Cuvintele pe care nu le rostim se strang intr-un colt al sufletului nostru si zac nerostite, nefericite, rastalmacite.
Lucrurile la care ne gandim si nu reusim sa le concretizam niciodata se aduna undeva, in dedesubtul mintii si zburda nebune pe acolo, disperate ca sunt incuiate si nu gasesc cale de iesire.
Lacrimile pe care le ascundem in spatele zambetelor ,se aduna in suflet si prind miros de vechi, de chin, de dor. Ploile care se strang in spatele norilor se aduna in giganti pufosi, furiosi si se aduna, se aduna… pana la prima furtuna cand explodeaza in mii si mii de lacrimi. Lacrimi care nu se mai intalnesc niciodata cu durerea care le-a instigat la tacere.
Bratele care se strang in jurul trupului se aduna si se amesteca in amintirea noptilor calde, cu iz de dragoste netradata, cu miros de tandrete si gingasie.
Iubirile pierdute nu se intalnesc nicaieri. Se pierd si-atat.
