Vag esential absurd

Si totul a fost perfect ,pana cand un manipulator ,a schimbat o piesa a universului cu o alta piesa ....=> haosul......si tot calmul ,toata linistea ,s-a transformat in zgomot...

Modul in care imi bruiati linistea ma enerveaza! Vreti sa stiti mai multe ,dar nu stiti esentialul... luati-o incet, treptat... intr-un ciclu se porneste de la nimic, la foarte putin, la putin, la mult, la foarte mult s.a.m.d.

Azi ,sentimentele sunt materiale ,iar materialul e sentimentul pur, ar trebui ca in loc de "te iubesc" sa spunem "bani" .
In ochii copiilor inocenti ,ajunsi acum maturi ,nu mai sclipeste inocenta ,ci sclipeste egoista indiferenta pentru restul lumii si domneste cu desavarsire dorinta de avere.
E absolut normal ca omul sa isi doreasca mai mult decat are ,insa sa isi stie o limita.

Nu serios acum ... voi nu simtiti o lipsa de adiere a iubirii in aerul poluat ce il respirati zilnic?  Nu va e dor sa va opriti noaptea, singuri, in timp ce va duceti la magazin, si sa va uitati la luna sa spuneti cat este de frumoasa? Mergand pe strada sa va opriti cu gandul intr-un loc si sa va spuneti  "aici am trait eu sentimentul ala "si instinctual de cate ori treceti pe undeva sa verificati geamul unei persoane in speranta ca va fi acolo sa va priveasca curiozitatea?

Sau va uitati pe jos poate gasiti vreun ban ????????

Lupti sau nu?

De ce as explica unor oameni ceva ce oricum nu ar intelege? Pentru ca, oricum, profunzimea gandirii lor nu e suficienta, incat sa patrunda dincolo de pereti... Pentru ca sunt limitati...
Ce ai pierdut .... are o valoare mai mare decat avea atunci cand il aveai......
Dar poate ca atunci cand vei regasi, va fi mai important decat a fost... insa cand pierzi si castigi si iar pierzi si iar castigi... isi pierde tot pretul.
Ceva trecut de timp nu mai poate fi niciodata apreciat la fel ca un trandafir ce se ofileste si nu isi mai recapata frumusetea decat dupa ce moare de tot si reinvie...

Sa nu va supuneti... sa nu va supuneti niciodata daca stiti ca aveti dreptate si stiti pentru ce luptati si care va sunt scopurile... daca stiti cu adevarat care va sunt idealurile... si daca stiti cu adevarat ca asta este ceea ce va doriti.

Pitici pe creier.

Mi-am dat seama de inca ceva .Ca am pitici pe creier .Bine ca stiam ..dar am stat sa analizez asa un pic.. Piticii mei de pe creier sunt orfani cu amintiri. Nu prea au unde sa mearga,la cine sa apeleze..si tot viseaza la lucruri din trecut chiar daca nu mai au nici o implicare. Sunt ei si atat ;niste ciudatei ai naturii :loiali ,iubitori si isteti .Au nevoie sa se simta in siguranta .Asculta muzica. Se distreaza. Uneori se dau teasta in teasta... Alteori zambesc toata ziua si sunt fericiti.   Ai-ho.ai-ho... suntem pitici misto...

Mda..cam atat.Imi lipseste obiectul imaginatiei.Asta e.

Cu sinceritate ...

Sinceritatea, una dintre cele mai mari calitati ale unui om, daca nu cumva cea mai mare… o calitate care ne este data la toti la inceputuri, dar pe care doar uni din noi aleg sa o cultive, altii o lasa asa… sa iasa din cand in cand la iveala, iar din pacate multi o ingroapa cat pot ei de adanc… si incearca sa nu isi mai aminteasca de ea…

Mie personal, imi pare asa simpla viata atunci cand fac uz maxim de sinceritate… nu spun ca mereu este foarte bine, nu… de multe ori am avut de pierdut pe moment din cauza sinceritatii… dar am incercat din rasputeri sa nu renunt nicio clipa la ea.

Mergand “brat la brat” cu sinceritatea, cred ca ne putem privi in oglinda, putem privi in oglinda mai departe de imaginea fizica… ne uitam noi in proprii nostrii ochii… si pentru mine senzatia respectiva este unica, imi da forta sa fiu mereu cat mai sincera… atat cu mine cat si cu cei de langa mine…

Probabil ca este usor pe moment sa creezi situiatii cat mai convenabile, omitand sa spui adevarul… pur si simplu spunand ceea ce vrea sa auda cel de langa tine… pe moment, intr-o situatie de genul asta poti parea zmeu… dar oare atunci cand se va sfarama toata urzeala ta mai poti ridica ochii din pamant? Mai poti avea curajul data viitoare sa ceri sa fi crezut?

Oare nu ar fi mai usor sa se spuna lucrurilor pe nume? Sa nu se mai creeze confuzii, sa nu mai existe tensiuni? Nu doar o singura data am fost confuza din cauza lucrurilor ce au fost omise intentionat, pentru ca cel din fata mea nu a vrut sa fie om ci zmeu, nu o singura data m-am agitat, mi-am facut procese de constiinta, din acelasi motiv… daca voi “zmeilor” ati stii cata neliniste puteti provoca…

Imi doresc sa am parte de cati mai putini “zmei” in preajma mea… cel mai bine suport sinceritatea, accept fara vreun fel de ranchiuna un “am gresit”, “nu vreau” , “nu pot” , decat povesti fantastice, care chiar daca suna bine… nu-s altceva decat MINCIUNI…

Cred ca un lucru sincer ne poate face mai mari decat 100 de minciuni bine spuse… fiindca pana la sfarsit cel ce va ramane nemiscat va fi lucrul sincer…