imi vine sa strig sa spun cu voce tare E PREA MULT...prea multa inghesuiala,prea multa fuga inutila,prea multe eforturi prea multa singuratate prea multa indiferenta prea multa slabiciune ..prea mult pt mine. intre o amorteala fizica si un discomfort general,intre gandurile triste si ochii incetosati ,se leaga o forma de deprimare..care stiu de unde provine defapt..mi-e inima sfasiata,iar vantul sufla printre crapaturi.mi-e sufletul pustiu si simt cum ploaia cade, distrugand si ultimul coltisor. imi sunt noptile zile si zilele singure si numar fiecare stea,fiecare clipa. am ochii un ocean de lacrimi,iar pe obraji imi curg imense fluvii. am visele identice iar visul imi e ruga .am sperantele obosite ..am avut vise..dar mai presus de toate am sentimente si imi apartin.am in minte ochii tai, imi suna in creier vocea ta..dar cel mai dureros e ca nu am inima ta..totul e intro liniste apasatoare. vise ce sau cufundat in abisuri.deschizand ochii am dat de singuratate si de golul din suflet. oricat as incera sa ma ascund de singuratate...tristete..ea tot ma gaseste.face parte din mine.poate ar trebui sa traiesc cu ea asa cum este...e o durere teribila ..mai ales acum..urasc starea asta ma sfasie pe dinauntru. azi durerea e de nesuportat ...pana si ingerul meu pazitor sta si priveste neputincios