All pass

Trece ..Totul trece, timpul trece..Cica trece atat de repede, incat ar fi sanatos sa-l pretuim neincetat..
Uite ca eu vreau sa treaca mai repede..Sa plece, sa ia cu el dorinte, vise si dureri..
Vise pe margini de stabilopozi, dorinte scrumegande, aer imbacsit de intepaturi, de inimi ciuruite...

Doar o sticla de apa plata in dreapta, un telefon la incarcat in stanga..
Vreau o priza in interiorul meu. Sa captez energie pozitiva. Sa adun ganduri fara negativism in ele.
Razboaiele mondiale? Cruciadele? Razvratirile triburilor? Mici copii..Se ridica la cer strigate acute. Strigate ce privesc explozia sangeranda, spumeganda. Auzuri sfasiate ...

Un pui de somn stie cineva de unde pot cumpara? Un suflet agitat stie cineva unde pot depozita? Dar sa fie o spalatorie buna. Sa nu am nemultumiri la final.

Mi-e frig. In seara asta, patura moale nu-mi mai e de ajuns. O simt aspra, imi zgarie sufletul, imi zgarie interiorul. Traseaza mii si mii de linii adanci, atat de adanci ca nici sange nu mai curge.

In urechi, pe repeat o voce . Cata durere canta. Imi rasuna non stop pe note muzicale..

Inc-o incercare de a adormi. Cu fata lipita de perna, scurtez drumul gandurilor. Le tintuiesc de pat si cu ajutorul ghiulelelor ce-mi tin loc de pleoape, le pironesc caci le stiu esenta.
Naravasa.
Prea naravasa pentru ora asta.
Sufletul meu vrea o pauza.

Maine dimineata voi mai scoate o fiola de optimism din dulap. Acum e prea tarziu sa o pot injecta in siguranta...

Unele lucruri nu se schimba niciodata

Unele lucruri nu se schimba niciodata. Oricat vrei ,oricat incerci ramai la fel: ca soarele care rasare in fiecare dimineata sau faptul ca iubirea ne raneste pe toti sau motivul pentru care s-a legat o prietenie. Am trecut prin atatea rafale de vant,furtuni si tsunamiuri ca acum totul sa fie linistit...iar tot ce a stricat natura sa se repare cu ajutorul timpului si intelegerii. Dar se repara intr-o parte,ca natura sa strice in alta.E un ciclu necontenit al vietii mele si probabil al multor altii pe langa mine.
As vrea ca macar o data sa nu mai am parte de "dezastre naturale", pentru ca nu cer prea mult,zic eu.M-am saturat pana peste cap de conflicte aplanate doar de forma ,ca prin spate sa se intample tot felul de lucruri bizare.Si eu fac parte din categoria asta desi sunt constienta cat de idioata trebuie sa fiu.Dar sunt atat de obosita sa o fac pe tipa care incearca sa fie totul bine ,incat mi s-a acrit si nu imi mai pasa prea mult de ceea ce fac. Probabil ca o sa-mi treaca "oboseala" asta ,dar atunci nu cred ca va mai conta cu adevarat ,asa ca lucrurile vor ramane la fel!

I've got to stop

Trebuie sa incetez sa fac sau mai bine zis sa-mi doresc anumite lucruri!!! Doar ca partea asta nu-mi intra in  cap deloc si ajung sa ma ranesc din propria mea incaptanare si poate prostie….
Un singur lucru ma framanta, ma dezamageste, ma...doare si acela e ca trebuie sa INCETEZ sa cer oamenilor ce nu vor sa-mi dea…cred ca am pus intr-un context gresit ideea…Ma astept mereu sa primesc un gram din timpul celor dragi, doar un gram…dar intr-un mod direct sau indirect primesc fraza:`N.am timp nici pentru mine de unde sa mai am pentru tine!`…
Si chestia asta cu timpul,il avem dar nu pentru ceilalti, pt acesti ceilalti(noi, amaratii,nevoiasii,naivii) exista un motiv, un pretext orice altceva, dar nu timp, nu atentie,nu  sprijin sau o mana de ajutor…
Fiecare cu timpul sau, iar eu Dobitoaca nu stiu cand am sa invat asta,chiar nu stiu..Egoismul asta, invidia si toate celelalte cacaturi de natura negativa……Ma intristeaza sincer…uneori ma scoate si din rabdari... eu sunt pionul care e mutat de fiecare cum vrea,apoi devin o papusa care dupa un timp devine uzata si apoi aruncata…
Trebuie sa incetez!…si mereu ma intreb Cum?!?Oamenii sunt tot ce mai am dar….dezamagirea e tot mai mare si rana tot mai adanca! ..Trebuie sa incetez!

Rain

Ploua!  Prima ploaie din luna aceasta. Si-n mine ploua cu ganduri si temeri, acum…ploua ....Cum spuneam…ploua.
Am dat drumul la usa si aud ploaia printre soaptele vantului…e calma.Uda, dar calma!
Ma intreb ce voi face azi, dar tu ce vei face? Ma gandesc ca la tine nu ploua, e frumos, cu un soare imens, cu brize usoare ca intr-o zi de vara..Sa-l prinzi si sa-l aduci si la mine.Poate asa scap de ploaia gandurilor mele….

Clipe...

    Traim unii printre altii, iubim si suntem iubiti…dar intr.o clipa se poate pierde totul si abia atunci ne intrebam…DE CE?


   O mana calda, doi ochi plini de lumina si.un suflet…Un gram de speranta, o pata de culoare, o zi in care simti ca esti nemuritor…
Spunem ca le vom avea mereu, dar uneori acel ‘mereu’ se transforma intr.o clipa…Pierdem si apoi ne intrebam de ce, de ce nu am vazut, de ce nu am pretuit ceea ce avem, DE CE? Este o intrebare mereu pusa, mereu asezata in inima noastra dar mereu fara un raspuns…O clipa poate determina totul in viata noastra…o clipa…
Daca am putea sa fim mai buni, daca am putea sa  vedem tabloul din ansamblu, daca am putea sa vedem in ceilalti si partile bune nu doar pe cele rele…poate ca nu am mai renunta atat de usor…
Unde ne.am ascuns omenia, unde ne.am aruncat sufletul, de ce noi nu mai suntem noi, de ce ne transformam, pe zi ce trece, in monstrii? 
De ce tu pui de om uitat in al meu suflet crispat taci cand ar trebuii sa vorbesti si vorbesti cand ar trebuii sa taci?
 De ce cuvintele sunt doar cuvinte, de ce nimeni nu vede Puterea Cuvantului…si de ce eu pun atat pret pe el…e doar un cuvant! 
O, nu cuvantul a fost creatia, prin cuvant s.au facut toate…oare de ce uitam asta? E atat de puternic….il simt atat de profund, fiecare consoana, fiecare vocala, fiecare particica…Poate doar asa sunt eu, dar cuvintele mele vin odata cu bucati din suflet, trec de orice bariera si poate de aceea e mai multa suferinta decat placere, poate de aceea ofer mai multa afectiune decat primesc…Poate de aceea o clipa pentru mine este mai mult decat o clipa, o viata pe care daca nu stii sa o pretuiesti la momentul potrivit, totul cade…
De ce? Pentru ca fiecare clipa legata face viata mea, o contureaza, o alcatuieste…Timpul ma ajuta sa vad din ce in ce mai clar…si da, nimic nu dureaza dar mereu ramane ceva in urma, de ce sa uitam asta? Eu nu vreau sa uit, n.am sa uit ce am lasat in urma pentru ca face parte din mine, de ce sa uit trecutul, cand mi.a fost prezent o data, NU! Am facut parte din el, a facut parte din mine si va ramane undeva in mine, NU ingropat, NU uitat…il trezesc cand vreu sa rasfoiesc acele amintiri, sa vad acele poze ale oamenilor dragi mie …si  pentru cateva secunde retraiesc acele CLIPE, doare? Nu, doar ca apare un gram de dezamagire pentru ca dupa ‘recitire’ spun: A fost odata…Cu toate acestea zambesc pentru ca tot ce a fost acolo am trait si astazi m.au maturizat si m.au facut sa fiu cine sunt…Si m.am intreabat o vreme DE CE? Dar intr.un final am gasit raspunsul in mine…Nu in altii, in MINE!

     Acum nu ma mai intreb…imi spun ca vor mai fi…alti oameni, alte inceputuri, alte povesti, noi orizonturi….alte CLIPE!….

Iubirea

De cele mai multe ori in viata, traiesti clipe de care te bucuri fara sa vrei, clipe pe care le adori sau le iubesti, cateodata poate chiar si fara sa realizezi, fara sa iti dai seama. Alteori, esti atat de orb incat nu vezi nimic din ceea ce iti pot oferi cu adevarat persoanele care sunt in jurul tau, nici macar nu realizezi ca te simti atat de bine, ca te distrezi atat de bine, ca totul e asa misto, asa fun, asa agitat, haos, doar datorita zambetelor din jurul tau, privirilor ochilor de peste umarul tau, caci de cele mai multe ori, nici macar nu ai demnitatea necesara sa iti intorci spatele si sa ii remarci... de cele mai multe ori esti cu mintea prea departe, esti preocupat cu altii si altii si altii care in final nu fac altceva decat sa profite de tine, o ora, o seara, o noapte, o saptamana, cateva luni sau chiar o viata intreaga.
De cele mai multe ori iti dai seama de toate astea cand e prea tarziu, cand petrecerea s-a terminat de mult, cand nu mai e nimeni in club, nici animatoarele, nici haosul, nici lumea, nici DJ-ii, nici profitorii si nici prietenii tai, esti doar tu, singur, doar tu si bautura de pe bar, doar tu si servetele de pe jos, doar tu si intunericul din jurul tau.
De cele mai multe ori iubesti exact pe cine nu ar trebui! Stii si tu asta dar te incapatanezi sa "ai incredere in tine"! Iubesti si nu simti deloc acelasi lucru... esti atat de bulversat si alergi in bratele celor care te inteleg cu adevarat, care te asculta cu adevarat, care te cunosc cu adevarat, care au mai fost si alte dati alaturi de tine, care au fost mereu acolo sa te tina in brate si sa stranga din dinti vazand cum suferi si cum altii si altii si altii isi bat joc de cele mai multe ori, de ceea ce ei iubesc cu adevarat... de tine...
Dar tu nu ii iubesti...
Nu ii iubesti pentru ca te cunosc prea bine, pentru ca iti cunosc toate "slabiciunile", toate "secretele", in final, nu ii iubesti pentru ca ti-e rusine ca ei te iubesc si nu le pasa de toate rahaturile din viata ta, nu le pasa de toate gresilele pe care le-ai facut si cu cine, de care tie iti e rusine si stii bine asta, nu ii iubesti pentru ca, practic iti e rusine de tine insuti si nu intelegi cum ar putea cineva care stie toate astea despre tine sa te iubeasca....
NU ii iubesti pentru ca tu nu ai putea iubi niciodata un om pe care sa il cunosti din scoarta in scoarta.


Azi,... am aflat ca sunt bolnava de o boala incurabila.
Da...


De cele mai multe ori, oamenii isi pierd toata viata fara sa faca ceva semnificativ, fara sa se gandeasca sau fara sa isi doreasca sa lase in urma lor o lume mai buna. De cele mai multe ori, le ia o viata intreaga sa se gandeasca la ce ar vrea sa faca in ultima zi din viata lor, si atunci se gandesc la lucruri foarte complicate...
Eu insa, ma simt de parca toata viata am stiut ce vreau, de parca toata viata am stiut ce imi voi dori in ultima clipa de viata, de parca din prima clipa de viata am stiut ce vreau de la mine si de la lumea din jurul meu pana in ultima clipa de viata...
Nu m-am gandit niciodata cum ar trebui sa reactioneze cineva care afla ca toata viata, sau mai bine spus, pana la sfarsitul vietii lui trebuie sa poarte povara unei "boli" pe care nu o va putea controla, poate niciodata.
A fost ciudat sa aflu... asteptam cuvintele ce parca nu mai veneau, imi transpirau palmele, priveam atat de adanc in ochi si asteptarea, simteam, paradoxal, ca ma omoara...
Nu am stiut cum sa reactionez... Am plecat pur si simplu. Am plecat si m-am pierdut pe strazi aiurea.
Se spune ca melodia potrivita are efect asupra oricarei boli, oricarei suferinte, oricarei stari ale spiritului uman...
Nu e adevarat...


Cred ca as fi dat orice sa nu fie asa, desi asta ma face unica, ma face sa fiu...acel altceva, ce parca simt ca de fiecare data cand e descoperit, face pe toata lumea sa exclame, "esti altfel!"... mda...


As vrea sa poti sa vezi ce vad eu prin chii tai frumosi! As vrea, sa poti simti ce simt eu, prin pieptul tau, sa te chinui sa respiri de emotie, sa tragi o gura de aer, sa te zbati sa nu ti se mai zbata inima in halul ala, sa nu mai fii asa pasional, sa nu mai fii asa deschis, sa nu mai fii asa de cald, de calm, de sincer, dar mai ales sincer, sa stii cum e sa adormi cu vocea ta in gand, sa stii cum e sa o auzi noaptea, sau dimineata, chiar daca nu esti acolo langa mine...
As vrea sa puteti cu totii sa simtiti ce simt, sa nu va mai ascundeti de sentimente si de voi insiva, sa fiti asa cum sunteti, sa va descoperiti si sa va lasati descoperiti, sa va dati toti mastile jos si sa lasam carnavalul asta fals acasa, undeva, inchis intr-un cufar vechi si rogojit in dulapul din pivnita bunicii.
As vrea sa puteti sa spuneti liber ce ganditi, ce simtiti, ce credeti, sa nu mai judecati si sa nu va mai pese de judecatile altora, sa fiti voi si doar voi, poate doar voi si universul dar asta sa nu va faca sa va ascundeti si sa nu va fie rusine sa iubiti sau sa aceeptati ca sunteti asa cum sunteti...
Mi-ar placea sa vad asta!


Stand si citind la ce-am simtit mai devreme, imi dau seama ca s-ar putea ca prea putini dintre voi sa inteleaga ce-am vrut sa spun, imi dau seama ca va va fi mai usor sa ma judecati si sa spuneti "ce nebuna e asta!" sau "asta pe ce planeta traieste?", stiu ca e mult mai usor pentru voi, stiu si sincer va inteleg reactia.


Poate ca si eu as face la fel daca nu as fi aflat ca sunt o bolnava incurabila...  
Poate as fi ajuns sa vad lucrurile la fel ca voi...


Cateodata stau si ma gandesc si am senzatia ca boala asta de fapt, m-a urmarit inca din prima clipa de viata, am senzatia ca inca de atunci am vazut lucrurile altfel sau cel putin altfel...


As vrea sa poti sa vezi lumea prin ochii mei! Poate asa ai intelege de ce scriu, de ce scriu aici, de ce scriu tot ce-mi trece prin cap si de ce incerc sa nu ma uit la viata materiala si de ce nu alerg doar dupa placerea mea. Poate asa ti-ar fi mai usor, sa intelegi de ce nu vreau sa fiu ca tine, poate asa ai intelege de ce vreau sa te ajut sa te schimbi, de ce vreau sa te fac sa vrei mai mult de la tine si de la propria ta viata. De ce? 


Sunt, sunt mult prea multe ganduri care ma napadesc acum, sunt mult prea multe senzatii si sentimente ce ma apasa si parca nici eu nu mai stiu cum sa le pun pe foaie...
Nu e usor sa vezi lumea prin ochii mei... Am ajuns la concluzia asta!
Nu e usor sa vezi si sa intelegi tot ce vad eu in jurul meu, nu e usor sa te uiti in ochii unui om frumos, in ochii unui inger si sa intelegi ca te minte chiar daca are cel mai frumos zambet pe care l-ai vazut si cel mai sincer suras...
Nu e usor sa stii tot ce gandeste, sa stii tot ce vrea sa spuna chiar si atunci cand nu o face... 
Nu e usor sa faci ce n-ai vrea sa faci, nu e usor sa pleci si sa lasi in urma, doar ca sa stii ca va zambi cu adevarat, nu e usor deloc sa faci toate astea!!!
Nu e usor sa te prefaci ca nu te prinzi, ca nu ai observat o privire, ca nu ai observat un fior, nu e usor sa te prefaci ca esti orb!!!


Azi am aflat ca sunt bolnava de o boala incurabila...

No Past. No Future . Just Present.

Nu sunt o persoana a trecutului. Uneori ma gandesc la el si imi dau seama ca am facut multe greseli, dar nu regret nimic. Pentru ce as regreta? Am invatat din greselile mele si continui sa invat. Trecutul e al meu, face parte din mine, ma defineste, dar nu ma conduce. Tot ce am facut pana acum m-au adus unde sunt astazi. Si astazi sunt eu insumi, cu capul pe umeri si cu o capacitate de a diferentia binele de rau. Obisnuiam in schimb sa ma gandesc la viitor, dar mi-am zis: pentru ce sa ma gandesc? Trebuie doar sa las timpul sa decida ce se va intampla cu mine. Vreau doar sa traiesc prezentul. Sa imi traiesc clipele importante. Vreau sa uit de mine si de tot. Sa ma contopesc cu natura si cu dragostea. Sa imi vad visele spulberate sau implinite. Sa sper ca o nebuna, chiar daca o fac in van. Nu cer mult. Vreau o viata simpla si sa am langa mine persoanele la care tin. Dar viata, oricum va fi, vreau sa o traiesc, pentru ca peste ani si ani sa am de ce sa imi aduc aminte si sa nu regret ca am pierdut ceva.