Vis

Am facut curat zilele astea printre carti...si am gasit o compunere pt.olimpiada la romana din cls.a VII-a. Povestiti un vis,in care sa surprindeti un colt din natura... Lacul,lumina lunii,vantul..sunt putine din lucrurile care imi fac placere sa le simt si sa le traiesc din plin.Seara,cand umbrele intunericului si lumina lunii se intretesc,sporind misterul,plimbandu-ma pe malul lacului observ cum crengile uscate se inclina usor spre luna..creand un decor magnific.....crengile sunt asemanatoare cu soldatei care se supun unei regine...iar acea regina este luna.Covorul nelipsit de frunze uscate imi sare in ochi,fiind magnific colorat,si purtand picaturi de ploaie care stralucesc in lumina blandei luni.Deasupra lacului domneste luna imprastiind lumina spre adancurile apei.Frumusetea lacului este sporita si de bogatia florala a nuferilor galbeni.Culoarea calda,aurie a acestora amplifica gingasia cu care ii impodobesc undele albastre.Vantul imi mangaie obrajii,pleoapele...cutremurandu-ma la fiecare adiere ce ma atinge.Inhaland aerul rece,incerc sa ma trezesc la realitate,sa-mi dau seama ca doar visez...inchid ochii pt.cateva secunde...se facu liniste...nici un fosnet nu se mai auzea.Cu teama incerc sa deschid ochii sperand ca voi fi in patul meu,cald,care ma asteapta.Dar spre uimirea mea,sunt inca pe mal.Nestiind ce va urma,hotarasc sa intru in apa;fiind luna octombrie apa trebuia sa fie foarte rece...dar in acea seara...pt mine nu conta...am simtit-o calda...parca imi multumea ca am ajuns asa aproape de inima lacului...Iesind din apa,incerc sa deslusesc ceva prin intuneric...dar nu puteam...era negru in spate,doar in fata luna se rasfata pe undele apei...In rest intuneric...Stiind ca nu pot ramane in acel loc,o iau spre padure...copacii erau goi,calcam usor pe covorul de frunze asternut pe toate potecile,fiindu-mi teama sa nu ranesc vreuna...chiar daca stiam ca sunt moarte,nu vroiam sa distrug nimic din minunatiile naturii...