Stau si ma gandesc..
Uneori ma pierd in lucruri simple:culori,imagini,viziuni,fum,dezamagiri.Pot insemna ceva aceste lucruri?!Sau sunt doar memorii de mult pierdute in subconstientul meu?Sentimentul cumplit de neliniste se zbate in tenta de a gasi un raspuns care sa ajute in dezvoltarea lui... a mea.
Sunt diferite lucruri pe care nu le inteleg:lumi,cuvinte,sentimente,dezamagiri...De ce e atat de greu de crezut ca un simplu joc..sau un amanunt poate ajunge la tragedie sau poate dezvolta ceva frumos?
Ganduri,sentimente reprezentate prin imagini?Oare ce reprezinta?Sentimente,vorbe,vise,sau increderea in mine,in noi...
Detalii,amanunte...
marți, 22 noiembrie 2011
miercuri, 9 noiembrie 2011
Sunt sigura pe mine. Cateodata. Alteori ma zbat in nesiguranta. Poate veti zice ca-i normal, dar nu imi place. E “ceva” in sentimentul acela care iti ofera putere.
Power is the greatest aphrodisiac, nu-i asa?
Sa controlezi o situatie. Sa controlezi o relatie. Sa fii tu cel care suna atunci cand vrea, cel care da cu flit atunci cand ai fost prea depasit de o situatie si te-ai implicat mai mult decat iti doresti. Sa fii tu cel care alinta atunci cand doreste sa alinte si cel care trimite acasa fara resentimente atunci cand s-a plictisit. Sa decizi… iar celalalt sa se supuna.
Eu oricum sunt o contradictie vie; spuneti-i bipolaritate daca vreti. Insa si atunci cand urasc si atunci cand iubesc, o fac cu patima. Aceeasi minte care astazi te contempla si te ridica in slavi maine te poate tranti in noroi si te poate abandona fara sa se uite inapoi. Aceleasi maini care acum te mangaie te pot lovi in secunda urmatoare. Acum ma pisicesc si ma alint langa tine, insa imediat dupa pot sa ma razvratesc si sa ma enervezi. Gura care spune “du-te-n pizda ma-tii” poate spune “te iubesc” la aceeasi intensitate.
Ard mocnit si uneori ma dezlantui. Ma razbun si mi-e teama pentru ca, in sinea mea, sunt fragila. Am nevoie de tine, am nevoie de protectie, am nevoie sa ma simt iubita daca asta simti. Nu mereu, nu vreau sa fiu sufocata. Vreau sa cred ca sa nu ma mai dezlantui.
Fericirea mea inseamna si fericirea altora. Ofere-mi un moment de fericire sincer si adevarat si iti voi da in schimb cerul. Asa sunt eu, darnica. Iubesc. Dau tot. Si nu ma intorc sa fug de prea multa iubire!
Power is the greatest aphrodisiac, nu-i asa?
Sa controlezi o situatie. Sa controlezi o relatie. Sa fii tu cel care suna atunci cand vrea, cel care da cu flit atunci cand ai fost prea depasit de o situatie si te-ai implicat mai mult decat iti doresti. Sa fii tu cel care alinta atunci cand doreste sa alinte si cel care trimite acasa fara resentimente atunci cand s-a plictisit. Sa decizi… iar celalalt sa se supuna.
Eu oricum sunt o contradictie vie; spuneti-i bipolaritate daca vreti. Insa si atunci cand urasc si atunci cand iubesc, o fac cu patima. Aceeasi minte care astazi te contempla si te ridica in slavi maine te poate tranti in noroi si te poate abandona fara sa se uite inapoi. Aceleasi maini care acum te mangaie te pot lovi in secunda urmatoare. Acum ma pisicesc si ma alint langa tine, insa imediat dupa pot sa ma razvratesc si sa ma enervezi. Gura care spune “du-te-n pizda ma-tii” poate spune “te iubesc” la aceeasi intensitate.
Ard mocnit si uneori ma dezlantui. Ma razbun si mi-e teama pentru ca, in sinea mea, sunt fragila. Am nevoie de tine, am nevoie de protectie, am nevoie sa ma simt iubita daca asta simti. Nu mereu, nu vreau sa fiu sufocata. Vreau sa cred ca sa nu ma mai dezlantui.
Fericirea mea inseamna si fericirea altora. Ofere-mi un moment de fericire sincer si adevarat si iti voi da in schimb cerul. Asa sunt eu, darnica. Iubesc. Dau tot. Si nu ma intorc sa fug de prea multa iubire!
Cadere libera.
Cand ma inalti, sunt asa de suuuus!
Privesc de undeva de pe un nor toata omenirea si am senzatia ca nimic nu ma poate dobori, ca nimic rau nu poate ajunge pana la mine.
Cand insa imi dai drumul de acolo, caderea e a naibii de dureroasa.
Vad pamantul cum se apropie, este inevitabil.
In tot timpul asta am invatat cum sa cad ca sa nu imi rup gatul, insa fiecare cazatura este crunta in felul ei.
Am invatat sa ma regenerez.
Ma uimesc singura uneori cu cata usurinta ma adun, ma scutur si merg mai departe.
Sunt pasarea ta Phoenix, ma inalt mai sus de fiecare data.
Fiecare aripa pe care mi-o frangi nemilos, dupa ce imi spui ca pot sa zbor ,nu ma invata decat ca sunt umana, ca iubesc si ca am suflet.
Nu-l meriti, dar nici nu vrei sa mi-l dai inapoi.
Asa ca nu am de ales decat sa merg inainte dupa fiecare cazatura… mai am doar de invatat cum sa-mi dozez sentimentele si sa nu mai fiu afectata de fiecare tampenie – fie pe care o faci tu, fie provocata de mine.
Dar…
Sunt A TA!
Da, da, da, de un milion de ori da: SUNT A TA!!
Atunci, acum, mereu!
Privesc de undeva de pe un nor toata omenirea si am senzatia ca nimic nu ma poate dobori, ca nimic rau nu poate ajunge pana la mine.
Cand insa imi dai drumul de acolo, caderea e a naibii de dureroasa.
Vad pamantul cum se apropie, este inevitabil.
In tot timpul asta am invatat cum sa cad ca sa nu imi rup gatul, insa fiecare cazatura este crunta in felul ei.
Am invatat sa ma regenerez.
Ma uimesc singura uneori cu cata usurinta ma adun, ma scutur si merg mai departe.
Sunt pasarea ta Phoenix, ma inalt mai sus de fiecare data.
Fiecare aripa pe care mi-o frangi nemilos, dupa ce imi spui ca pot sa zbor ,nu ma invata decat ca sunt umana, ca iubesc si ca am suflet.
Nu-l meriti, dar nici nu vrei sa mi-l dai inapoi.
Asa ca nu am de ales decat sa merg inainte dupa fiecare cazatura… mai am doar de invatat cum sa-mi dozez sentimentele si sa nu mai fiu afectata de fiecare tampenie – fie pe care o faci tu, fie provocata de mine.
Dar…
Sunt A TA!
Da, da, da, de un milion de ori da: SUNT A TA!!
Atunci, acum, mereu!
Terapie prin lacrimi
Sunt o plangacioasa notorie, prea sensibila poate… pentru vremurile pe care le traim.
E singura mea sansa de a ma descarca, de a scoate din mine rautatea, ura si nedreptatea.
Plang de tristete, de fericire… de dor. Imi crapa sufletul de dor…
Mai nou plang in fiecare zi, sau de 2 ori pe zi… depinde cate sedinte de terapie necesita starea mea.
Plang dimineata pentru ca ma trezesc trista si pentru ca simt ca nu mai gasesc puterile sa incep o noua zi.
Plang seara cand adorm singura si am senzatia ca nimanui nu-i pasa, ca nu contez pentru nimeni, nici macar pentru acel om caruia i-am dat sufletul meu.
Lacrimile mele sunt dulci, au iz de iubire si sunt cu gandul la tine…
Dar sunt triste. Si sunt in zadar.
E singura mea sansa de a ma descarca, de a scoate din mine rautatea, ura si nedreptatea.
Plang de tristete, de fericire… de dor. Imi crapa sufletul de dor…
Mai nou plang in fiecare zi, sau de 2 ori pe zi… depinde cate sedinte de terapie necesita starea mea.
Plang dimineata pentru ca ma trezesc trista si pentru ca simt ca nu mai gasesc puterile sa incep o noua zi.
Plang seara cand adorm singura si am senzatia ca nimanui nu-i pasa, ca nu contez pentru nimeni, nici macar pentru acel om caruia i-am dat sufletul meu.
Lacrimile mele sunt dulci, au iz de iubire si sunt cu gandul la tine…
Dar sunt triste. Si sunt in zadar.
Iubitule,cata lume e intre noi...
Iubitule, uneori e-atata lume intre noi…
Esti tu oare?
Esti tu oare barbatul care ma va lua in brate cand imi va fi greu?
Esti tu cel care va fi langa mine cand oamenii dragi vor pleca?
Vrei sa fii al meu asa cum eu vreau sa fiu a ta?
Tu esti barbatul care ma va tine de mana cand iti voi aduce pe lume copilul?
Esti tu omul cu care vreau sa beau cafeaua in fiecare dimineata?
Oare in bratele tale voi gasi linistea si puterea de a depasi orice esec, orice tristete?
Cu tine imi voi face casa si masa si viata asa cum le vreau eu?
Sunt eu oare femeia “pentru tine”, sunt capabila sa te sprijin si sa iti fiu alaturi cu atatea probleme cate ai?
Cu atatea intrebari fara raspuns pe care ti le pui?
Iti sunt eu iubita si omul de care ai atata nevoie langa tine?
O sa fim vreodata numai noi 2 si restul lumii? Fara nimeni intre noi…
Iubesc, am curaj si mi-e teama…
Esti tu oare?
Esti tu oare barbatul care ma va lua in brate cand imi va fi greu?
Esti tu cel care va fi langa mine cand oamenii dragi vor pleca?
Vrei sa fii al meu asa cum eu vreau sa fiu a ta?
Tu esti barbatul care ma va tine de mana cand iti voi aduce pe lume copilul?
Esti tu omul cu care vreau sa beau cafeaua in fiecare dimineata?
Oare in bratele tale voi gasi linistea si puterea de a depasi orice esec, orice tristete?
Cu tine imi voi face casa si masa si viata asa cum le vreau eu?
Sunt eu oare femeia “pentru tine”, sunt capabila sa te sprijin si sa iti fiu alaturi cu atatea probleme cate ai?
Cu atatea intrebari fara raspuns pe care ti le pui?
Iti sunt eu iubita si omul de care ai atata nevoie langa tine?
O sa fim vreodata numai noi 2 si restul lumii? Fara nimeni intre noi…
Iubesc, am curaj si mi-e teama…
marți, 8 noiembrie 2011
Deci...
Ai doua obsesii mari si pe amandoua le cunosc. Una iti face rau, te consuma si ma identific cu ea. A doua nu mai conteaza.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)