sâmbătă, 12 iunie 2010

Sometimes...

E un miros de sfarsit.Un miros ce nu se pierde,ci intra in sufletul tau.

Reuseste sa-l smulga si sa-l sfarame.Sa-l transforme intr-un praf mizerabil.

Iti bea sangele picatura cu picatura, fara sa se sature.

Si de fiecare data,te priveste in ochi.Te priveste in ochi pentru ca ii place sa-ti vada durerea.

Ii place sa te auda cum suspini.Sa-ti simta rasuflarea intrerupta.Sa stie ca ti-e teama.

Nu se lasa pana cand nu rupe bucatele din carnea ta.Pana stie sigur ca te-a lasat fara nimic,nu se opreste. Vrea sa vada cum te scurgi usor intr-o lacrima,ca mai apoi sa poata citi totul in ea. Da drumul tuturor sentimentelor si le face sa te cuprinda,astfel incat n-o sa-ti mai dai seama ce simti. N-o sa stii daca e ura sau iubire. Daca e durere sau fericire. Si cel mai rau e ca nu poti fugi de el.Dupa ce-i simti mirosul,il vezi venind.Ii simti ghearele pe pieptul tau si te zbati.Incerci sa tipi,sa fugi,sa scapi! Dar nu poti.. Nu poti...................