Vin vremuri bune.

Sunt momente in care simti ca iti ajunge cutitul la os. Momente in care toti din jur te privesc si iti spun cat de norocoasa esti pentru motivul acela si acela si celalalt si inca unul si tot asa. Cu toate astea, iti simti sangele tasnind din suflet ca apa unei fantani arteziene din teava de mijloc. Simti ca izbucnesti in plans desi ar trebui sa zambesti pentru tot ce ai, simti ca ti se umezesc viscerele ce tanjesc dupa atingerea unor maini anumite desi acasa te asteapta un suflet cald. Vrei sa urli, sa iti smulgi glandele lacrimale sa nu se mai poata scurge, sa crestezi inima sa-si scurga sangele pana la epuizare ca mai apoi sa cazi si tu..sa nu mai stii de tine, sa nu mai stii nimic. Sa te restrangi la nivelul de atom si sa lasi spre evaporare toate durerile ce ti-au secat atata timp izvorul de esenta. Ai vrea ca toate astea sa nu fie doar litere insirate pe blog, sa fie realitate, sa fie usurare, dar..Te ghemuiesti intr-un colt de camera, cu capul in mainile sprijinite de genunchii tremuranzi si plangi. Tremuri de pofta, de durere, de tot ce e uman si in acelasi timp satanic. Si simti ca te sufoci. Incet-incet iti simti pieptul ce-ti tresare spasmodic sub valul unui suflet amagit de sperante desarte si te indrepti catre un punct ce speri a fi linia de finish. Dar nu-i. E doar sufletul tau speriat, scarbit, nelinistit si mai ales strain de resemnare. Ai vrea sa-l scoti din piept, sa iti afunzi ambele maini dupa el pentru a fi sigura ca nu-ti va aluneca printre degete si ca vei ajunge cu el la gunoi. Ai aprins si lumina in camera. Speri sa te ajute. Dar nu te poate ajuta nimic. Nimeni. Esti singura care poate face ceva..singura care poate schimba ceva.

Nimeni.

Nimeni.

Nimeni...

De obicei,fata ma tradeaza.Nu prea pot sa mint,sa-mi ascund adevaratele sentimente.Atunci cand am emotii ma inrosesc la fata si ma uit in gol.Cand sunt speriata incep sa tremur dar totusi zambesc sa nu arat asta.Din pacate,arat exact opusul,arat ca o pisica speriata si uda care tremura din toate incheieturile.Cand sunt indragostita vorbesc mult si aberez,dar nu-mi pasa de ce zic ceilalti .Cand sunt trista am ochii rosii pt ca imi vine mai mereu sa plang,nu pot privii o persoana fix in ochi iar mainile imi ingheata in permanenta.Cand sufar sau ma doare ceva,prefer sa nu dau ochii cu nimeni,prefer sa ma ascund ca nimeni sa nu-mi vada slabiciunea,si ca mai devreme,arat exact pe dos.Orice as face,fata ma tradeaza.Cand ma supar pe cineva incep si trantesc,zbier ca in 5 minute sa-mi treaca.Cand urasc pe cineva,ei bine nu pot spune ca urasc multe persoane...poate doar 2-3,incerc ca nu arat.Le urasc in sinea mea si e de ajuns pt ca nu-mi place sa fac ceva ce altuia nu i-ar placea.