Suntem oameni toti.
Si toti credem despre noi insine ca suntem .. mai speciali. Si ca ceea ce suntem noi, nu mai este nimeni si nimic.
Nimic mai adevarat.Eu nu stiu ce sunt. Eu stiu doar ca am multe povesti.
Povesti cu mine, povesti inchipuite, povesti ale altora si tot asa. Si asta este tot o poveste .
Voi trebuie doar sa decideti daca o credeti sau nu. Este o poveste despre cuvinte.
Cuvintele sunt tot.
Nici un cuvant nu este gol. Sunt foarte bune, ele, cuvintele.Ele te fac sa intelegi povestea. Chiar si atunci cand nu le rostesti, in tine sunt numai cuvinte.
Suntem umpluti din cap pana in picioare din cuvinte. Iar ele te lasa sa le folosesti cum vrei tu.
Le aranjam, le pieptanam,le vorbim,le tipam,le cantam… Eu stiu ca toti la un moment dat explodam de cuvinte.
Si nici macar nu le stim pe toate... Un cuvant poate explica o mie de imagini.
Asa cum o imagine iti poate explica o mie de cuvinte. Toata viata suntem inconjurati de ceva.
Niciodata nu vei putea fi singur. Esti incojurat de imagini, de sunete si de cuvinte.
Si chiar daca esti orb, surd si mut in acelasi timp, gandurile tale iti umplu creierul si formeaza o limba proprie vorbita prin altfel de cuvinte. Singurul moment in care poti fi singur este cel in care poti sa intri atat de adanc in tine , incat sa nu mai auzi,vezi si nici macar sa nu mai gandesti nimic.
Este cred cea mai grea incercare prin care o fiinta omeneasca normala,poate trece. Uneori cred ca este imposibil .
Sa iti opresti gandurile. O fata.
Complicata . Care pocnea de cate cuvinte avea.
Statea singura. Si ca ea, inca alte o mie de fete in alte parti ale lumii.
Doar ca fata asta avea cele mai frumoase ganduri din lume. Si cuvintele ei curgeau mai frumos decat orice.
Statea cu coatele infipte intr-o masa. O masa prea mare pentru ea.
Ea ar fi vrut o masa mai mica. Statea cu capul in palme .
O lumanare pe masa palpaia. Mintea ei era plina de intrebari fara raspuns.
La fel cum toti avem. Zic. Pe langa intrebarile esentiale ii mai treceau si tot felu’ de ganduri fara sens.
Era distrasa de flacara. Probabil. Nu pot vorbi mai multe despre aceasta fata de langa flacara.
Povestea are un sfarsit nu tocmai dulce… si cuvintele oricat de bune ar fi, tot ar conduce catre acelasi sens al realitatii. Cred ca asta e singura lor parte neagra,a cuvintelor.
Si anume ca uneori sunt atat de crude cu noi, incat mi-as dori sa le sterg de pe fata pamantului. Dar ele nu au nicio vina.
Ce vina ar avea el, bietul cuvant, daca eu l-as sterge? Doar ar disparea cuvantul si nu sensul lui.
Cuvintele tin cu noi din fericire. Si ne lasa in continuare sa le vorbim,sa le scriem, sa le cantam, sa le urlam, sa le plangem si sa le gandim.
Nu sunt goale pe dinauntru si te lasa sa intri in ele si sa iti faci mii de lumi paralele, asa, de la cuvant la cuvant.. Cu aceeasi meticulozitate isi pieptana parul in fiecare seara.
S-a intins in pat. Privea tavanul cu o atentie de neinteles. Inima ii batea sa ii sparga pieptul.
Fara nici un motiv, si in acelasi timp coplesita de prea multe motive. Un par lung , moale, niste gene la fel de lungi care parca erau cortina ochilor. Stingeau lumina. - Si-a privit pentru cateva secunde mainile .
‘Ce mici sunt!’. Erau mici, da. Si-a mangaiat pentru cateva minute singura bratele, s-a leganat singura putin , iar la scurt timp a adormit. Inima a inceput sa ii bata mai rar, respiratia sa fie mai linistita, fruntea s-a descretit si ea… De-odata s-a trezit intr-un pat strain.
Asternuturile erau alta culoare, perna nu era la fel de tare, iar… nimic din jurul ei nu mai parea sa fie la fel cum era cand a adormit. Partea cea mai ciudata era ca realiza ca totul ii este necunoscut, dar nu isi mai amintea cunoscutul. Si-a continuat zilele asa,prefacandu-se ca totul este in ordine.
Ii era dor de ceva ce nici macar nu stia ca existase, si totusi isi sfida frica de necunoscut zilnic. Ploua.
Ploaia nu mai mirosea a ploaie. Era frig.
Iarna nu mirosea a iarna, desi vag isi amintea de frigul care te face sa incremenesti si care face pietrele sa crape. Era senin.
Cerul nu era cum era inainte,acum norii se miscau mai repede, si de fapt, credea ca ea se misca, si nu norii. Noile vechi persoane din viata ei se miscau cu viteza luminii in jurul sau , si deci nu putea intelege nimic din ce i se intampla.
Noul vechi barbat o calca pe nervi si nu o intelegea nici pe jumatate. ‘Te-ai indragostit de mine?’ a intrebat-o el . ‘Nicidecum.Si daca s-ar intampla asta, nici nu mi-as da seama, nu am iubit niciodata, nu stiu cum este.’ ‘E imposibil sa nu fi iubit.Ar insemna sa fi avut cea mai gri viata.’ ‘Atunci inseamna ca ar trebui sa ma indragostesc de tine? Tu? Te-ai indragostit de mine?’ ‘In nici un caz. Intrebam doar.’ ‘Atunci de ce naiba merge chestia asta inainte de luni in sir..?’ ‘Pentru ca ne e frica sa stam singuri, zic.’ ‘Aiurea.Mie nu mi-e frica sa fiu singura.Imi place sa fiu singura.’ ‘Minti. Atunci de ce esti aici cu mine?’ ‘Pentru ca pur si simplu sunt. Dar tu de ce esti aici cu mine?’ ‘Pentru ca te plac si …’ ‘Si altceva mai bun de facut pur si simplu nu ai . Este?’ ‘Daca nu te-ai mai holba atat de ciudat la scaunul ala, ai parea mai normala.’ ‘Normala, anormala, chiar nu ma intereseaza.’ ‘Oricum…nu inteleg nimic din tine si poate ca asta e toata problema.’ ‘Problema cred ca e din cauza ca tu ai impresia ca intelegi prea multe dragul meu. Esti un prost.’ ‘Inceteaza sa ma jignesti. Stii ca nu imi place.’ ‘Stiu ca nu iti place,evident. Si tu stii ca nu imi place ceea ce faci.Cum ramane cu fufha ta?' ‘Nu inteleg de ce te ataci atat. Comentezi ca nu esti indragostita, ca habar n-ai ce-i aia si totusi, uite ca iei foc.’ ‘Iau foc , normal! Ce-i al meu , e al meu!’ ‘Nu sunt al tau.’ ‘Atunci du-te naibii .’ ‘Asa scurt?’ ‘Foarte scurt.’
Aceasta discutie nu era felul ei. Era parte din noul necunoscut vechi ce ii acaparase existenta. Ciudat.
‘Da.’
‘Ce faci?’ ‘Ma duc naibii. Nu asa a ramas?’ ‘Uite ce e… ‘ ‘Fac bagaje sa plec .’ ‘Deci te duci la fermecatoarea fufha?.. Du-te invartindu-te.’ Si ea care sunase sa isi ceara scuze.Si...sa-i spuna la multi ani.Era ziua lui. ‘Da…?’ ‘Si? Ai bani pt ea?' ‘Ce bani? Eu cred ca ai innebunit.’ ‘Pai nu pleci la ea?’ ‘Esti nebuna.’ ‘Pai ai zis ca pleci..’ ‘Da.. si nu m-ai lasat sa zic unde.’ ‘Unde ?’ ‘Acasa..la ai mei..’ ‘…imi pare rau.’ ‘Iti pare nu iti pare, mi-ai stricat oricum ziua.Stai linistita. Nu se va mai intampla asta.’ ‘Asculta! Imi pare rau! Asa fac eu.. scuze..’ ‘Nu stiu cum faci, cum nu faci..’ ‘Care e secretul tau? Nu inteleg nimic.’ ‘Nu am nici un secret.’ ‘Esti slab, rau. Arati ca dracu’ in ultimu’ timp.’ ‘..multumesc.’ ‘Nu, nu .. serios.’ ‘Serios arat ca dracu?’ ‘Da!! Uite cum facem, ne comportam ca si cum nu s-a intamplat nimic, eu ma prefac ca am uitat totul, am facut asta de multe ori pana acum. Si am ajuns sa o fac atat de bine, incat chiar am uitat totul.Serios, imi pare rau..Imi esti drag.Serios.’ ‘M-am saturat de prostiile astea. Nu am nevoie nici de tine si nici de tampeniile tale de om isteric.’ ‘Stai! Nu inchide.. !’ ‘Zi..’ ‘La multi ani..’ ‘Nu prea mai sunt multi,dar oricum…multumesc. Sper sa ai o viata frumoasa.’ ‘Esti de rahat sa stii. Ma enervezi si oricum niciodata nu mi-ai placut atat de mult.’ ‘Exact ce ziceam. Esti nebuna. Adineauri iti eram drag.’ ‘Da! Imi esti drag dar nu foarte tare. Pa.’ Si pentru a mia oara a facut greseala de a calca pe propriul sau suflet si pe sufletul altora. Doar pt. ca era foarte sucita. NU au mai vorbit niciodata...Si tocmai de aceea ea nici nu stia ca uneori cand esti suparat pe cineva...poti sa il omori.Inconstient.Nici macar nu ar putea sa ii zica'Imi pare rau!',pt ca...nici macar nu stie.
Vama Veche De Ce Asculta mai multe audio Muzica "De ce te uiti la mine cu ochii astia goi Si incerci sa-mi spui ca tot ce fac e prost Ca ar trebui sa-mi schimb Viata mea de nimic in ceva mai bun... De ce ma vrei cum nu ma poti avea De ce ma-nveti tu care-i drumul bun De ce crezi tu ca ma ratez si tu ma scapi De ce pe jos nu poa' sa fie scrum...? De ce sa te iubesc doar cum vrei tu De ce sa stau cuminte-n dreapta cand conduci De ce sa nu-mi beau vodca mea de zi cu zi Si sa conduc cu a cincea noaptea-n zori de zi? Da! M-am saturat, m-am saturat M-am saturat, m-am saturat De mine si de voi De tine si de noi, de noi, noi amandoi. De ce nu pot sa tac? De ce cand rad e rau? De ce sa mint zambind? De ce sa-nvat sa lupt? De ce e ala rau? De ce sa port costum? De ce e drumul greu? De ce sa tac acum? De ce sa strig mai tare? De ce sa nu renunt? De ce doar eu gresesc? De ce doar eu ma zbat? De ce am uitat sa rad? De ce platesc doar eu? De ce mereu mi-e frica? De ce nu sunt barbat? De ce imi beau invidia? De ce nu sunt si bun? De ce nu sunt curat? De ce-am pe suflet scrum? De ce-am in creier nord? De ce-am in suflet sud? De ce nu sunt copil? De ce-s atat de crud? Asa ca... nu te mai uita la mine Cu ochii astia goi Si mai bine invata-ma sa adorm zambind Si ïubeste-ma asa cum sunt."
