Nu pot intelege ideea asta de a disparea pentru totdeauna.Ideea ca trupul tau se transforma in nimic altceva decat praf.
Cum sa nu mai vezi zambetele care o viata intreaga ti-au incalzit inima?
Cum sa nu mai vezi ochii fara de care nu puteai trai?
Cum sa nu mai simti aerul cald de vara?
Sa nu mai auzi cantecul de neuitat al pasarilor?
Sa nu mai vezi tu floarea ce crezi ca si-a deschis petalele doar pentru a te vedea pe tine zambind?Doar pentru ca tu esti singurul de la care vrea sa auda cuvinte de admiratie?
Sa nu-ti mai vezi catelul dand din coada nevinovat, de fiecare data cand te vede din nou acasa?
Sa nu mai poti sterge lacrimile de pe obrazul celuilalt ,uitandu-te in ochii lui spunand increzator :'O sa fie bine..'
Cum se pot termina toate intr-o clipa?
Si cum e ultima secunda?Ultimul moment in care sufletul tau realizeaza ca nu mai apartine acestei lumi?
Cum se simte el atunci?Cum poate el intelege tristetea din ochii celorlalti?Cum vede el negrul ce-l inconjoara atunci cand paraseste trupul?
Cat de tare sufera atunci?
Cum poate el sa plece atat de repede?De ce nu mai cere o secunda?
De ce?..
De ce acum?..de ce vreodata?.
