Urmele timpului...

Un nou inceput.O noua etapa ce aduce,dupa cum se vede,multe,multe surprize...Iar eu?Eu ce voi face?Voi reusi?Voi reusi sa trec peste toate aceste "probe"?Desigur...Doar sunt o invingatoare. Cand eram mica asa imi placea sa cred.ca voi reusi sa fiu mai presus de tot si de toate.Desigur ca e doar un gand infantil.Dar de ce aceste doua simple cuvinte:VOI REUSI,sa nu se transforme intr-un motto demn de urmat acum,in perioada adolescentei.Probabil ca totul tine de autocontrol,de autosugestionare si de multa incredere in tine.Desi imi e greu sa accept,sunt slaba,sau poate e doar o impresie.Pana acum am trait intr-o lume perfecta,fara probleme majore,fara griji prea mari,fara sa cunosc rautatea iremediabila a oamenilor din jurul meu.Stiam ca in lume exista foarte multe "lucruri rele" care li se intampla oamenilor,insa nu le acordam importanta cuvenita,pt ca eram sigura k mie nu mi se poate intampla nimic rau.Iar acum?!?Of!Acum tot ce era cladit se prabuseste iar ochelarii aia cu lentile roz...s-au spart.Nimeni nu ma intelege,iar oamenii sunt rai,prea rai pt mica mea inimioara de adolescenta visatoare.Sunt atat de dezamagita...atat de trista...as vrea ca totul sa fie doar un vis urat,dar stiu prea bine ca asta este realitatea.As vrea sa-i schimb pe oamenii astia rai si barfitori,sa fac o vraja si...ei sa devina buni.Cand eram mik acest lucru era posibil,fara indoiala.Dar acum...acum nu se mai poate.De ce?Nici eu nu stiu.Poate pt k mi-am pierdut bagheta magica sau poate ca nu am avut-o never. Un lucru este cert:exista multe lucruri pe care eu trebuie sa le invatz,sa le accept asa cum sunt,fara sa incerc sa le schimb.E greu pt oricine,daramite pt mn,care sunt atat de incapatanata si atat de convinsa de capacitatea imposibilului de a se realiza. Citeam in reviste ca adolescenta e o perioada grea,si aduce dupa sine multe probleme.Acum ceva timp,toate astea mi se pareau povesti,vorbe scrise doar de dragul de a fii citite.Si uite ca m-am inselat.Insa,desi nu prea stiu sa privesc si partea buna a lucrurilor,sunt ferm convinsa ca lucrurile nu stau chiar asa de rau.E drept ca sunt multe lucruri care ma nemultumesc,insa sunt si lucruri care ma fac fericita. Oricum,mana destinului ne joaca pe degete,asemenea unor marionete,iar noi nu trebuie sa intrebam "De Ce?"pt k e in zadar...Intrebarea va ramane fara raspuns...Lucrurile trebuiesc luate asa cum sunt,iar timpul va decide in lucul nostru ce e de facut... Speranta moare ultima. Cam atat pentru acum.Revin