Sunt sigura ca acum un an eram un om mai bun si mai rabdator . Acum un an, credeam in oameni si credeam ca visele pot deveni realitate .
A fost un an al naibii de greu si acum sunt destul de "terminata" . Nu mai am nervi si nici nu mai pot sa plang . Nu mai am nici putere sa-mi ascund sentimentele. Imi stau scrise pe fata asa cum scriu eu randurile astea aici. Nu mai am putere sa dau explicatii, sa raspund ,sa inteleg ,sa intreb ,sa-mi pese.
Singurul lucru pe care il regret, e ca nu am invatat oamenii sa ma aprezieze si uite acum ce se intampla.
