Tu sau el?

A fost greu sa te vad plecand, dar stiam ca e spre binele tau. Ah si cat urasc aceasta expresie, nu ai idee ce fel fierbe sangele in mine cand o aud. Am preferat sa te aleg pe tine in locul meu. Sunt nebuna, dar te iubesc. A trebuit sa te las sa pleci, a fost cel mai bine asa. Nu stiu pentru cine. Nu stiu multe, nu stiu de ce s-a intamplat asa, traiesc numai in nestire, decat sa aflu adevarul crud. Si mai stii ca eu mereu iti spuneam direct ce simt, ce vreau, ce imi doresc. Dar acum vreau minciuni frumoase. Crezi ca iti cer prea multe? Sau gresesc cerandu-ti ceva? Lasa ca o sa iasa soarele si pe strada mea. - Te rog, nu ma mai suna. Iti faci rau intrebandu-ma ce fac si pe unde umblu. - Si mai ales cu cine. Te-am vazut cu ea. - O data si-o data tot s-ar fi intamplat. E bine ca a fost acum. - Mda. Poate ca ai dreptate. - Am. - Bine. Sa nu ma mai cauti. Lasa-ma in pace. - Eu sa te las in pace? tu ai fost cea care m-a sunat. Tu imi dai sms-uri zilnic, tu ma saluti pe Mess. Tu, tu, tu. Eu te-am lasat in pace. - Te urasc, sa stii. - Ma bucur. Asa e bine. Ai grija de tine. - Te urasc!! Te iubesc. Prea tarziu. I-am inchis deja. Si daca nu erai tu, oricum era altul. Baga asta la cap. Siii, m-am decis sa plec. Asa de nebuna, o vreme, departe de tine si de gandurile tale. Si am plecat la el. Am ajuns la el in camera. S-au intamplat multe. Nu-ti dau detalii, desi stim amandoi ca asta astepti. Dupa multe ore de dezmat, era timpul sa ma intorc acasa. Nu la tine. Nu la mine. Aici. Imi faceam planuri cum urma sa te evit, cel putin macar in urmatoarea saptamana, ca sa nu-mi strici buna-dispozitie provocata de "ochi albastri". Dar a fost in zadar. Stiai totul de cum ajunsesem inapoi si voiai o explicatie, pe care nu m-am sinchisit sa ti-o ofer. Eram in fata calculatorului, asteptam. Nu stiu ce, dar asteptam ceva. Voiam sa se intample ceva, orice, numai sa nu mai astept degeaba. Probabil te asteptam pe tine. Sau pe "ochi albastri". Voiam sa stiu cum de ai aflat ce am facut si de ce inca te interesai de mine. Voiam sa te sun. Voiam sa te caut. Voiam sa iti dau un sms. Voiam sa iti dau un buzz. Ceva ma oprea. Suna telefonul. Dar nu esti tu. Dezamagire. E celalalt. Nu "ochi albastri". Altul. Stii ca sunt mai multi. Si totusi, de ce nu apari? De ce nu ma intrebi ce am facut? De ce nu imi ceri socoteala? De ce nu te mai interesezi de mine? POC! Un bulgare in fereastra! Grozav, asta mai lipsea, cineva care are chef de glume. Sau poate doar cade dupa casa. Ha! Ce tupeu. Inca unul! Ma duc la fereastra, ma ascund dupa draperie, ca nu cumva sa zica cineva ca spionez. O dau usor la o parte si scanez tot peisajul. Numai zapada si copaci albi. Si o masina. Una neagra. Si tu langa ea. Ma uitam la tine. Te uitai la mine. Eu asteptam intrii. Tu asteptai sa ies. Ai fost curajos sa vii sa faci asta, pacat ca nu te-ai gandit ce sa faci mai departe. Gandeste-te. Care ti-a fost scopul? De ce ai venit la mine? De ce ai vrut sa ma vezi? Vazand ca nu faci nimic, astepti sa preiau eu initiativa, ca de obicei, am deschis geamul. Am ignorat brizele de aer rece-inghetat care imi invadau camera. - Ce vrei? - Vino aici. - Nu. Ce vrei de la mine? Mi-ai zis sa te las in pace. De ce imi faci asta? - Te rog, vino , trebuie sa vorbim. - Trebuie? De ce? Ca vrei tu? Nu. Cand am vrut eu sa vorbim, ai zis ca s-a terminat si nu mai avem ce discuta. Ei bine, hai sa se termine. - Daca nu vii, vin dupa tine. Mi-am pus niste blugi pe mine, un tricou si paltonul. Am pornit. Imi auzeam pasii pe scara, care parca spuneau "Intoarce-te!", dar continuam sa merg. Nu asteptam nimic. Nu asteptam sa imi zica ca ii e dor de mine. Nu asteptam sa imi zica sa-l las in pace, sa nu-l mai chinui. Dar el nu ma chinuie pe mine? Ei, cum sa nu, dar lui i se pare firesc. Am urcat in masina fara sa ii zic ceva si fara sa imi zica ceva. - De ce ai facut asta? - Dar tu de ce ai facut asta? - Pentru ca trebuia. De ce umbli cu el? Parca nu il suportai. - Nici macar nu vorbim. Nu il intreb ce face si cu cine, unde e si de ce. - Isi bate joc de tine. - Si de ce ar fi problema ta? - Pentru ca tin la tine. Mai mult decat tin la altcineva. - Stii ca sunt buna la a te dezamagi. - Pai chiar m-ai dezamagit. Sa umbli cu unul ca el... - Pe tine nu te vezi? Cu cine ai ajuns sa umbli... - Nu poti sa-i compari. - Cum sa nu, ma? Sunt exact la fel. - Vad ca nu-mi dai de ales. - Ha... Daca vrei sa te mai bagi in viata mea, fa-o fara sa o ai langa tine pe aia. - Daca vrei sa te las in pace, fa bine sa nu te mai afisezi cu ala. - Eu ma afisez? TU te afisezi cu o tarf... Cu una care n-are habar ce vrea de la viata. Lasa-ma in pace. Am vrut sa imi iau paltonul pe care il aruncasem pe bancheta din spate, bancheta care imi era familiara. Ma apuca de mana, nu ma lasa sa imi haina .Porneste masina.Dupa ceva timp de mers, oprise masina, chiar cand vazuse ca vreau sa imi iau haina din nou.Nu ma lasa si ma da afara din masina. Eram oarecum departe de casa. - Poti sa pleci. - Asa? In tricou? Da-mi haina. - Suna-l sa vina sa te ia. Si a plecat. Nu stiam cum sa ajung mai repede acasa. Daca alergam, parca mi se facea si mai frig. Daca mergeam normal, pierdeam vremea pe drum. Colac peste pupaza, incepuse sa ninga. Nu stiu ce asteptam. Speram ca se intoarce, ca nu ma va lasa inghet. S-a intors. Trece pe langa mine. E si ea in masina. Parca eram intr-un film si aveam cel mai trist rol. Eram rupta din realitate. Mergeam spre casa cu imaginea aceea in fata: ei doi in masina, zambind ironic. Parca nu mai simteam frigul. Imi auzeam bataile inimii, dar nu imi auzeam pasii. Nu simteam cum tremur. Simteam doar durere interioara, dar nu stiam ce ma doare. L-am sunat pe el, pe celalalt. Va urma.