vineri, 8 ianuarie 2010

Cea mai Happy day....:)

Ok. Am sters postul anterior,se pare ca buni si-a mai revenit,deci nu avea rost sa-l las. Vineri.Ziua mea preferata. No scoala.No Stres. Si nu am apucat sa spun nimic despre minunata mea zi de nastere. Si uite asa a mai trecut un an din banala viata a mea,am implinit 16 ani. Nici anul asta nu a fost sa fie chiar un “Happy B-day” dar… trecem peste. Probabil ma asteptam la prea mult de la o simpla zi, ca toate celelalte. A fost o zi la fel de banala ca orice alta zi. Imi pare rau ca aproape fiecare zi de nastere trece asa… fara nimic deosebit.

Indraznesc sa sper ca la 17 ani va fi mai bine… dar nu o sa ma mai astept la nimic iesit din comun.Si chiar daca am 16 ani de… 3 zile, ma simt mica si neimportanta.

Na ca mi-am adus aminte. Eu chiar nu pot sa pricep ideea de a te da bine pe langa cineva si apoi… sa ii dai cea mai mare palma pe care ar putea sa o ia in momentul respectiv [palma la figurat pt. astea mai blonde]. Chiar ma intreb cam in ce fel gandeste unu` ca voi. Da, da. Voi, simtiti-va. Sunteti atat de multi incat nici nu va pot numara. Si nu ma sinchisesc sa dau nume, unii sunteti ataaaat de prosti sa va dati seama ca e vorba si despre voi chiar daca va cititi numele aici, deci nu ma strofoc. Si daca ai putina minte incat sa iti dai seama ca esti unul din ultimii ipocriti, felicitari, esti un geniu. Pentru mine nimic nu se compara cu minciuna, implicit ipocrizia. Stiu ca sunt prea naiva si ca iert prea des pe toata lumea, insa poate eu am niste sentimente pt. persoanele pe care le iert si evident eu nu le primesc inapoi, pur si simplu oamenii la care tin prefera sa imi arate inversul.Sau gandesc eu mult prea aiurea. Acum o sa fiu foarte lame, dar trebuie sa ii dau dreptate celui care a spus ca un dusman nu iti va putea face niciodata mai mult rau decat un prieten. Oooo da, inteligent om.Sau poate nu sunt deloc lame...adica cuvintele/faptele unui dusman nu te dor la fel de tare ca cele unui prieten.Parerea mea. Hmmm.Sa revin la titlu'. De ce a fost o zi fericită 08.01.2010? Probabil pt. ca am realizat[a 1200 oara] ca dau prea multa atentie oamenilor care nu merita si prea putina persoanelor care merita cu adevarat. Care nu exista. Hmmm. Interesant. Ca sa fiu si mai fericita ar trebui sa nu dau atentie nimanui de fapt, nu? Sigur, sigur, iar Betty, cu talentul ei nascut de a se atasa de persoane care nu merita va reusi asta la anul si la multi ani. Stai, te gandesti, te intrebi, te invinuiesti, plangi, te zbati, analizezi, plangi iar. Si… nu ajungi nicaieri. Poti sa faci greseala de a te atasa prea mult de cineva de mii si mii de ori. Stii ca o vei face inca o data si inca o data si inca o data… Nu vei invata niciodata ca oamenilor nu le pasa cum iti pasa tie, ca o sa te lase balta intotdeauna cand ai cea mai mare nevoie. Stiu, nu o sa intelegi, dar va fi intotdeauna asa,crede-ma.

Nothing is as important as being happy, so…


BE HAPPY!

Ah, and by the way… de azi nu mai sunt suparata pe nimeni. Deci in caz ca ma bag aiurea in seama,si eram suparata pe tine sau tu erai suparat/a pe mine sau pur si simplu ne certasem ca prostii… sa nu te miri. Acum poti sa dansezi in continuare. At least, it makes me happy.