Zona sufletului meu.

Ma sfasie dorul pe dinauntru. Vreau neaparat sa ajung la tine, sa imi scald iar grijile, sa te las sa mi le duci departe. Stii, niciodata nu mi-a fost frica sa vorbesc in preajma ta. Simteam ca ma asculti, ca ma sustii, ca stii tot timpul ce sa spui si cum sa ma faci sa ma simt mai bine. Dar cel mai important nu ma judecai. Ma acceptai asa cum sunt, cu toate toanele mele. Veneam la tine mereu. Indiferent ca eram trista sau fericita. Fie ca treceam printr-o perioada grea, fie ca ma bucuram pentru ceva bun ce se intampla in viata mea. Cu viata mea. Si vedeam ca esti fericita pentru mine. Ca iti intinzi bratele si parca alergi spre mine. Si te lasam sa ma acoperi, te adoram cand faceai asta. Parca nu mai ajungea nimic la mine, putea sa ma strige o lume intreaga, n-as fi auzit-o, si chiar daca o faceam, ignoram tot. Pentru ca stiu ce mult iti place sa fiu numai a ta, atunci cand vin la tine, si ca devii geloasa daca pentru cateva secunde imi arunc atentia asupra altcuiva. Te arunci imediat la picioarele mele sa imi amintesti de ce si pentru cine sunt acolo. Dar stai linistita, nu conteaza nimic ,la tine ma gandesc mereu. Indiferent unde sunt, chiar daca esti departe acum, chiar daca mai am atat de mult de asteptat pana sa te vad si sa te simt din nou, stii bine ca valurile tale inca-mi izbesc inima, inca-mi curata sufletul, inca imi ard ochii. Te visez de fiecare data si imi ating podul palmei mereu zgariat de scoici....Marea .. Draga mea, Mare. Ma sfasie dorul pe dinauntru.