maxim am spus

Baaa!!! M-am dus ca dementa azi la Liceu.(vroiam sa scriu scoala, dar numai sunt la scoala,sunt liceeanca ma ce p**a mea). Asa cum ziceam m-am dus ca dementa la LICEU caci ca fiindca nu sau facut ore. Astazi,mi-a trecut prin cap o intrebare tare ciudata… Oare se pot epuiza resursele de iubire care exista intr-un om? Stiu,o intrebare destul de banala. Raspunsul meu categoric este nu, oricat de reci am vrea sa fim, in interiorul nostru ascundem acest sentiment care iese la suprafata fie ca vrem,fie ca nu vrem. Insa totusi cum poate incapea intr-un suflet atata iubire? Cum poate exista atata tristete cat si fericire intr-un singur om? Am realizat ca omul este o fiinta complexa. Pana si timpul il putem influenta prin starea noastra de spirit. Da… timpul afectiv! … astazi,am realizat ca 1 ora poate dura o vesnicie cand nu faci ceea ce iti place si invers! Ca tot vorbeam astazi de filosofie … Husserl bine spunea ca ne modelam realitatea subiectiv. Totul este dictat de constiinta umana … Constiinta umana care de cele mai multe ori insala … Vedem doar ceea ce vrem noi,ce ne place …si atunci cand realizam ca defapt totul nu este altceva decat imaginea creata de noi si ca realitatea nu coincide cu ceea ce ne dorim …. poc,ne izbim si astfel ne trezim ca dupa un somn adanc! Si cand ma gandesc ca unele intamplari trec prea repede, ..da stiu “ce-i frumos trece repede”,dar cum ar fi …sa putem prelungi aceste clipe frumoase? Cum ar fi sa uitam partea urata a lucrurilor,sa multumim pentru ceea ce primim si sa ne bucuram ca putem invata din fiecare intamplare … Cum se poate ca durerea sa aiba o “durata” mai mare,pe cand clipele de fericire dispar cand incerci sa inchizi ochii … Ciudat !!! Probabil daca as vrea sa prelungesc ceea ce imi place tot as spune ca nu am destul timp … da … Gata cu filosofatul,pt. ca ma aprind singura cu idei … la care inca mai am de lucrat!