Viata avem toti. Ne-a fost data sa o pretuim chiar si atunci cand ea nu o face. Noi suntem stapani pe vietile noastre si cu toate astea nu suntem. Ghandi a spus odata ca orice faci in viata e nesemnificativ. Dar este foarte important sa o faci pentru ca nimeni altcineva nu o va face in locul tau. Trebuie sa luptam sa fim stapanii absoluti ai vietii noastre. Trebuie sa ne asumam un risc,un risc meritat pentru o viata buna. Noi trebuie sa facem asta pentru ca celorlalti nu le pasa. Avem vietile noastre si cu toate astea nici noua nu ne prea pasa de vietile altora. Traim intr-o bula de aer si speram la ce e mai bun chiar si atunci cand noi oferim contrariul. In fiecare zi diferite persoane intra si ies din viata noastra exact ca o adiere a vantului de vara. Dar atunci cand ea intra adanc, tu ajungi intr-un moment in care persoana ta e in contradictoriu.
Ne temem atunci cand cineva vrea sa ne cunoasca cu adevarat. Ne temem ca poate nu ii va placea de noi,ca poate se va speria,ca poate va rade de noi. Dar cu toate astea ii permitem accesul. Ne asumam riscul de a fi raniti pentru ca speram ca va fi totusi bine. Dar tot despre asumarea unor noi riscuri,e vorba si aici.
Toata viata se bazeaza pe a-ti asuma sau nu riscuri. Viata e o improbabilitate probabila.
