Se pare ca retraiesc ceea ce vroiam sa fi murit in existenta mea. Imagini vechi, momente in ceata, stari agonizante. Unde ma duc ele? E drumul pe care mi-a fost dat sa merg de la inceput?sau doar o incercare...incercare esuata, dear life.
Nu-ti face griji pt mine... sunt obisnuita sa experimentez tot ce imi pasezi... inceputuri si sfarsituri, reusite si infrangeri. Toate le iau in piept. Si sti de ce? Dear life, adu-ti aminte te rog prin cate noroaie m-ai purtat pana acum si vei realiza cat de multe mai pot duce de acum incolo.
Dear life, m-ai facut KO again, cu propriile-mi arme.
Eu-l meu s-a aliat cu tine. Impreuna sunteti mai puternici si aveti mai multe sanse sa... fiti fericiti fara mine.
Eu, fara eu, voi ramane secata de tot ce s-a intamplat in ultima vreme.
Tu ai putea sa renunti la ce ti-a fost cel mai aproape atunci cand totul si nimic nu se lega?.. hmm?!
Crezi sau nu, am fost cel mai nebun pamantean, am crezut in toate, si-am iubit totul, chiar si atunci cand mi s-a spus cu un zambet ” Poti sa te duci naibii.Eu voi pleca, fie ca vrei, fie ca nu”. Am continuat sa alerg, desi singura, am strans din dinti si mi-am zis ca trebuie sa fie ceva mai frumos dincolo de toate astea. Dar cand am ajuns, n-am vazut nimic. Era pustiu.De fapt era pustiul din mine, pentru ca alergasem dupa himere, vise ,ce naiva... credeam ca vor fi atinse. Si crede-ma ca am crezut. Uneori ,sau de cele mai multe ori, credinta nu face doi bani…sau nu face deca sa te amarasca si mai mult.
Nu m-am plans niciodata ca drumul meu nu a reusit sa se interesecteze cu nimic din tine, dar am plans.Nu m-am plans atunci cand simteam durere in piept, dar am plans, pt noi. Nu m-am plans ca naivitatea mea nu avea limite si credeam in fiecare cuvant auzit, dar am plans.
Continui sa nu ma plang ci doar sa plang!
Asta e nebunia ce mi-a ramas din toate cate au fost..Asta e partea aceea care m-a acceptat si am acceptat-o.Asta e tot ce mai am…si nu ma plang, dar am sa plang mereu…ca o am si ma are. Fi multumit ca eu-l meu va ramane mereu al tau...
