MAXIM am zis.

ma trezesc dimineata si am un chef din acela sa scriu mult mult si sa insir idei de tot felul fara nicio logica fara coerenta de a pune semne de punctuatie si ortografie incep sa spun cat de mult te iubesc si cat de mult insemni pentru mine ascultand acordurile de la bye bye beautiful chiar daca nu au nicio legatura cu ceea ce vreau sa spun de fapt de fapt ma gandesc in mod obsedant la tine ma gandesc cat de mult te ador ma gandesc ca nu o sa iti dau drumul vreodata te iubesc eu sunt tu tu esti eu si tot ce voi face vreodata va fi pentru tine si iti voi fi alaturi si o sa vina zile in care dimineata primul lucru pe care voi vrea sa il fac este sa iti privesc chipul si nu o sa existe zi in care sa nu te fac sa ma iubesti sa iti dovedesc ca te ador sa te mangai sa te sarut si daca o fi sa ne certam o sa imi cer scuze de mii de ori pentru ca nu sunt perfecta si destul de buna pentru tine dar totusi ne iubim si imi dau seama ca atunci cand esti indragostit incepi sa scrii fraze lungi nesfarsite din graba si din dorinta de a spune cat mai multe nu mai ai timp sa pui punct trebuie sa continui sa scrii si sa scrii sa alergi mai departe de mintea si de inima ta si fraza nu vrea sa se opreasca si uite vezi dragostea nu are punctuatie si trebuie sa imi cer scuze pentru ca nu ti am zis cat te iubesc azi cand implinim 4 luni te iubesc

Your story

Cine ne creeaza noua povestea?Cine ne arunca pe scena asteptand sa ne spunem replicile?

Cine altcineva decat..noi?

Noi suntem cei care devenim personaje principale,pe scena noastra,cu scenariul nostru.

Noi ne scriem replicile si tot noi le si interpretam.

Si chiar noi suntem cei care ne scriem sfarsitul capitolelor.Noi suntem cei care cu un stilou vechi punem punct etapelor din viata noastra.

Si da!Noi suntem cei care facem ca unele capitole sa se incheie sangeros,sfasietor,lasand sa curga lacrimi pe obrazul nostru sau pe obrazul celorlalte personaje din opera noastra.

Numai cand iti dai seama ca esti aproape de marele si eternul sfarsit,iti dai seama unde ai ajuns si incerci sa-l faci sa nu mai apara niciodata.

Incerci sa amani si vrei neaparat sa-ti joci piesa din nou.

Dar piesa asta a ta este cea mai originala opera de teatru..opera ce se joaca numai o singura data.Opera ce este scrisa pe un nor.Un nor ce candva va fi noul tau camin.

Incearca sa-ti scrii opera asta cat mai frumos.

Si nu critica felul in care ceilalti isi gandesc povestea.

Nu poti fi critic decat abia dupa ce ai ajuns la sfarsitul operei tale.

Si..incearca sa-ti joci personajul inainte sa se lase cortina..

Risc.

Este important sa fii ceea ce esti,nu sa pari ceea ce nu esti.Dar cel mai important este sa nu-ti fie rusine cu tine.Te poti schimba daca ceva este in neregula,dar te schimbi pentru tine nu pentru altii!Tu de ce crezi ca cei care spun ce gandesc si fac ce vor sunt mai placuti in societate?Ei se simt bine in pielea lor.Ei nu vor altceva.Ei traiesc ce au.

Daca n-ai incredere in tine,nu ajungi nicaieri.Mergi fara un scop anume.Cauti,gasesti..dar ti-e frica.Si atunci ce rezolvi?Ce-ar fi viata fara risc?Riscul face parte din viata si ar trebui sa faca parte si din vocabularul tau.Risca pentru ce iti doresti,spune ce gandesti si fa ce simti.

Pentru ca oricat de buni ii vezi pe ceilalti,tu esti cel mai bun!

Stop it!

Timpul fura eternitatea. Fura tot! Fura secunda..fura viata! De ce nu-l aresteaza nimeni? M-am saturat sa tot treaca timpul pe langa mine si eu nici macar sa nu-l simt. Vezi ca trec orele..zilele..Azi e joi de exemplu.S-a dus si saptamana asta. Totusi timpul este foarte inselator. De cate ori ai lasat lucrurile spunand:'Lasa ca am timp!' si apoi ti-ai dat seama ca nu mai ai nimic? Totusi am invatat sa ne luptam cu timpul. Si ne luptam in fiecare zi. El moare. In fiecare zi moare. Si e mort pentru totdeauna. Tot ce-a fost ieri este pierdut pentru totdeauna. Asa ca traieste azi! Traieste ce ai! Traieste ce vezi! Nu te mai gandi la viitor, ca asa nu mai traiesti nimic..nici prezentul si nici viitorul. Timpul este prea lent pentru cei care asteapta.. prea iute pentru cei care se tem.. prea lung pentru cei care se plang.. prea scurt pentru cei care sarbatoresc.. dar pentru cei care iubesc..timpul este o eternitate!

Maybe.

Si cand credeam ca m-am gasit,ma pierd din nou.

Ma amestec in tot ce-a fost si ce va fi.

Poate ca trebuie sa stiu mai intai ce doare ca sa pot incepe sa tratez.

Poate ca vreau sa stiu prea multe lucruri care nici macar nu-mi folosesc.

Uneori chiar cred ca totul este exact asa cum il vad.Dar daca ma mut langa el,daca-l studiez,daca ajung sa-l inteleg,poate fi cu totul altceva decat ceea ce credeam la inceput.

Poate ca-mi lipseste atat de tare ceva,incat incerc sa-l inlocuiesc,fara sa stiu ca oricat as vrea,acel ceva nu poate fi inlocuit.Ca bucatica lipsa,este mult mai mare,mai colorata si mai plina decat cea pe care am gasit-o.Ca nu au aceiasi tesatura.

Poate ca sufletul meu are prea multe de spus.Si poate nu foloseste acelasi limbaj.

Poate sunt prea multe de spus si prea putine intelese.

Poate nu-i pot pune piedica timpului,sa-l fac sa se opreasca pentru mine.Si poate ca nu-l pot trage de maneca sa-i spun sa se intoarca putin,pentru a termina ce trebuia terminat atunci..

Dar poate mai intai trebuie sa stiu regulile si apoi sa cer.

Pieces

Atunci cand doua parti se rup,de unde pot stii daca cealalta mai traieste?

Cum o pot invata pe cea care mi-a ramas, sa nu bea aceiasi otrava?

Cum ii pot linisti durerea care o cuprinde?

Cum imi pot implora jumatatea de inima sa bata?

Cum?

Poate exteriorul iti spune ceva.Dar in interior e cu totul o alta poveste.

Poate cateodata trebuie sa faci pasi mici.Poate nu trebuie sa sari nicio etapa.Poate trebuie sa faci totul exact asa cum trebuie.

Poate ca atunci cand te hotarasti sa stergi tot,pastrezi un singur lucru.O singura amintire.Dar ce te faci atunci cand acea mica amintire,pune stapanire pe tine?

Ce te faci atunci cand acel mic lucru devine imposibil de ucis?

Atunci cand la auzul numelui ce-l credeai ingropat,inima ta tremura din nou?

Ce te faci atunci cand gandurile o iau razna?

Poate de multe ori,atunci cand dau de ceva prea complicat,am tendinta sa renunt.

Sa ma dau batuta ca si cum ar fi prea mult pentru mine.

Sa fug pur si simplu de ceva ce altii ar muri numai sa atinga.

Dar poate imi trebuie un moment sa-mi inghet frica si sa revin la ce-am abandonat,pentru a-mi lua titlul de invingatoare.

Sometimes...

E un miros de sfarsit.Un miros ce nu se pierde,ci intra in sufletul tau.

Reuseste sa-l smulga si sa-l sfarame.Sa-l transforme intr-un praf mizerabil.

Iti bea sangele picatura cu picatura, fara sa se sature.

Si de fiecare data,te priveste in ochi.Te priveste in ochi pentru ca ii place sa-ti vada durerea.

Ii place sa te auda cum suspini.Sa-ti simta rasuflarea intrerupta.Sa stie ca ti-e teama.

Nu se lasa pana cand nu rupe bucatele din carnea ta.Pana stie sigur ca te-a lasat fara nimic,nu se opreste. Vrea sa vada cum te scurgi usor intr-o lacrima,ca mai apoi sa poata citi totul in ea. Da drumul tuturor sentimentelor si le face sa te cuprinda,astfel incat n-o sa-ti mai dai seama ce simti. N-o sa stii daca e ura sau iubire. Daca e durere sau fericire. Si cel mai rau e ca nu poti fugi de el.Dupa ce-i simti mirosul,il vezi venind.Ii simti ghearele pe pieptul tau si te zbati.Incerci sa tipi,sa fugi,sa scapi! Dar nu poti.. Nu poti...................

For my soul.

Da,vreau sa stiu ce pot atinge cu degetele mele . Vreau sa stiu pana unde poate fi auzita vocea mea. Sa strig atat de tare incat sa simt ca imi plesnesc plamanii. Vreau sa stiu ca sunt aici si ca traiesc. Sa-mi misc picioarele si sa nu para doar un mers. Vreau ca ale mele cuvinte sa reuseasca sa strapunga orice,sa treaca de fiecare bariera. Vreau sa fiu acolo,vreau sa fiu aici. Sa vad toate tipurile de oameni si sa reusesc sa le inteleg sufletele. Pentru ca vreau atat de mult sa simt cu adevarat mirosul si gustul aerului pe care-l respir,aer fara de care nu pot sa traiesc. Vreau sa-l simt,sa inteleg de ce-am atata nevoie de el. Sa-i descompun partile,sa-l studiez. Vreau ca apa sa nu-mi para doar lichidul vital,nu. Vreau sa vad in ea adevarata sa putere. Vreau sa te inteleg pe tine. Sa ma uit prin ochii tai,sa-ti vad sufletul. Sa stiu ca e acolo,sa-l cunosc,sa-l ajut. Sa-mi doresc sa stiu mai multe. Sa devin dependenta. Vreau propriul meu drog. Sa-mi prepar doza in fiecare zi si sa-i simt veninul ucigator,in sangele meu. Si nu vreau sa stiu cand am sa mor. Nu vreau sa stiu ca viata mea e ca o lumanare si ca intr-o zi,focul sau se va stinge si voi ramane pierduta. Nu vreau sa fiu o simpla amintire,sa raman ascunsa in memoria cuiva. Cineva sters,ireal,gol..mort. Pentru ca daca o sa fie asa,o sa folosesc orice metoda pentru a-mi trezi sufletul la viata. Ma voi hrani cu sangele si sufletul tau,iti voi sfarama oasele si carnea,iti voi fura pana si viata,doar ca sa traiesc..

Nico – Spune-mi ca…

Intre ieri si ce va fi, intre astazi si intr-o zi, Te strig.. Fara mine sunt a ta, fara tine nu pot fi nimic.. Chiar de-ai pleca din vina mea, Si n-am sa ma pot schimba, Acum stiu ca numai pot fi cu altcineva.

Nu mai pot simti, nu mai pot zambi, Nu mai pot indura sa stiu, ca n-ai sa mai vi..

Refren: Spune-mi ca ti-e dor, si ca nu-i usor, Fara sa ma simti, fara sa ma alinti, Spune-mi ca ai fi vrut, daca ai fi putut, Sa ma minti…

Spune-mi ca nu vrei, decat ochii mei, Sa-i privesti in zori, si sa-ti dea fiori. Spune-mi ca am visat, si nimic din tot ce-a durut, Nu a fost… adevarat.

Intre paradis si iad, intre patima si oftat, Te strig.. Intre stele si pamant, fara tine a ramas, Nimic…

Nu am stiut sa te pastrez, n-am stiut sa iti vorbesc, N-am crezut ca as putea, atat sa te ranesc… Nu, nu mai pot simti, nu mai pot zambi, Nu, nu mai pot indura sa stiu, ca n-ai sa mai vi..

Refren: Spune-mi ca ti-e dor, si ca nu-i usor, Fara sa ma simti, fara sa ma alinti, Spune-mi ca ai fi vrut, daca ai fi putut, Sa ma minti…

Spune-mi ca nu vrei, decat ochii mei, Sa-i privesti in zori, si sa-ti dea fiori. Spune-mi ca am visat, si nimic din tot ce-a durut, Nu a fost… adevarat…

N-am stiut ca fara tine, vor fi numai nori in viata mea, N-am crezut ca fara mine, vei putea si maine continua, Acum stiu ca n-am sa mai iubesc la fel, nici nu vreau, n-as putea, Doar in inima mea, nu te pot uita..

Refren: Spune-mi ca ti-e dor, si ca nu-i usor, Fara sa ma simti, fara sa ma alinti, Spune-mi ca ai fi vrut, daca ai fi putut, Sa ma minti…

Spune-mi ca ti-e dor, si ca nu-i usor, Fara sa ma simti, fara sa ma alinti, Spune-mi ca ai fi vrut, daca ai fi putut, Sa ma minti…

Spune-mi ca nu vrei, decat ochii mei, Sa-i privesti in zori, si sa-ti dea fiori. Spune-mi ca am visat, si nimic din tot ce-a durut, Nu a fost… adevarat…

Ceai?!

Va voi spune un secret, dar doar cu conditia sa nu mai spuneti la nimeni ! :)))) Va voi invata cum sa faceti cel mai tare ceai, cel mai fierbinte, cel mai dulce, ce mai, cel mai cel ceai ! :)) Bun. Se ia o bucata de Betty adormita. Se duce in bucatarie. Se ia un ibric, se umple jumatate cu apa si se pune la fiert. Se ia 2 pliculete de ceai. Se asteapta pana apa e fierbinte. Sa fie in clocot, stiti voi.... :)) Se arunca pliculetele de ceai inauntru si se pune ceva peste, astupand ibricul pentru un miros mai patrunzator al ceaiului. Se asteapta 2 ore pana se raceste de tot. Se ia aceiasi Betty adormita. Se duce iarasi in bucatarie. Se pune acelasi ibric la foc mic, pentru a putea incalzi ceaiul.:)) Se lasa la incalzit o ora si ceva. :)))))) Se ia aceiasi Betty care acum e speriata pentru ca a uitat pe foc ibricul de ceai....si se duce in bucatarie. Daca apa nu s'a evaporat si pliculetele nu s'au transformat in scrum impreuna cu ibric cu tot, se poate servi cu biscuiti in fata calculatorului!:)) Observatii : A nu se face asa ceva acasa ! Doar Betty poate face asa ceva !!!!!!! =)) Aveti idee cum sa curat un ibric ars ? =))

I've lost all my strength

Ce ciudat.... de mult n'am mai simtit asta. Melancolie...simti cum sufletul tau se scufunda usor, dar singur... in oceanul intunecat si manios....si cu fiecare centimentru in care sufletul tau patrunde mai adanc in intunericul atat de tacut...simti ....linistea. Te inconjoara..Sute de intrebari ....iti vin in minte acum. Prea multe si mult prea repede pentru a putea gasi un raspuns pentru fiecare. Probabil de'asta ai impresia ca deja stii raspunsul. Ai ajuns atat de adanc in inima oceanului, incat nu mai simti furtuna cumplita de la suprafata... Totul e linistit acum. Mai e mult pana o sa ajungi pe fundul oceanului. Si e asa de liniste. Iti poti aminti lucruri. Da! Ai putea face asta...ai putea sa'ti amintesti lucrurile care au fost atat de frumoase. Da! Si...si...si totul in jur s'ar contopi in lumina amintirilor si linistea va fi umpluta de rasetele si de vocea lui cristalina. Ce frumos ar fi! Dar...e atat de liniste aici. E atat de frig! Si nimic altceva decat intuneric...care nici cel mai mare tipat, nici cel mai dureros tipat nu'l face sa se schimbe. Nimeni nu a ajuns atat de departe. Dar se pare ca nici cel mai intunecat loc, nici cel mai rece, nici cel mai rau lucru nu o mai raneste...a trecut prin prea multe, ca sa mai poata simti toate astea. Si a ajuns prea departe ca sa se poata intoarce. Deja...e prea tarziu... Nimeni nu o mai poate salva acum. Nici cea mai puternica lumina. Nici cel mai motivat scafandru. Nici cel mai mare tipat din univers. Mai are putin. Mii de corpuri incep sa se arate. Sfartecate de sabii ...insangerate... unele inca tipand ....e sange pese tot...se sperie...vrea sa se intoarca...se zbate pentru viata ei...incearca sa se intoarca...se zbate cum niciodata nu a facut'o. Dar e prea tarziu. E mult prea intuneric. E mult prea rece, prea dureros, prea.....liniste. Cu ultima picatura de suflu ....se intoarce si striga ... "TE IUBEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEESC " Ultimul ei tipat porneste ca un glont spre suprafata cu o viteza incredibila...ajunge intr'o clipita la suprafata....dar nu se mai aude decat ultima parte din tipat...."beeeeeeeeeeeeeesc" ....intunericul rau, a furat tipatul... El, se intoarce. "Ce'a fost asta?????" Cealalta il prinde de mana.... "Haide, eu n'am auzit nimic. " Si il smuceste...si il trage dupa ea. El....stiind ...pleaca...chiar daca ochii ii erau plini de lacrimi. Tipatul se pierde in zare. Totul revine la linistea normala. Si vantul abia adie...