Cuvintele pe care nu le rostim se strang intr-un colt al sufletului nostru si zac nerostite, nefericite, rastalmacite.
Lucrurile la care ne gandim si nu reusim sa le concretizam niciodata se aduna undeva, in dedesubtul mintii si zburda nebune pe acolo, disperate ca sunt incuiate si nu gasesc cale de iesire.
Lacrimile pe care le ascundem in spatele zambetelor ,se aduna in suflet si prind miros de vechi, de chin, de dor. Ploile care se strang in spatele norilor se aduna in giganti pufosi, furiosi si se aduna, se aduna… pana la prima furtuna cand explodeaza in mii si mii de lacrimi. Lacrimi care nu se mai intalnesc niciodata cu durerea care le-a instigat la tacere.
Bratele care se strang in jurul trupului se aduna si se amesteca in amintirea noptilor calde, cu iz de dragoste netradata, cu miros de tandrete si gingasie.
Iubirile pierdute nu se intalnesc nicaieri. Se pierd si-atat.
Daca as putea sa dau molozul asta la o parte si sa vad prin voi ar fi ceva, dar asa va vad pe voi.Pe voi, oamenii, sau ce a mai ramas din latura aceea umana. Iar eu pentru ca iubesc omul si fara el ma simt ca o barca in deriva, trebuie sa fac mii si mii de compromisuri, uneori trebuie chiar s-o fac pe aia oarba, alteori sa pretind ca nu am auzit nimic sau ‘au fost doar zvonuri’ .Consider ca intelegerea, respectul si bunul simt ar trebui sa vina din ambele tabere…sa nu mai vorbesc de compromisuri si toate cele…Iubire?! Da, te iubesc, pentru ceeea ce esti nu pentru ceea ce ai incetat a fi, dar tu cel/cea din fata mea, nu lua aceste sentiment ca pe-o slabiciune…nu lovi atunci cand vezi ca aceasta iubire sau acesti ochi isi pierd calea ci dimpotriva sustine si intareste, incearca sa fi om si tu la randul tau.Nu vorbesc doar in cazul meu, vad zi de zi oameni care ‘ucid’ oameni, vad oameni care ajung in stari ca ale mele, vad oameni care spun ‘n-am s-o mai fac, mi-am calcat prea mult pe orgoliu’…”nu mai vreau iubire, m-a ucis…a ucis ce eram….” De ce nu putem trai noi intre noi, pana la urma suntem toti construiti din aceeasi materie?De ce mereu trebuie sa se ajunga la sangerari? Chiar nu ne putem ierta? Eu una recunosc, iert dar nu uit…Si nu ca nu as vrea ci doar ca nu pot, am incercat de prea multe ori si nu mi-a iesit niciodata, acele fragmente raman mereu acolo, undeva…Dar macar ma stradui sa pot sa fac cumva sa mai dau o sansa acolo unde multi spun ‘nu se mai merita’ desi de multe ori au dreptate sau sunt situatii in care sunt constienta de acest lucru, dar macar o fac, restul depinde de acea persoana, poate sa ma trateze la fel sau poate sa faca ceva… sa arate ca nu mai e ce a fost inainte.Nu caut neaparat demonstrari, dar mi-au placut intotdeauna faptele, pentru ca ele vorbesc de la sine, arata schimbarile sau stagnarile.Ce sa mai spun, imi pare rau ca pentru unii ajung sa fiu doar ‘o alta pagina’ sau un ‘alt trecator’ iar ei la randul lor sa fie la fel dar, cum zicea o prietena, ‘Nu-ti face griji, vei cunoaste oameni si oameni, nu totul se opreste aici.” Da, adevarat dar ce are daca ii vreau si pe acestia si pe cei care vor urma? De ce sa ajunga o amintire cei de acum? De ce sa privesc doar o poza sau sa am doar ganduri la ‘cum era’? Nu! Eu doresc tot, iar acolo unde nu sunt dorita, simt….simt si plec.Poate ‘aberez’ acum dar peste ani imi voi aminti ca azi nu a fost o zi ca toate celelalte, a fost o zi plina de intamplari!Noapte linistita!
Sunt un copil. Dau dovada de o naivitate exagerata. Nu am incredere in mine si de cele mai multe ori simt nevoia sa-mi justific actiunile. Am momente cand sunt fericita de la nimic - ca e soare, caldut afara si beau ciocolata calda. Tin mult la cativa oameni si-i apar cu brutalitate. Tot din dorinta de a-i proteja ii si fac sa sufere.Sunt rasfatata. Judec aspru si sunt impulsiva. Nu am deloc diplomatie si tact. Nu sunt subtila.Ma simt in largul meu doar cu persoane pe care le simt aproape de sufletul meu. Exagerez si-mi place sa ma dau in spectacol. Pot parea rece si insensibila. Cand nu mai simt, devin ceea ce urasc - un om care nu da doi bani pe nimic. Dupa un timp, realizez ce-am facut si-mi pare rau.Nu port ranchiuna. Imi bat joc cu usurinta de oameni. Spun cam 90% din timp ce gandesc. Nu stiu sa mint.Iubesc animalele, poate uneori mai mult decat oamenii. Visez mult si cu ochii deschisi, insa stiu sigur ca niciodata lucrurile nu se intampla cum imi imaginez sau doresc. Stiu foarte bine ce trebuie sa fac si ce nu, dar tot o dau in bara si apoi imi pare rau.Nu am regrete mari, dar am. Urasc cand nu-mi ascult instinctele - mereu se intampla ceva urat dupa.Prefer de o mie de ori sinceritatea brutala decat minciunile lase.Nu am rabdare. Nu-mi plac oamenii care fac rau intentionat, dar cumva ajung prin preajma lor. Sunt optimista, in ciuda postarilor triste pe care le cititi pe aici.Nu-mi place sa fiu criticata si accept foarte greu observatiile. Am momente cand devin isterica si clipe cand sunt atat de nervoasa incat as fi in stare sa ma bat cu oricine. Ma calmez repede.Dau nume obiectelor si oamenilor care ma inconjoara.Nu prea mananc de la oameni necunoscuti. Sunt obsedata de ordine, doar la mine acasa.Sunt sensibila si emotiva. Logic imi dau seama de multe, practic, uneori, ma comport ca si cum n-as intelege nimic.Nu-mi plac oamenii aroganti si superficiali, dar tot incerc un timp sa vad daca au si o latura profunda.Stiu sa ascult si nu pot dormi daca sunt certata cu cineva. Pot fi egoista si individualista, dezavantajele de a fi singura la parinti, dar invat pe cat posibil sa ma cenzurez.Ma consider un om bun, la baza. Ma agit din nimicuri si ma consum exagerat de tare.Sunt capabila sa fac cele mai idioate lucruri, doar ca sa-mi demonstrez ca asa e. Sunt galagioasa, agasanta si enervant de curioasa. Pun un miliard de intrebari. Analizez prea mult ce e simplu de inteles. Ma contrazic si ma ghidez, de multe ori, dupa o logica proprie si personala.Au fost clipe cand mi-a placut sa fiu pusa la pamant. M-am bucurat ca am avut timp sa ma cufund in depresie, doar ca sa pot sa ma ridic iar.Nu am respect pentru ipocriti. Nu-mi place sa fiu refuzata.Am o groaza de a vorbi la telefon cu oameni necunoscuti si de a raspunde la numerele pe care nu le am in agenda.
Sunt imposibila si de fapt vreau ca toata lumea sa ma vada ca pe un om minunat. Ma rog, chiar sunt un om minunat :)
