Problems

Oamenii creaza intotdeauna probleme mari din nimic.
Toate problemele sunt imaginare - le creezi pentru ca, fara probleme, te simti gol pe dinauntru.
Fara probleme nu ai ce sa faci, nu ai cu ce sa te lupti, nu ai unde sa te duci.

Timpul meu si al tau ..

… timp liber hoinarind pe strazile prafuite ale interactiunilor cu ceilalti, timp liber petrecut citind cartea vietii altora, cautand un happy-end pentru noi prin parerea si recunoasterea lor, timp liber cand ploaia ne loveste sufletul si nu mai stim cum sa ajungem la mal. Avem atata timp liber! Uneori ni-l petrecem la cinematograf urmarind filmul vietii altora si plangand clipele in care nu am reusit sa fim ca ei. Paradoxal, lacrimile noastre se intalnesc cu ale lor, fiindca si ei plang pentru ca nu au reusit sa fie ca noi. In timpul liber mergem la padure, la gratar, poate mai ardem ceva din suferinta, poate mizeria pe care o lasam in urma ne curata putin din suflet, poate stomacul plin ne umple vidul din noi. Ne petrecem uneori acest timp la “un pahar de vorba” insirand cuvinte telenuvelistice, incercand sa “aranjam”  vietile celorlalti in speranta ca ceva din viata noastra va fi pus la locul lui. Timp liber in care incercam sa ne gasim in privirea, gandul, inima si aprobarea celuilalt …

Ne nastem pescari. Din momentul in care am iesit in lume avem in maini o undita. Ne pregatim sa prindem Pestele cel mare.
Indiferent de modelul de undita avut in mana, nada trebuie facuta personal. Nu ai de unde sti compozitia perfecta a nadei. O inveti sa o faci de-a lungul vietii. Pestele difera ca dimensiuni si cerinte de la o persoana la alta: unii vor bibani, altii stiuca, somn si chiar vreun Moby Dick.
Stam concentrati pe malul raului vietii noastre cu undita in mana si asteptam sa se prinda acel peste. De la aceasta categorie de pescari nu o sa auzi povesti fantastice cu pesti, decat in momentul in care prind Pestele. De-abia atunci, povestea capata dimensiuni....

Marcel Pavel - De dragul tau

Riscul de a fi

…mi l-am asumat, fara sa vreau, e adevarat, din momentul in care m-am nascut. Asta acum ceva timp. Pana acum, risc incontinuu cu mine si, cine stie, candva, ce va iesi din aceasta actiune personala...

Cubul

Viata pusa in cubul lui Rubik este povestea unei expozitii de figuri ce isi cauta ordinea pe aceeasi fateta. O expozitie de figuri ce are un singur subiect. Tu.
Ce are cubul lui Rubik in comun cu viata insasi?  Cubul iti da impresia unui amalgam de culori si imagini, pe care artistul le-a aruncat, alandala, dar cu scopul de a se cauta intru unitate.
Te asezi in fata cubului si incerci sa afli ce culoare ti s-a potrivi si, apoi , prin diferite testari, sa o portivesti pe o singura fateta macar pe aceea, daca nu pe toate.
Iti testezi nervii pana la saturatie, experimentezi diverse scheme si incerci sa suprapui diverse bucati. Fiecare patrat contine elemente importante din viata ta. Sunt dense, ingrosate la propriu si-ti cer sa te apropii cat mai mult posibil de imbinarea lor. Numai asa, poti afla ce se ascunde in spate. Miscarile sunt din ce in ce mai nervoase sau abile, depinzand de  calmul fiecaruia aflat intr-o situatie limita. De cat de repede imbini patratele depinde drumul tau in potrivirea celorlalte cuburi.
Fiecare imagine  iti cere, cumva, sa le “sapi”, pentru a da, la sfarsit, de capatul puzzle-ului. Poate iti reuseste si, rezolvarea va fi o imagine supraincarcata cu alte imagini, abstracte, ce te trimit, cumva in underground.
Rezultatul te poate transforma radical. Vezi fatetele populate cu amintiri si scene de care nu mai stiai si, care, de-abia acum, iti clarifica ce a insemnat acel cub in viata ta si ce poti face in continuare. Uite, aici, ai o fateta populata cu oameni, alta cu personaje grotesti de circ si chiar si una cu oameni cu masti. Fiecare imagine in sine creeaza insa cate o imagine singulara, ce iti agreseaza privirea prin scenariul ironic, premonitoriu.
Nu-ti convine si iei alt cub sau incerci o alta combinatie. Poate asa vei putea corecta viziunea lumii in care traiesti.

Mahalale

Sufletul a avut intotdeauna o imagine ambigua, plasata intre evlavie si sminteala, imagine pe care nu ne-am straduit in nici un fel s-o schimbam, complacandu-ne in letargie si bazindu-ne, de fapt, pe necesitatea umana de a crede in ceva. Ajungem astfel sa ne transformam sufletul intr-o mahala plina de orbi, cersetori, ciungi, tate,hoti, negustori si multe alte personaje specifice acesteia.

Mahalaua sufletelor noastre este plina de cersetori ,de intelegerea si sentimentele celor din jur. Majoritatea cersetorilor din noi sunt orbi cu voci dogite, ce nu se adapteaza usor situatiilor de comunicare. Fiecare din noi avem mutatii semnificative, pentru a parea mai umili sau mai infricosatori in fata celorlalti si, totodata, folosim strategii discursive, insa intindem mana sau batem la geamul cochiliei lor, folosind de foarte multe ori, un limbaj sarac, stereotip, incremenit si lipsit de culoare ori de amprenta personala.

Dorinta obtinerii cu orice pret – si cu mijloace facile – a unui succes si a unei iesiri din mahala, duce la o transpunere gresita a ideii de libertate sufleteasca. Devenim negustori /hoti de suflete ce incalca normele de bun simt al consumatorului, instaurand si mai mult o confuzie generala.

In masura in care creste ingrijorator populatia mahalalei sufletesti, in realitate devenim niste tate ce abunda in exprimari confuze, ilogice si aberante, iar, pe masura ce creste alarmant pulsul si dorinta de a iesi in evidenta, cultivam un limbaj vulgar, indecent, erotico-aluziv, ce vadesc carentele extreme de grave in pregatirea lingvistica proprie ,de a ne dezvalui cu adevarat in fata celui de langa noi.

Necontrolate, repetate, toate aceste “fapte cotidiene ale mahalalei” se umfla cu fiecare zi ce trece, se infiltreaza in mintile celor din jur si, in principal, in tine, se plimba pe ulita, inconjoară mahalaua, transformandu-se intr-un hidos “conte” de mahala ce-ti va conduce comunitatea.

In fine, ca sa nu cad prea tare in patetic tocmai în fata sarcasmelor propriei mele mahalale, inchei cu intrebarea: de gatul sufletului vostru ce carton atarna?