duminică, 31 mai 2009

POveste Poveste....

Deci: -Este 10:07 duminica -Mi-e leneee -Sunt singura acasa -Mi-e frica sa ies din camera -Ieri a fost Madaaaa si Gygy la mine si ne-am uitat la Exorcizarea Emiliey Rose -Toata noaptea am visat urat.Numai draci. -E foarte tare filmul ala,chiar dak nu prea am inteles nimic.am inteles ca un popa a exorcizat-o p una pana a murit..si dupaia erau la tribunal sa decida daca e vinovat popa sau nu...si cat timp povestea popa ala ce ia facut lu'Emily astia dadeau si imagini...cand tipa aia..adica urla...adica nu ea...dracii din ea... cica "Acest film este inspirat dintr-o poveste reala"mda...mai dormi. -Am uitat sa va spun k am fost la munte. Deci: -am plecat pe la 6:00 -am stat pe scaun cu Rox_X -au venit si childreni daia'de 11-12 ani. la fiecare casa colorata scoteau cate un "WOOOOW" -asa...prima oprire a fost la "Curtea de Arges"...am mai fost deci nu mi sa parut prea interesant -de acolo mi-am luat lantic. -asa...dupa am fost la Vidraru . prea marfa acolo -in fine acolo chiar mi-a placut.mai vreauuuuuuuu -dupa...SURPRIZA!!! hai sa urcam la Cetatea Poienaru. - ne zice profa"sunt 1.480 de scari cine vrea urca cine nu ne asteapta jos" -Eu deci logic ...cum dreacu ma duc -si hai sa urcam...si incep si urc...si urc...si urc...si vad pe alti colegi k o iau prin padure....si am urcat si eu ca tembela prin padure...si era sa cad...am alunecat putzin.m-am tinut d copaci ca alfel ajungeam jos intr-o secunda. -mai vedeam niste oameni prin toata pustietatea aia si ii intrebam "Mai e mult?!?!?!?" si aia"Daaa inca o jumatate de ora"...Faceam un fatau dala...: -si tot urcam..si urcam...si iarasi urcam..si ma suna Adina si imi zice ca ea bea apa...si ca e buna..nesimtita... si urc iar..si urc...pana am ajuns... -si ce sa vezi ma. NISTE CARAMIZI CU STEAGUL ROMANIEI IN MOT -aveam niste draci... daca imi zicea cineva da-te mai incolo cred ca il aruncam dupa caramizi ... -la coborare mi-am pus castile in urechi si am plecat singura injurand...si mai ma opreau unii..."MAi e mult????" si eu..."Da ...dar va sfatuiesc sa nu urcati ca o sa regretati toata viata voastra JUR" -intr-un final am ajuns josssss si am baut apaaaaaa=P~ Ce BUNA a fost=P~ -asa....dupa ce a ajuns toata lumea...am plecat la restaurant -eu aveam in gand ca mananc pizza...si ce sa vezi.....nu aveau...mai rasfoiesc Meniul de vreo 5 ori...si vad ditamai scrisu"TOCHITURA"... deja papilele gustativele innebunisera -si am comandat TOCHITURA...si am convins-o si p Rox_X sa-si ia ca e buuuunaaaa -nu am asteptat molt (deci ceilalti au asteptat o juma d ora...dar la noi a venit chelneru ala mai rpd) -asaa...si vine Nenea Domnu chelneru cu ditamai'platoul cu:Tochitura Mamaliga si...SURPRIZA...OU prajit...dar nu prea prajit asa zemos......am zis ca fac infarct...nici nu apuca omu sa puna farfuria pe masa ca ii zic"Eu nu mananc asa ceva..."se uita saracu la mn cu o mutra daia"Ce zice asta acolo...?!"si aseaza farfuria pe masa pun iar un fatzau dala de toata frumusetzea si ii zic"Ia oul de aici ca mi-e scarba" Il bufneste rasu si ma intreaba "Si unde vrei sa-l pun?" Eu.."Nu stiu.Nu ma intereseaza IA-L!!"mda...totzi de la mesele alaturate erau pe jos d ras...numai eu aveam o mutra d scarba daia grava.....Se duce chelneru ala ia alta farfurie si gata... dar ca sa fie scarbosenie in toata regula...lu' Rox_X i sa spart ooull .. si nu am mai mancat niciuna...ROx facea misto de mine"Cum sa-i zici ma tu sa-si ia oul din farfurie" Roxoooo Roxooo ... Da ma ... Hai ca ne auzim mai incolo. V-am mozolit:*:*:*:*:*

sâmbătă, 16 mai 2009

joi, 14 mai 2009

Urmele timpului...

Un nou inceput.O noua etapa ce aduce,dupa cum se vede,multe,multe surprize...Iar eu?Eu ce voi face?Voi reusi?Voi reusi sa trec peste toate aceste "probe"?Desigur...Doar sunt o invingatoare. Cand eram mica asa imi placea sa cred.ca voi reusi sa fiu mai presus de tot si de toate.Desigur ca e doar un gand infantil.Dar de ce aceste doua simple cuvinte:VOI REUSI,sa nu se transforme intr-un motto demn de urmat acum,in perioada adolescentei.Probabil ca totul tine de autocontrol,de autosugestionare si de multa incredere in tine.Desi imi e greu sa accept,sunt slaba,sau poate e doar o impresie.Pana acum am trait intr-o lume perfecta,fara probleme majore,fara griji prea mari,fara sa cunosc rautatea iremediabila a oamenilor din jurul meu.Stiam ca in lume exista foarte multe "lucruri rele" care li se intampla oamenilor,insa nu le acordam importanta cuvenita,pt ca eram sigura k mie nu mi se poate intampla nimic rau.Iar acum?!?Of!Acum tot ce era cladit se prabuseste iar ochelarii aia cu lentile roz...s-au spart.Nimeni nu ma intelege,iar oamenii sunt rai,prea rai pt mica mea inimioara de adolescenta visatoare.Sunt atat de dezamagita...atat de trista...as vrea ca totul sa fie doar un vis urat,dar stiu prea bine ca asta este realitatea.As vrea sa-i schimb pe oamenii astia rai si barfitori,sa fac o vraja si...ei sa devina buni.Cand eram mik acest lucru era posibil,fara indoiala.Dar acum...acum nu se mai poate.De ce?Nici eu nu stiu.Poate pt k mi-am pierdut bagheta magica sau poate ca nu am avut-o never. Un lucru este cert:exista multe lucruri pe care eu trebuie sa le invatz,sa le accept asa cum sunt,fara sa incerc sa le schimb.E greu pt oricine,daramite pt mn,care sunt atat de incapatanata si atat de convinsa de capacitatea imposibilului de a se realiza. Citeam in reviste ca adolescenta e o perioada grea,si aduce dupa sine multe probleme.Acum ceva timp,toate astea mi se pareau povesti,vorbe scrise doar de dragul de a fii citite.Si uite ca m-am inselat.Insa,desi nu prea stiu sa privesc si partea buna a lucrurilor,sunt ferm convinsa ca lucrurile nu stau chiar asa de rau.E drept ca sunt multe lucruri care ma nemultumesc,insa sunt si lucruri care ma fac fericita. Oricum,mana destinului ne joaca pe degete,asemenea unor marionete,iar noi nu trebuie sa intrebam "De Ce?"pt k e in zadar...Intrebarea va ramane fara raspuns...Lucrurile trebuiesc luate asa cum sunt,iar timpul va decide in lucul nostru ce e de facut... Speranta moare ultima. Cam atat pentru acum.Revin

miercuri, 13 mai 2009

joi, 7 mai 2009

Copilaria...

Trecerea timpului ne transforma si fiecare an ne face sa privim mai nostalgici inapoi catre ceea ce am fost...si aproape intotdeauna ne-am dori sa retraim intamplarile inocentei.Locurile copilariei raman sfinte in sufletul nostru,exista in noi un colt pur,neatins de rautatile lumii.Acel spatiu interior,sufletesc se cheama copilarie.Periodic ne intoarcem acolo sa ne improspatam spiritual,sa invatam sa traim din nou,sa fim mai buni.Copilaria nu-si mai regaseste uneori spatiul real in care s-a manifestat, "acasa" se pierde, "la bunici" se pierde.....Ramane doar in sufletul nostru.De acolo nu se pierde niciodata... Mi-e dor de copilarie.

luni, 4 mai 2009

Fmm viatza...

Maine dau teza la romana...sau nu...nu stiu ce se va intampla. Faza e ca nu vreau sa inghetze anu' Ma simt foarte rau. Numai am chef sa scriu nimic. Numai pot. M-am saturat. Punct.Noapte-Buna.