O privire, poate face mai mult decat 1000 de cuvinte… de cate ori o privire nu a daramat ceva ce parea de neclintit… sau nu a unit ceea ce parea total nemiscibil?
Ochii nu pot minti… oricat de dur ar juca cineva… privirea il va demasca…
De cate ori nu ne rade fata… iar ochi sunt atat de tristi, de cate ori nu pozam in persoane fericite si impacate cu situatia… iar ochii ne tradeaza, de multe ori dam impresia ca ne bucura un lucru, o persoana, o atingere… iar privirea poate demonstra altceva…
Am auzit spunandu-se “NU VREAU” iar privirea sa spuna vreau, vreau din tot sufletul… Am vazut afisandu-se o indiferenta ucigatoare… dar ochii aceia tristi spuneau altceva…
Pe mine personal cel mai mult ma ating privirile, expresia ochilor, tot ce nu se poate transmite prin cuvinte… fiindca eu cred ca sunt multe vorbe pe care nu le putem rosti iar daca am fi privati de expresivitatea privirii… ar ramane nerostite… sau poate nu ar exista… Cate nu spune privirea unui copilas sau a unui animal… toare cuvintele pe care copilasul le va invata in timp, in primele luni le transmite doar prin priviri… iar animalutele…cata expresivitate au in priviri… cate pot spune doar cu o privire…
O data, ma certam aprig cu o persoana draga sufletului meu… aruncam vorbe greu de suportat, jigneam in mod intentionat, aduceam acuze urate, in ideea de a-l indeparta… iar cel cu care ma certam a avut puterea, in toata aceea ploaie de vorbe grele, sa imi caute privirea, sa se uite adanc in ochi mei… sa imi citeasca in suflet… si sa imi spuna extrem de calm ca nu cred nimic din ceea ce spun, ca sufletul meu vrea altceva… iar privirea spune asta… De atunci am invatat sa nu mai ascult doar vorbele rostite ci sa incerc sa ma uit in “dictionarul” sufletului… si sa cred in ceea ce vad acolo.
