bunici, cand ti-ai reveni dupa o operatie complicata, cand ai scapa dintr-un accident.

Viata…este cea mai frumoasa sansa ce ni s-a oferit, dar atat de putini realizam asta. Credeti ca eu profit de ea? Cred ca putini dintre noi stiu cum sa faca asta. De ce ne simtim cel mai bine cand suntem singuri pe cel mai inalt munte?

:)))razi maaa=))

Mihai (3/19/2010 11:58:49 AM): mijto blogul dar kred k ar trebui sa inlocuiesti bmw cu dacie 1310

Betty:X (3/19/2010 11:59:02 AM): :))

Mihai (3/19/2010 11:59:27 AM): da k unele se uita la dacii k la ferrari

Mihai (3/19/2010 11:59:46 AM): mai ales dak are si atipilduri p ea

Betty:X (3/19/2010 11:59:53 AM): :)))))))))))))))))))

Betty:X (3/19/2010 11:59:57 AM): :)))))))))))))))))))

Betty:X (3/19/2010 12:00:03 PM): lesin

Betty:X (3/19/2010 12:00:04 PM): =))

Mihai (3/19/2010 12:00:19 PM): asta e adevarul

Mihai (3/19/2010 12:01:00 PM): nu?

Betty:X (3/19/2010 12:01:11 PM): dap

Betty:X (3/19/2010 12:01:14 PM): ai perfecta

Betty:X (3/19/2010 12:01:15 PM): dreptate

Mihai (3/19/2010 12:02:03 PM): cum face oana knd vede kte o dacie mai colorata?ete fă ce masina mijto Deci el e colegutul meu=)) Lesin:))))))

I don’t know when it started, i don’t know when it will end….but it feels OK!

Simt nevoia sa transform in cuvinte ceea ce pana acum cateva zile nu puteam…si pentru prima data nu imi iese nici o tenta de ironie sau sarcasm….poate pentru ca nu trebuie sa fiu ironica cand…defapt sunt fericita ! Nu stiu cat timp voi ramane asa…Nu stiu cand a inceput totul si nu stiu nici cand se va termina…fericirea ne scapa printre degete de cele mai multe ori…si e ciudat ca imi reprim starea asta de ceva vreme. Evit cat pot sa ma identific cu masele de personaje care sunt atat de usor de multumit, cu fetele care se lasa vrajite gratuit sau care se agata de declaratii in spatele carora nu exista nici un fel de trairi. Nu sunt nici vrajita, nici nu mi s-au facut serenade la balcon si nici nu am facut colectie de trandafiri rosii…si nici nu consider toate astea ca fiind criteriile unei relatii. Cat de fericita te poti simti cand auzi ca esti iubita insa nu simti nimic in spatele acestor cuvinte? Si mai ales cat de fericita te poti simti cand vezi in fata ta un buchet de trandafiri sau cand citesti un mesaj siropos si ieftin…. Ar insemna sa te desconsideri foarte mult, sa te multumesti cu putin…..sigur, veti spune “cum, sa auzi ca cineva te iubeste este putin?!” da, este! oricine poate articula 2 cuvinte, si o poate face cu toata “sinceritatea” unui actor de Oscar al carui scop este doar sa te tina langa el pentru ca fie esti o partida convenabila, fie esti buna la pat, etc….asta n-are nici o legatura cu sentimentul in sine de a iubi pe cineva. Un tip care vine cu trandafirul in dinti, cu poezia de iubire invatata de acasa si eventual o lacrima timida in coltul ochiului este considerat de majoritatea fetelor “dulce, romantic si sensibil”…. hmmm, nimeni nu isi da seama ca astea sunt caracteristici feminine? profund feminine… noi trebuie (conform legilor nescrise ale naturii) sa fim cele sensibile, romantice….bla bla bla, evident lucrurile au evoluat de la Romeo si Julieta si am pretentii de la reprezentantele sexului frumos. Nu as vrea sa vad nici o diva asteptandu-l pe Romeo la balcon sau luandu-si viata doar pentru ca nu stie sa faca diferenta dintre un om viu si…unul care nu mai este viu. Asta n-am inteles niciodata defapt, oare Julieta s-o fi gandit sa ii verifice pulsul inainte sa se sinucida? Sau asta a fost prima ei optiune….hmmm…se pare ca nu ma pot dezobisnui de tenta sarcastica, dar sa revenim…. Ma uit la fetele din jurul meu, cat de usor pare sa le faci fericite…cu un buchet de flori, un sarut dulce si un BMW ai rezolvat problema…daca ii mai reciti si din Eminescu e a ta for ever! Mie mi-a luat 1 luna sa ajung sa simt ce simt acum…. 1 luna pana la a face afirmatia ca realmente sunt fericita. Timp in care fazele dezvoltarii acestui sentiment au fost multiple, de la confuzie totala, la intrebari din ce in ce mai restranse ca numar, la ganduri si actiuni paradoxale….muuulllte multe etape! E ciudat ca dupa 1 luna, inca mai am fluturasi in stomac cand sunt cu el…..e atat de dragutz si de inocent sentimentul ...ca pur si simplu nu ma deranjeaza, desi se traduce prin agitatie si nervozitate subtil mascata de mine, in masura in care pot. Nu vreau sa devin poetica…. Sunt inca foarte rationala si asa am de gand sa raman, am piciorusele inca bine infipte in pamant chiar daca privirea imi aluneca uneori spre nori… Nu credeam ca poti sa spui atat de multe cu atat de putine cuvinte, imi era dificil sa percep sentimentele oamenilor dincolo de o ilustrare verbala a lor…. Insa sa te simti iubita cand cineva te strange in brate, sa te simti alintata cand iti mangaie parul si protejata cand ai nevoie de asta, par lucruri mult mai valoroase decat poeziile eminesciene. In cazul asta, vorbele nu ar face decat sa rupa o vraja reciproca dintre doi oameni…(ai inteleees?) Dincolo de metodele traditionale de a iubii, lipsite de demnitate si respect, uneori lipsite si de orice urma de inteligenta, exista si un mod demn de a fi a cuiva, de a simti ca esti libera si totusi apartii cuiva. Exista mult mai mult dincolo de cuvinte ieftine si cadouri simbolice……si e minunat sa nu ai nevoie de astfel de lucruri in ideea de a arata ce simti. Nu imi vine sa cred ca am ajuns sa scriu despre asta, insa nu o fac din lipsa de subiecte, o fac pentru ca simt sa spun si altora ceea ce eu tocmai am descoperit…nu credeam sa existe atata profunzime intr-un singur om, intr-o singura privire sau intr-o singura strangere de mana. Eram foarte aproape sa renunt la toate incercarile de a gasi un tip diferit , uimitor de spontan si seducator de inteligent…eram pe punctul sa cred ca am pretentii prea mari, ca nu exista un “all inclusive guy” pe planeta asta sau ca probabil daca ma voi indragosti vreodata o voi face de un individ care isi are resedinta in galaxia alaturata….Ironia sortii este ca atunci cand te opresti din cautat, there he is right in front of you, calling you “baby”… De un lucru sunt sigura! Sunt sigura ca nu imi pare rau ca nu m-am grabit sa simt fluturasii astia in stomac pana acum, nu imi pare rau ca am asteptat sa fiu deliriously happy si nu imi pare rau ca nu m-am multumit niciodata cu putin…And yes, i want the Prince, the Horse and the fuckin’ castle as well….i deserve all that ! Ahh si totusi...daca ar disparea toata "magia"asta? Incerc sa nu mai gandesc negativ,dar nu imi iese deloc.

Sa tin eternitatea intr-o zi si o clipa in mana, sa privesc apusul si sa nu ma gandesc la nimic, sa zbor, dar sa nu cad si sa inot, dar sa nu ating apa. Sa nu fiu eu, ci o imagine pentru ca imaginile nu sufera, nu au sentimente. Nu suntem reali. Suntem imagini. Suntem altceva. Suntem neant, dar treptat devenim realitate. Devenim ceva mai presus de cuvinte, de inchipuri. Devenim oameni.

Nu stiu din ce suntem formati. Particule? Nu. Suntem dragoste, suntem natura, suntem neant. Poate vad lucrurile altfel decat voi, acei putini care citesc aceste randuri, dar parerea mea nu se va schimba. Nu vreau sa-mi alung temerile, ci sa le inving, nu vreau sa merg impotriva vantului, ci el sa fie prietenul meu si sa ma ocoleasca suav…

Sunt unele lucruri pe care nu vreau sa le inteleg si unele pe care nu pot sa le inteleg. Uneori sunt o furtuna alteori o adiere; un vis frumos sau un cosmar. Privesc aceasta problema din diverse unghiuri. Unul mai ascutit ca celalalt. Poate nu exista unghiuri. Poate nu exist eu.

De data aceasta eu vreau sa fiu stapana vietii mele. Sa hotarasc singura ceea ce este bine, ce nu. Sunt o proiectie a ceea ce vor EI sa fiu sau a ceea ce iubesc? De fapt eu iubesc prea putine lucruri…

Adevaratele poezii incep cand cuvintele se termina, cand sunt inlocuite de sentimente. In mana unui pictor salasuieste instrumentul ce da viata culorilor si formelor abstracte. Un muzician creeaza acel lucru mirific numit sunet al carui glas este dat de un arcus, iar unui scriitor nu-i ramane decat un pergament gol in fata. Un pergament pe care trebuie sa-l umple cu sentimentele sale. Niste randuri prin care sa poata vedea ca printr-o oglinda intreaga existenta cuprinsa intr-o inlantuire numita poezie. Este nevoie de mult mai mult decat un creion.

Un scriitor adevarat isi foloseste mintea, dar in primul rand inima ca instrument de slova. El gandeste cu inima. Acolo se nasc sentimentele si prin urmare poezia. Dar ce este cuvantul de fapt? Noi il folosim pentru a comunica, pentru a transmite, pentru a crea. Ca si acum. Si eu incerc sa creez, dar cuvintele raman niste simple litere pe o foaie alba. Conteaza profunzimea lor, sa intelegi un suflet ce le-a folosit in necesitatea de a se face auzit. Si atunci, cand vei trece de oglinda, vei descoperi o alta lume. Lumea in care totul capata un sens, o culoare, o muzicalitate. Toate se impletesc si au un sens rasunator in sufletul tau. Pentru ca mintea doar a deslusit caracterul in sine.

O persoana care stie sa manuiasca cuvintele nu-si permite sa fie controlata de acestea. Astfel te limitezi. Scriitorul, insa, este deosebit printr-un lucru de celilalti oameni. El are niste ochelari prin care vede altfel viata si o interpreteaza in modul sau unic. Acesti ochelari nu se cumpara de la magazinul de la colt pe diverse sume de bani. Nu. Este un har divin. Cititorii au mult de lucrat si in incercarea de a patrunde in “lumea oglinzii“ multi esueaza. La fel de multi nu prind adevaratul sens pe care poetul il schiteaza.

Cateodata am senzatia ca mari artisti ar trebui sa-si scrie cate un dictionar explicativ, comentarii sau cel putin un indiciu pentru ca urmasii sau doar admiratorii sa desluseasca adevaratul inteles al artei. Sa inteleaga un mister adanc sau o ironie ce se ascunde cu timiditate in spatele unei metafore bine concepute. Poate o gluma cu tenta mai tragica sau pur si simplu un simbolism cu doua fete.

Oricum unii au o alta putere de interpretare. Unii nu vad in departare.

I hate memories.

Titlul spune totul. Urasc amintirile. Daca as putea, in orice moment mi-as elibera mintea de orice amintire frumoasa. As lua-o pe fiecare in parte, as mototoli-o si as arunca-o in cel mai indepartat cos de gunoi posibil. Mi se pare o tampenie. Cele mai frumoase amintiri sunt cele mai dureroase, pentru ca iti e dor de acele vremuri… Daca am avea numai amintiri triste ar fi “eh, a trecut, o sa fie mai bine…”. Dar cand stii ca ai fost odata fericit si ca acea fericire nu vrea sa se intoarca si te macina si cateodata te gandesti “oare voi mai fi vreodata la fel de fericit/a?” SIIIIII… uof. Imi e dor de atatea lucruri… ar fi o lista interminabila. Hm. De fapt nu amintirile frumoase te intristeaza, ci dorul… nu? Si cateodata imi e atat de dor incat fiecare lucru pe care il vad, fiecare cuvant pe care il aud… simt ca are legatura cu acel ceva… si simt ca innebunesc. Nu pot sa dau winampul pe shuffle pt. ca imi canta “Pretty girl” de la Sugarcult sau… “Storm” de la Lifehouse, ori orice alta melodie care contine vreun vers, vreun cuvant care sa imi aduca aminte. Vreau sa imi stearga cineva creierul. Sa vina extraterestrii si sa imi spuna: “Te-am ales ca experiment uman. Acum iti vom sterge creierul sa vedem cum te adaptezi la conditiile de pe Uranus. Pace in univers” si sa faca semnul pacii singurele lor degete, alea doua si sa zambeasca malefic. N-ar fi genial? Si apoi… m-as intoarce pe pamant si as vorbi cu voi cu o voce dinaia cyber si as fi superinteligenta, ca asa m-au facut extraterestii si v-as bate pe toti la orice joc posibil si as castiga toti banii de pe planeta si m-as duce in toate mallurile posibile si mi-as cumpara haine. 8-> aaaah. Da, fraza aia e prea lunga. Si ce? Are cineva vreo relatie cu extraterestrii de pe Uranus… dati si voi un telefon pt. mine, va roaga hinimioara mea.Hai pa.

Be happy, pathetic form of human being.

Si cum sa nu te enervezi? Cum? Sunt o persoana nesimtita, recunosc. Dar zic eu ca am anumite limite. Nush… zic. Poate ca voua vi se pare ca nu le am, la mine in cap totusi ele exista. Dar totusi… dati-mi si mie reteta la o nesimtire atat de mare ca a voastra. De cand ma stiu am fost inconjurata de oameni mai buni ca mine pentru care in final, am fost intotdeauna lasata balta. Nici o exceptie. Bun. I can deal with it. Ma considerati plictisitoare, mananc prea mult si nu ma ingras si nu va convine, scriu prea multe aberatii pe blog, imi zic parerea prea verde in fata… asta e. Intotdeauna o sa ma lasati pentru cineva mai bun decat mine. Ceea ce ma face sa imi ies din minti… e cand sunt lasata balta de anumiti “prieteni” pentru alt “prieten”. Si apoi va intrebati de ce Betty zice ca nu ii pasa de nimic si de nimeni… recunosc… ma prefac, si o sa ma prefac ca nu imi pasa pana cand chiar nu o sa imi mai pese. Si mai vine si altu`si imi zice “Aha, deci tie iti pasa, te doare.” NO SHIT! Serios… urasc faptul ca eu sunt cea care cunoaste destul de multa lume. Mi s-a intamplat de nshpe mii de ori sa fie “amica/prietena” (bullshit) cu cineva si cand ii fac cunostinta cu altcineva gata. Betty nu mai exista… si sa zicem ca nu e mare chestie daca totul se opreste aici… dar cand se cearta cu persoana respectiva tot la mine vine. Sau pur si simplu fara nici o jena imi spune ca are nevoie de nush ce chestie si daca pot sa i-o dau. Ok, m-ai folosit social… ce puii mei m-ai vrei de la mine? Ciocolata, pufuleti, limonada? Pentru tine n-am. Da frate. Ma doare cand vad ca sunt folosita doar ca sa cunoasteti pe x sau pe y. Da, doare. Happy now? whatever. people suck.

Time.

Yeah. It`s tuesday. AGAIN. Ceva malefic se intampla. Timpul asta trece mult prea repede. Parca ieri era miercuri. Iar maine tot miercuri e. Trec zilele, saptamanile, lunile, anii in nestire. Mie inca nu imi vine sa cred ca am 16 ani. Vreau zilele cand muream de plictiseala inapoi. Zilele cand nu stiam ce sa fac. Acum nu am timp de nimic. Absolut nimic. Citesc un capitol, trece jumatate de ora deja. : Ma uit la un episod, trec 40 de minute [no shit., scriu ceva, peste 10 minute ma uit la ceas si n-am scris nici jumatate de pagina. What`s happening? Vreau TIMP! :)

Ce am invatat...

Nu fi prost si nu iti face planuri pt. un viitor mai indelungat de maine. Daca poti, evita-l si pe ala. Nu iti imagina nimic. Niciodata nu va fi asa. Poate fi mai rau sau mai bine. Dar din 90% din cazuri e mai rau. Nu fi naiv. Nu te zbate. Du-te la psiholog cum te duci sa iti faci analizele. Poate mai des. Poti sa eviti depresia. Fa tot posibilul sa iti gasesti fericirea in oameni care merita. Iar ca plan B, gaseste-o si in altceva. In muzica, in dans, in desen, intr-un instrument, in carti, in calatorii… in ceva care nu depinde de nimeni, pt. ca nimeni nu iti va putea promite ca nu te va dezamagi. Pt ca de cele mai multe ori e involuntar. Nu iti pierde timpul cu lucruri inutile ca injuratul oamenilor. Nici daca incerci sa vorbesti frumos nu rezolvi nimic, deci de ce te-ai zbate? Daca stii ca nu merita, nu forta motivele pt. care ar merita. Pentru ca probabil nici nu exista. Cand esti down, nu cauta oameni la fel, gen nu asculta muzica unei persoane care canta despre o situatie asemanatoare cu a ta. Invata sa te pui pe primele trei locuri din viata ta. Da-le doar mentiuni oamenilor, pt. ca nu ii vei cunoaste niciodata indeajuns pt. o medalie. Si pana la urma, trebuie sa fi emo sa te ranesti singur. Asculta ce iti zice capu`, nu iti da semne degeaba. Nu manca ciocolata pe stomacul gol. Zambeste, oricat de greu ar fi. Scormoneste-ti capul ala mare si gaseste ceva care sa te faca sa zambesti. Ceea ce te face sa plangi nu merita. Poti sa dai delete daca esti destul de puternic. Nu iti va fi dor niciodata de momentele idioate. Nu le spune ce simti. O sa se pise ei pe sentimentele tale.

new

Spune-mi o poveste. Vreau sa imi spui cea mai frumoasa poveste care a nu a existat vreodata. Vreau sa fie o poveste speciala,doar pentru mine. Nu vreau sa o mai stie nimeni! Decat noi doi...vreau sa stai langa mine si sa fie intuneric. Vreau sa ma iei in brate si sa incepi sa imi soptesti povestea. Nu trebuie sa ma tii prea strans,pentru ca as ramane cu si mai putin aer decat am. Vreau ca prin geamul cu zabrele sa se auda greierii si brotacii. Sa vina miros de regina-noptii si ora opt,menta si busuioc. O sa te intreb daca simti. Apoi o sa ne jucam asa,cum iti voi spune eu acum:eu iti descriu o floare iar tu trebuie sa ii spui numele. Si daca nu ghicesti din 2 incercari am voie sa te ciupesc cat de tare vreau eu,de unde vreau...tot eu. O sa te rog sa nu ii lovesti pe ei pentru ca te-ai asezat tu. Ursuletii mei sunt foarte pretioasi,au ceea ce se numeste valoare sentimentala. Sunt acel gen de lucruri care material fac 2 cepe degerate,dar sentimental sunt suficiente ca sa compenseze aproape totul. Si nu interpreta gresit! Nu am spus ca te-ar putea inlocui pe tine. Nu poti sa inlocuiesti o fiinta umana cu o carpa sau cu orice altceva care sa nu fie om. Dar in visul asta esti de neinlocuit. Vreau sa ma lasi pe mine sa stau la margine,pentru ca asa vad mai bine cum se rasfrange lumina lunii pe cele patru ziduri. Uite vezi? Zabrelele alea ruginite sunt mai mari si mai intunecate acum....Boarfele alea aruncate par a fi monstri. Imi vine sa rad:)). Poate de fericire. Nu imi mai e frica de nimic,pentru ca sunt la tine in brate. Ia-ma in brate....sa nu pleci dupa ce adorm. Te rog. Stii ca ma sperii cand ma trezesc singura... Vreau o poveste cu zane,printi printese imparati regi boieri balauri spirite magi vrajitori si animale vorbitoare. Poate ca ar merge si un spiridus...sau mai multi. Vreau ca printesa sa fie plina de virtuti,ca si printul. Vreau sa aiba neaparat final fericit! Nu concep o poveste care sa se termine rau. Si daca o sa fie asa te voi da jos din pat. Si nu sti tu cat e pana jos.... Vreau ca apoi sa te visez pe tine print, iar pe mine printesa. Si sa trecem prin toate aventurile pe care mi le-ai soptit. Cand ma trezesc nu vreau decat sa ma gasesc tot la tine in brate...si sa adorm la loc.

R.I.P

Am invatat de la viata asta ca unele lucruri vin cand le astepti. Altele vin doar atunci cand nu le astepti. Cele mai multe nu vin niciodata ...sau poate ca da. Ne-a parasit.Sa dezdurerat de tot. E la Doamne-Doamne si poate ca ii e mai bine acolo. Mint!!!! Ii era bine langa noi. Mi-e dor de el. Mi-e dor de mainile lui aspre care ma mangaiau pe crestet, cand imi spunea povesti. Mi-e dor sa ma certe ca aduc toti cainii in curte. Mi-e dor sa stea sa ma priveasca in ochi...si sa se piarda in ochii mei...si eu in ai lui. Pur si simplu mi-e dor. Probabil ca acum nu realizez nimic. Cert e ca a ramas doar o simpla amintire... Dumnezeu sa te ierte bunuleeeee:((

Nimic.

Pentru ca nimic nu exista. E doar o aparenta. Pura imaginatie creata de minti in trupuri slabe si bolnavicioase,imaginatie menita sa te paraseasca intr-un final dezastruos,menit la randul lui sa te ucida.si atat. Pentru ca nimic nu merita. E doar o minciuna valoarea lucrurilor,faptelor,oamenilor. Tu n-ai valoare. Pentru ca esti insignifiant,ca si mine. Si daca dragostea ne da pret,o face doar in speranta reducerilor,urmand lichidarea de stoc Pentru ca nu trebuie sa iti para de nimic rau. Iauzi ce spunea Krishna! Sa simti la fel pentru bucurii si necazuri. Poti?nu poti...pentru ca esti slab. Turma asta din care facem parte...e slaba. E trista. Si o sa ramana mereu unita,si mereu vom semana,pentru ca ne temem sa o parasim. Ce parere ai? Pentru ca banalitatea iti stapaneste rasuflarea si tu nu iti dai seama. Ai o aura de mediocritate ce se face simtita de pe bulevardul meu pana la unirii.ah....dar cine sa iti spuna daca toti avem aceleasi aure monstruoase,aurele prostiei si ochelarilor de cal? Se intrepatrund si nu se mai observa deloc pana la urma...aurele noastre... Pentru ca nici eu nu sunt diferita de tine,deci nu trebuie sa ma tratezi ALTFEL decat pe tine. Ai grija de mine cum ai de tine,nu ma atinge mai mult decat te atingi pe tine,nu imi vorbi mai mult decat iti vorbesti. Iubeste-ma ca pe tine. Eu te iubesc ca pe mine,iar pe mine ma iubesc cel mai mult,regret doar ca nu ma voi putea saruta niciodata. Pentru ca nu trebuie sa intelegi nimic de aici,pentru ca nu am vrut sa spun nimic nu trebuie decat sa faci NIMIC.