joi, 18 februarie 2010

...

Esti demonul din interiorul meu. Esti viermele ce mi.a ros aorta. Esti cel de la care am sperat totul. Esti cel care mi.a tinut discursuri despre iubire, nestiind in ce se baga, despre ce vorbeste. Vorbeai despre iubire si.mi ziceai ca nu moare niciodata. La tine cum de a murit inainte sa se nasca? Esti motivul pentru care eu alerg in nestire. Esti strainul care as vrea sa ma gaseasca inghetata afara. Esti omul caruia as fii vrut sa.i dau ultima picatura de sange. O eternitate nu as fii suferit mai mult daca ai fii murit, insa stiind ca esti acolo cu ea...ma deprima si ma bucura. Ea are acum ceva ce odata mi.a apartinut mie. Ai fost fantasma pe care o vedeam seara de seara. Minciuna pe care o credeam in fiecare zi. Erai mesajul ce ma lega de realitate. Haina care ma imbraca pe timp de ninsoare. Ma apropii acum de tine si esti de gheata. Nu te mai pot incalzi, acum o vezi doar pe ea. Poate nu ti.ai dat seama niciodata, dar pentru mine ai fost mai mult decat iti poti imagina. Am gresit si nu am de gand sa regret desi stiu ca am facut.o de atatea ori, dar nu...nu ma intorc in trecut in trecut. Desi, mi.as dori sa astup toate golurile din inima mea cu iubirea ta si sa dau timpul inapoi sa.l opresc inainte sa o cunosti pe ea. Trecutul meu iti apartine, la fel si minciuna ta. Mai stii cum era? Acum...pe ea. A naibii coincidenta.