Mai bine lasa!

Sunt oameni care intra in viata ta atunci cand te astepti mai putin sau si mai corect spus, cand iti doresti cel mai putin si totusi se intampla. Ii detesti pe oamenii acestia care vin nechemati, care nu-ti fac niciun serviciu prin aparitia lor si iti doresti sa dispara la fel de repede cum au aparut. Te simti frustrat pentru ca nu poti sa faci nimic sa-i inlaturi din viata ta cotidiana pentru ca oamenii astia nu vin singuri ci insotiti de o cohorta de probleme si din pacate problemele lor se leaga de problemele tale sau pur si simplu iti creaza tie noi probleme si atunci îi urasti de-a dreptul. Poate ca nu este nimic intamplator si asa cum exista cauza si efect asa se justifica si existenta acestor oamenii care abia isi ascund placerea de a face rau. Iti doresti sa dispara, atat ei cat si problemele pe care le-au creat dar stii bine ca asta nu se va intampla si atunci iesi la atac. Esti nevoit sa iesi la atac, sa uiti de masura, bun simt, echilibru, educatie pentru ca in cazul asta cea mai buna aparare este atacul. In prima faza oamenii pe care-i detesti se vor preface ca nu inteleg atitudinea ta, ca ei nu au avut intentia sa te deranjeze si ca evident tu reactionezi exagerat, toate astea facand parte din tehnica de manipulare. Esential este sa nu dai crezare unor astfel de “vrajeli”, ci sa ramai vigilent pe pozitii pentru ca urmeaza faza a doua cand oamenii detestabili, vazand ca n-au reusit sa-ti adoarma banuielile, trec ei insisi la atac si pretind ca tu esti de fapt autorul tuturor problemelor si uite asa din victima devii calau. Nu-ti face probleme, oricum lumea te va pune la stalpul infamiei indiferent de rezultat. Ai sa vezi ca micul tau univers linistit se va transforma brusc intr-un haos si daca pana atunci fusesi un individ linistit, amabil, prietenos gratie acestor oameni te vei transforma intr-un tip cinic, ofuscat si mai ales suspicios, intr-un cuvant o persoana detestabila.
Te gandesti anul asta sa le multumesti pentru un asemenea cadou nepretuit? Mai bine lasa …

Celor pe care ii lasam sa intre in viata noastra

Exact, este un mesaj pentru cei pe care ii lasam sa intre in viata noastra si ne dezamagesc. De fapt, nu-mi este ciuda pe ei ci pe mine ca n-am inteles mai devreme ce fel de oameni sunt. Nu mai acordam de mult beneficiul bunei credinte nimanui si totusi de data asta am gresit. Am crezut ca avem foarte multe in comun, ca gandim, simtim la fel cand de fapt lucrurile stau exact pe dos.

De ce suntem uneori asa de mici, atat de ingusti, de vanitosi, de meschini incat nu mai putem sa vedem realitatea?

Imi amintesc uneori de tine. Deja din ce in ce mai rar, dar cand o fac, simt cum o parte din mine nu mai e demult a mea. Mi-e dor de zilele in care tot ce asteptam era un gand, de sarutul unei nopti de iarna, de zambetul si imbratisarea ce imi stergea intr-o clipa orice.

A trecut mai bine de o mie de ani de atunci. Si totusi, de fiecare data ma trezesc simtind altfel. Azi, poate pentru prima data, m-am hotarat sa te iert. Nici nu mai stiu de ce atata vreme nu am facut-o, dar azi am simtit ca te-as putea privi zambind, ca dupa atata timp am putea vorbi despre noi fara durere, ca am putea sa ne amuzam de tot ce a fost.

Astfel de revelatii te fac uneori sa crezi in stravechea credinta ca totul e trecator. Oare si iubirea e la fel de trecatoare, si ne comportam toti ca niste copii ce uita a doua zi jucaria ce le-a fost aruncata pe furis? Sau e oare o metoda ciudata a sufletului nostru de a se vindeca, lasandu-ne sa credem ca am uitat totul sau l-am inlocuit cu alte amintiri?
Cred mai degraba ca e vorba de un fel anume al vietii fiecaruia dintre noi, cu cat iubim mai mult, cu atat uitam mai usor... Si cand totul ne e luat, nu avem nevoie decat de o gura de aer proaspat pentru a ascunde sentimente dureroase si a o lua de la capat.
Am ajuns astfel sa cred ca de fapt te-am iertat de mult, dar abia azi am reusit sa inteleg. Am reusit sa vad dincolo de timp doi oameni carora le era frica de o iubire mult mai mare decat sufletele lor puteau duce, si ce au ales sa fuga. Si fuga asta, de tot si de toate, nu s-a terminat poate nici azi, chiar daca fiecare si-a gasit un loc de popas.
Credem cu tarie ca traim iubiri eterne. Cautam modalitati diverse de a ne asigura ca cel pe care il iubim va fi mereu acolo, la bine si la greu, dar oare cand o iubire a trecut, dispare ea cu adevarat?
Si tocmai pentru ca undeva in sufletul meu iubirea noastra s-a ghemuit lasand loc viselor noi, am reusit sa iert. N-ai disparut, dar de azi pot sa privesc inapoi la fel de bine cum pot privi inainte stiind ca exista o parte din mine ce ti-a ramas.

Imi e dor de tine,imi e dor de noi.Imi e dor de mine,Betty cea iubareata si stresanta.Betty,cea pe care o vedeai zilnic,cea pe care o muscai ...Imi e dor de Betty cu zambetu'ala naiv.Imi e dor de momentele cand ma impacai ...imi e dor de tine.Viitorul nu ne surade,nu ne ajuta...dar sper ca viitorul este de partea noastra.
Cateodat sunt orgolioasa,indiferenta,idioata,stresanta,nehotarata.Dar tind sa cred ca toate aceste"calitati" ma definesc,ma caracterizeaza.

Trecuprezviitorul!

Am sa "creionez" pe foaia asta electronica ideea ce mi s-a ivit in cap intamplator, cum ca timpul, ar putea avea un sinonim; Si acela ar putea fi chiar "trecuprezviitorul" -un substantiv comun, format prin alaturare, de la radicalii "trecut", "prezent" si "viitor". Suna ciudat, nu?
Ei bine, daca socotim profund de pe "umerii" acestui fenomen, putem constata ca Timpul este cel ce ne conduce viata, cel ce ne uneste destine, cel care face posibila arhiva vietii noastre, intrucat, merita o importanta desavarsita. Este asemeni unei corabii, ce navigheaza pe mari si oceane secunde in sir, minute in sir, ore si zile, luni, ani si apoi...la un moment dat, dispare in larg -pentru-ca-nici-macar-el-nu-este-etern-.

Trecut. Putem vorbi despre o gaura neagra, in care nu vrem sa (mai) coboram niciodata, o aschie de copac subred, imbatranit, cat pe-aci sa se tranteasca la pamant, ori...putem nara despre intamplarile cele mai putin placute (fie ele constructive sau neconstructive), ori amintiri pentru care te-ai urca chiar acum in masina timpului si ai apasa butonul "GO!" cu 9876543210 km/h, doar ca sa le mai retraiesti o data, sa mai simti o data trecandu-ti prin vene anumite vibratii/emotii/sentimente cu care te-ai hranit candva spiritual. Despre timp este vorba...si mai precis, despre trecut- o bucata ireversibila din "anatomia" acestuia si indispensabila caci, fara trecut, notiunea de "timp" ar fi non-eficacitate.

Prezent. E secunda care tocmai s-a scurs dar pe care incerc sa o prind cu fiecare litera atasata aici. Nu-mi pot bate joc de prezent spunand ca este efemer, ori spunand ca nu exista, pentru ca nu apuc sa-l vad. Asa ca-l voi insusi cu...un trecut apropiat, o frunza de castan ce o privesc plutind pana jos timp de 1 minut, sunt lucrurile pe care le vad intr-o continua miscare si pot, de asemenea sa insusesc prezentului starile-mi afective si practicile-mi de rutina zilnica, noutatile din viata mea dar si cursul vietii pe care il pot simti prin tot ce ating, vad sau aud cu fiecare dimineata care se revarsa asupra mea. El este prezentul- a doua parte ce completeaza termenul de "timp", sau fenomenul care a revolutionat Terra atunci cand o piesa mica dintr-un mecanism al ei a inceput sa se invarta cu viteza luminii. Asadar, si acesta este indispensabil traiului.
Viitor. La ce bun fantezia, reveria sau dorinta? Ei bine, la asta: speranta ca intr-o zi vei obtine ceva, ca un gand profund se va transforma intr-un miracol, ca implinirea unor obiective aduse la bun sfarsit s-au indeplinit si va mai fi loc de altele si ca intotdeauna vei avea loc in mintea ta de un spatiu in care sa-ti dezvolti aura ce te inconjoara, sa-ti largesti sfera din mediul in care traiesti ori schimbarea pe care ti-o doresti a deveni candva, realitate. Toate elementele acestea insirate acum, alandala, stau la baza ultimului "organ anatomic" al TIMPULUI.
Si acum, ca tot am definit abstract si in felul meu sinonimul "trecuprezviitorul", am sa va intreb si pe voi ce sinonim i-ati da timpului, astfel incat sa fie vizibile componentele acestuia.
Omul din mine spune ca timpul forteaza clipa sa te simti viu. Simte-o si tu pe ea!

Cuvinte insuficiente.

Imi place cum ma simt azi.Ma ia o senzatie usoara de foame, dar si lenea de a`mi parasi scaunul moale e mare. Liniste. Da, sunt linistita, sunt de un calm ce nu prevesteste o furtuna, ci care doar concluzioneaza niste zile tumultuoase.

Savurez momentul asta intocmai cum as bea acum o cafea buna ( cu mirosul acela pregnant , cu gustul care imi face papilele sa explodeze ...)
Doamne ! Prin pori , simt un du-te – vino al unui sentiment, al unei stari pe care nu pot si nici nu cred ca vreau sa le denumesc in vreun fel . Vreau doar sa le simt si sa nu ma sperii in nici un fel de ele la simplul auz al numelui lor. Azi sunt o anonima., ma simt deconectata de lume, de viata, ma simt departe de superficial, de cotidian, de orice banalitate. Azi sunt eu , cu mine, cu ce simt . Atat.